In anul 1996, intr-un extaz aproape generalizat, fortele de dreapta conduse de PNTCD  au castigat alegerile generale. Cei patru ani de guvernare a „monstruoasei coalitii“ au generalizat coruptia pregatind, cu inconstienta sau nu, venirea la putere a „camarilei rosii“ conduse de PDSR. Calit in lupta sindicala, invocand mereu personalitatea lui Corneliu Coposu si uitand de scurta sa prezenenta in ANCD si PNTCD, Victor Ciorbea „se intoarce“. De la bordul masinii sale, care, vai!, este model 1974, acesta incearca sa foloseasca pentru „cei multi“ aceleasi slogane electorale folosite de partidul aflat la guvernare. Pentru intelectuali, isi schimba insa registrul, fluturand faxuri prin care vicepresedintele crestin-democratilor europeni il recomanda ca singurul mostenitor al traditiilor PNTCD si unicul gestionar al fodurilor partidului. Or, pentru intreaga masa de votanti, la viitoarele alegeri trebuie sa prezinti modele de oameni care au avut succes, in asa fel incat sa nu le zadarnicesti speranta ca intr-o zi le va fi mai bine. Modelul sarantocului care vrea binele tarii, dar care are totusi zece mii de dolari in cont, nu mai aduce prea multe voturi la alegerile viitoare din 2004. PSD o stie prea bine. Nu este un partid perfect, dar are deja oameni cu o cariera in plina ascensiune si care pot servi drept modele de reusita la viitoarele alegeri.
Din punct de vedere moral, Ciorbea nu este in masura sa reprezinte partidul. El accepta in continuare, dupa cum spun gurile rele, relatia „crestin-democrata“ dintre sefa sa de cabinet si vicepresedintele crestin-democratilor europeni, Van Veltzen, relatie care l-ar fi propulsat atat de rapid la conducerea PNTCD. Mai mult, discretia acestei relatii l-ar fi facut pe Ciorbea si unicul gestionar al fondurilor externe care au inceput „sa curga“ inspre partid.
Din punct de vedere politic, Ciorbea nu reprezinta partidul. Mai nou, s-a inconjurat de sanitari ai unui partid devorat de mai bine de un deceniu de o adevarata „ferma a animalelor“. In acest caz, autoritatea lui Ciorbea este fragila, tinand cont de provizoratul in care se afla si de cei care il asteapta la cotitura: Dudu Ionescu, Ioan Muresan si chiar Radu Sarbu.
Din punct de vedere profesional, Ciorbea nu poate conduce acest partid. Metaforic vorbind, nu poti conduce o limuzina numita PNTCD avand un orizont limitat de parbrizul unei masini Dacia, model 1974. Pentru ca acest partid istoric sa intre in Parlament trebuie schimbati soferul si masina si inlocuiti cu o masina de vot „marca PNTCD“.

Cotidianul, nr. 253, pag. 11, 28.10.2002


0 comentarii la “Dacia, masina de vot a PNTCD”
  1. Mihaila Raul a spus:

    Am fost printre primii membri PNTCD. Tata fusese puscarias politic, iar eu am luat suturi in fund de la mineri. In 96, cand am vazut ca tot felul de analfabeti care lipeau afise la partid sunt pusi in functii, am zis ca nu e de mine si m-am retras. Partidul e mort demult si nu vad cum ar putea intra in parlament, eventual daca se lipesc de PNL sau PDL (cum face Voiculescu). O minima decenta in politica implica faptul ca, daca nu ai indeplinit targetul la alegeri, trebuie sa demisionezi si sa lasi pe altul. Adica, dupa alegerile din 2000 si neintrarea in parlament, vechii lideri (ciorbea si restul) ar fi trebuit sa lase pe altii. Dar la noi nu e decenta, la nici unul din partide. Si uite asa conducerea a compromis acest partid si l-a condus la deces. Mai ramane sa-i punem crucea. Ei se agata de un nume, dar partidul, din pacate, nu mai reprezinta nimic. Eu l-am admirat pe Ratiu. Imi placea cum gandeste. Acum cred ca se rascoleste in mormant. Daca ar fi castigat alegerile in 92 acum am fi fost cu 10 ani in fata. Dar gloata de dobitoci l-a ales pe Iliescu.

  2. Antoniu a spus:

    @Mihaila Raul-aproape identic este si parcursul meu in PNTCD. Traiesc in continuare cu speranta ca lucrurile se vor schimba in bine.

Comentariul tau