Incepand cu data de 2.04.2018, jurnalistul sportiv Catalin Tolontan, bine antrenat, se pare, in probele de maraton, a inceput sa toace la foc mic societatea Cupru Min SA, pe motivul ca ar fi vandut productia de concentrat de cupru unui trader chinez, reprezentat de catre un cetatean chinez, care ar fi certat cu legea sigurantei nationale in Romania.

In loc sa ia un punct de vedere direct de la sursa, asa cum era normal din punct de vedere jurnalistic, Tolontan il infiereaza pe chinezul certat in trecut cu legea romana, insinuand faptul ca statul roman si-ar fi incredintat productia de concentrat cuprifer unui mafiot, asociind acest statut cu statul chinez.

Prin publicarea ilegala a contractului comercial cu clauze de confidentialitate, dintre statul roman si traderul chinez, fara acordul partilor, Tolontan dezvaluie implicit vulnerabilitatea biroului de protectie a informatiilor cu caracter secret sau confidential, daca vreti, din interiorul Ministerului Economiei si a societatii Cupru Min.

Ca sa dea bine breslei, jurnalistul il intervieveaza pe fostul director de la Cupru Min, Nicolae Turdean, semnatarul contractului presupus pagubos cu traderul chinez, facand aluzie la contractul de succes avut pana mai ieri cu firma de apartament Ronefer, care, prin ‘ doamna de cupru’, Maria Gherghe, a cumparat opt ani la rand concentratul cuprifer.

Toti cei care lucreaza in presa stiu faptul ca, pentru a desfiinta un contract, sub masca dezvaluirilor de senzatie, trebuie sa bagi pe foc mai multe zile, chiar daca nu e deontologic . O asemenea ‘comanda’, similara cu santajul de presa, nu se plateste in aur. Se plateste in arginti.

Eu am scris doua articole, exprimand doua puncte de vedere diferite de Tolontan, iar o cititoare fidela jurnalistului, de pe Facebook, mi-a zis ca articolele mele par a fi facute la comanda. La comanda? ii zic. La comanda cui?

Nu am intrat in nicio polemica. Doar atat vreau sa spun ca sunt mai indreptatit sa scriu despre acest subiect pentru ca am lucrat in minerit inca de pe vremea in care jurnalistul amintit mai sus era mic si voinic, iar taticul lui era lucrator la aeroportul Bucuresti –Otopeni, dar nu era securist.

Revenind la subiectul care a excitat cititorii jurnalistului, amintesc faptul ca cetateanul chinez atacat, printr-o casa de avocatura, a cerut ca in 24 ore sa fie sterse toate atacurile la persoana de pe serialul ‘cuprifer’. Tolontan a refuzat, ceea ce este de presupus ca se va lupta in instanta cu cel atacat.

Cu toate acestea, Tolontan si-a schimbat registrul si mai nou este foarte preocupat de concentratia de aur si..arginti din contractul dintre traderul chinez si statul roman. El scoate astazi un buletin de analize tot pe filiera vechiului contractor, probabil, citandu-l din nou, cu blandete, pe Nicolae Turdean.

Acest Turdean, imediat dupa semnarea contractului infierat de Tolontan, si-a dat demisia, ca sa nu fie probabil demis. Asta in cazul in care contractul ar fi cu adevarat pagubos pentru statul roman.

Prin demisie, Turdean beneficiaza de drepturile prevazute in mandatul de director general. Daca era demis ramanea la Centrul de Pregatire a Personalului din Industrie, Busteni, unde este lector.

Busteni!??

Pai la Busteni, liberalul Turdean, care stie ca ‘Vreme de 79 de milioane de ani, Munții Apuseni au lucrat la fibra lor geologică’, si ‘Mai apoi, Pământul și-a desăvârșit netulburat creația pentru încă alte 64 de milioane de milioane de ani, până în pliocen’, asa cum se exprima intr-un extaz metafizic Tolontan, l-o fi cunoscut pe liberalul primar de Busteni, devenit peste noapte pesedist, Emanoil Savin. Savin a avut afaceri cu ‘sinucisul’ Nae Nicolae si Maria Gherghe de la Ronefer, privatizand toti trei sociatatea Acumulatorul SA.

Cupru Min ar trebui sa-si faca ordine in ograda si sa-i roage, eventual printr-o casa de avocatura, pe Tolontan, Turdean si Gherghe sa cante la alta masa, chiar daca cei trei ‘Au muncit la zăcământ până în cretacic’.


0 comentarii la “Aur si..arginti”
Comentariul tau