La zece ani de la asasinarea inginerului Gheorghe Ursu in beciurile securitatii, N.Manolescu publica un articol comemorativ in Romania Literara nr.45, 15-25 noiembrie 1995.

Amintim ca inginerul Gheorghe Ursu a fost denuntat de catre doua colege de birou pentru faptul ca isi tinea un jurnal inca de la varsta adolescentei. Prins de securitate, acesta a fost omorit in bataie. N. Manolescu relateaza in articol faptul ca „Gheorghe Ursu nu era o persoana care sa primejduiasca regimul.” Deci, nu s-a considerat in masura sa ii ia apararea nici atunci cind a fost arestat. Acelasi lucru l-a considerat si St Augustin Doinas, care ii prefatase lui Gheorghe Ursu singura carte publicata in 1971.

N.Manolescu isi aminteste in schimb de comentariul pe care l-a facut la jurnalul lui Constantin Toiu si transpus in cartea „Galeria cu vita salbatica” tiparita in 1976. Autorul acestui roman a fost imediat anchetat.

Astfel de jurnale ce puneau chipurile in pericol existenta statului comunist, declansau imediat alerta institutiilor totalitare pentru a stopa intregul mecanism al editarii lor. In cazul Toiu, cartea s-a dat la topit. Comentatorul, nu. Jurnalul lui Ghe Ursu a fost dat cu autor cu tot la topit, metaforic vorbind.

„I-a fost dat lui Gheorghe Ursu sa moara in locul unor confrati aflati oarecum la adapostul celebritatii lor in tara si peste hotare” spune autorul articolului din Romania Literara. Mai, sa fie!

Cei aflati in tara, printre care si N. Manolescu, cu toata celebritatea lor, erau cei mai in masura sa ia atitudine impotriva unui regim totalitar, si nu un necunoscut ca Gheorghe Ursu. Cazul lui Paul Goma este elocvent. El nu s-a ascuns ci a protestat riscindu-si viata. Si asta, inainte de cazul „Gheorghe Ursu”. Era celebru in tara. Expulzat, a continuat si continua si astazi sa lupte si sa demaste scursorile comunisto-securiste, riscindu-si in continuare viata. Este celebru si in afara granitelor.

„Procesul lui Gheorghe Ursu este in multe privinte kafkian, [pentru ca, la rindul lui, comunismul este un regim de tip kafkian. Milan Kundera scrie intr-o carte recenta: „… Tribunalul il acuza pe K. fara sa indice crima”. si „K. este vinovat nu pentru ca a comis o greseala, ci pentru ca a fost acuzat. Si deoarece a fost acuzat trebuie sa moara.”]” mai spune autorul articolului.
Traducind, Paul Goma este vinovat ca a publicat recent in Viata Romaneasca un articol presupus antisemit, nu pentru ca ar fi comis o gresala, ci pentru ca N. Manolescu l-a acuzat. Dupa cum se vede „tribunul” de la presedentia USR este pe post de tribunal, in tara, la adapostul „celebritatii” sale.

Paul Goma ar trebui sa moara?. N.Manolescu ii doreste probabil, deocamdata, doar atit: sa fie acuzat. Spiritele celor care s-au sacrificat pentru cauza romanismului si a dreptatii au iesit din „blocul de timp inghetat”. Celor care mai sunt prizonieri acolo, sa le oferim in dar o secere si un ciocan pentru a-si daltui propria celebritate.


0 comentarii la “Nicolae Manolescu, un „bloc de timp inghetat””
  1. mihut a spus:

    Vedeti si dvs. a colaborat sau nu N. Manolescu cu Securitatea????

    „Domnul Manolescu ne-a scris şi el imediat prefaţa. M-am dus s-o iau din clădirea din Şoseaua Panduri, unde se ţineau orele de limbă română pentru studenţii străini aflaţi în anul pregătitor [ v. cazul Mona Muscă – n.n.], de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc în cancelaria de acolo, în pauza în care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu şi Mihai Zamfir – şi sentimentul amar văzîndu-i obligaţi de împrejurări, de o politică stupidă, să-şi piardă vremea cu prostii…“

    interviul revistei, Ion Bogdan Lefter : „Un anumit concept complex de autor în care cred“, 4, Contrafort, 12(84), decembrie 2001, Chişinău, format electronic: http://www.contrafort.md/2001/84/262.html

  2. mihut a spus:

    accesati:

    http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/

    veti gasi documente audio socante despre acest individ!

Comentariul tau