În memoria Cardinalului Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Astăzi, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, își plânge Arhiepiscopul Major, Cardinalul Lucian, păstor al blândeții și al demnității, care și-a purtat întreaga viață misiunea cu simplitate evanghelică și tărie martirică.

Pentru mine, amintirea sa este legată de un moment de cumpănă, în martie 2002, la Ocna Mureș, când izbucnise conflictul dintre ortodocși și greco-catolici pe tema lăcașului de cult. Ușile bisericii erau ferecate, interiorul era ocupat de ortodocși, iar atmosfera era tensionată. Am amintit celor prezenți că mulți fuseseră elevi ai părinților mei și că violența nu are loc în comunitate. Când le-am spus că sunt botezat greco-catolic, că părinții mei nu au trecut niciodată la ortodocși și că la noi acasă se slujea în taină cu preoți abia ieșiți din închisorile comuniste, aduși de sora tatălui meu – sora Tereza –, liniștea s-a așternut peste cei adunați.

După acel episod, la Alba Iulia nu am fost primiți, însă la Blaj ușa ne-a fost deschisă. În fața Preasfințitului Lucian m-am prezentat simplu, ca nepot al sorei Tereza, și l-am numit „Părinte”. Un jurnalist m-a corectat, spunând că formula nu este cea oficială. Dar Preasfințitul Lucian, cu blândețea sa inconfundabilă, a spus: „Este corect, pentru că eu sunt Părinte.” Aceste cuvinte, rostite cu seninătate, mi-au rămas ca o pecete pentru toată viața.

Dar amintirea Cardinalului Lucian nu este doar personală. Ea se leagă de solidaritatea unei întregi generații care a înțeles să apere drepturile greco-catolicilor. În martie 2002, un apel deschis adresat Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Ortodox de Alba Iulia, Andrei Andreicuț, semnat de mari personalități culturale și civice – Doina Cornea, Monica Macovei, Nicolae Balotă, Nicolae Breban, Lidia Bote Marino, Adrian Marino, Ion Pop, Viorica Lascu, Adrian Popescu, Mircea Toma, Ioan Mureșan, Ioan Făgețan, Aurel Pantea, Ion Moldovan, Antoniu Poienaru, Pr. Cristian Barta – spunea limpede:

„Cultivarea nedreptăţii este întotdeauna generatoare de tensiuni care denaturează relaţiile inter-umane şi contribuie la crearea unui climat de instabilitate. Nu credem că subminarea stabilităţii transilvane prin provocări şi nerespectarea drepturilor greco-catolicilor slujeşte intereselor naţiunii române. De aceea vă întrebăm, Înalt Preasfințite, de ce nu doriţi să fie linişte şi bună înţelegere la noi acasă?”

Cardinalul Lucian a fost atunci glasul echilibrului, al păcii și al adevărului. El a înțeles că mărturisirea credinței părinților nu este o revendicare formală, ci o datorie de conștiință. A apărat dreptul Bisericii Greco-Catolice cu fermitate, dar și cu blândețea unui păstor care știa că adevărata autoritate se naște din iubire.

Astăzi, când s-a mutat la Domnul, îi rămânem datori cu rugăciunea și cu fidelitatea față de credința pe care a apărat-o și a mărturisit-o. Pentru mine, el rămâne pentru totdeauna Părintele care, într-o clipă de neînțelegere, a rostit cel mai simplu și mai adevărat cuvânt: „Eu sunt Părinte.”

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Cardinalul Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică!