Nicolae Pura

                Nicolae Pura

În copilărie, de Paște, așteptam cu înfrigurare sfânta împărtășanie și slujba ținută acasă, în secret. Impetuos, părintele Nicolae Pura, pășea în curtea noastră, imediat ce scăpa de băieții cu ochii albaștri care-l însoțeau pe drumul de la gară spre casa noastră. Mătușa mea, călugăriță greco-catolică, închisă vreo opt ani la Gherla, pentru că nu a vrut să treacă la ortodoxie, conform dorinței comuniștilor imediat după desființarea bisericii greco-catolice, ne pregătea. Cele zece porunci trebuiau cunoscute. Apoi, în special mie, îmi cerea să-i fac o prima confesiune privitor la păcatele ce le aveam, pentru a face părintelui Pura o mai bună mărturisire. M-am prins imediat de mișcare și de teamă că mă pârăște părinților, o mințeam pe rupte. Nu înțelegeam atunci de ce după ce ieşeam de la spovedanie, eu primeam cele mai multe canoane pentru iertarea păcatelor, înainte de a primi sfânta cuminecătură. Acum îmi dau seama că, totuși, părintelui Pura îi spuneam tot. Dumnezeu să-l odihnească!

Nicolae Pura s-a născut la 14 septembrie 1913, în satul Cășeiu, un sat de români greco-catolici, aflat la vremea aceea în județul Someș, din Transilvania. Din același sat, provenea și pr. Silvestru Augustin Prunduș, succesorul său la cârma Eparhiei de Cluj-Gherla.
A urmat cursurile Academiei Teologice din Cluj, continuându-și apoi studiile la Colegiul „Pio Romeno” din Roma. După hirotonirea sa ca preot greco-catolic la 19 martie 1938 la Roma, a devenit un apropiat colaborator al episcopului Iuliu Hossu. A ocupat mai multe funcții, ajungând în final rector al Academiei Teologice din Cluj, și primind demnitatea de canonic.
A fost dedicat studenților săi, pentru care a și cules aceste pilde, ca semințe pentru predicile lor pe când vor fi preoți. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârșit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma. Ascuns, a continuat să scrie. În anul 1951 a scris „Simfonia Mariei”, lucrare cunoscută uneori ca aparținând unui „autor anonim”.

Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veșnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost și înmormântat. „În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul”, scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, „Explicarea Sfintei Liturghii”, traducerea unor poeme ale lui Pierre Teilhard de Chardin, numeroase meditații și alte traduceri.


0 comentarii la “Paşte fericit!”
Comentariul tau