Noua conducere a APIA a debutat în primăvară cu promisiuni de transparență, dialog și stabilitate instituțională. În realitate, la primul test serios – o propunere structurată de reorganizare, formulată legal și argumentat în sprijinul eficientizării instituției – răspunsul APIA a fost steril, defensiv și birocratic. Nu doar că nu s-a răspuns punctual propunerilor, dar s-a invocat riscul pierderii acreditării și s-a transmis o poziție de tip „nu ține de competența noastră”, pasând totul către MADR. Este o formă de evitare a oricărei dezbateri reale pe conținut, o fugă de responsabilitate, în contradicție directă cu mesajele publice ale directoarei generale Gabriela Nicoleta Andrei.
Aceasta, în debutul său instituțional, se prezenta fermierilor cu mesaje de deschidere și respect față de munca din teren, promițând transparență și dialog. Acel ton s-a evaporat însă în momentul în care APIA a fost solicitată oficial să analizeze un proiect concret de reformă, redactat profesionist, structurat în baza Codului Administrativ și a regulamentelor europene în vigoare. Răspunsul APIA, semnat în numele conducerii, evită cu grijă orice asumare: invocă doar cadrul general legal, menționează Legea 52/2003 privind transparența decizională și citează riscurile teoretice pentru acreditare, fără să contrapună niciun argument tehnic, juridic sau managerial. Nu oferă nicio alternativă, nu propune un calendar, nu invită la dialog, nu creează spațiu pentru o dezbatere publică autentică. Tonul este de-a dreptul pasiv-agresiv, în completă opoziție cu ceea ce opinia publică a fost lăsată să creadă că urmează să se întâmple în mandatul actualei conduceri.
Am propus o reformă în sprijinul Guvernului Ilie Bolojan, tocmai pentru că înțeleg contextul economic în care ne aflăm: avem nevoie de restructurare, de tăierea risipei, de eficiență instituțională și de reducerea aparatului administrativ inutil. Nu e o vendetă personală, ci un demers legitim și profesionist în interes public. Reforma APIA pe care o susțin vizează simplificarea structurilor, comasarea funcțiilor, externalizarea serviciilor non-critice, limitarea mandatelor, concursuri reale cu arbitraj european, eliminarea conflictelor de interese și, mai ales, oprirea risipei din bugetul național și fondurile europene. Este o reformă gândită etapizat, compatibilă cu cerințele DG AGRI și perfect legală în temeiul Codului administrativ și al regulamentelor PAC 2023–2027. Nu este o distrugere, ci o reașezare pe principii de eficiență și transparență.
Am formulat acest proiect după o carieră profesională în APIA și după ce am câștigat un proces de referință la CEDO pentru apărarea avertizării publice în interes general. Cunosc din interior problemele acestei instituții, de la suprapunerea atribuțiilor, la promovările nejustificate și până la rețelele de influență care au înlocuit competența cu apartenența. Știu foarte bine cum au fost acordate stimulente salariale în mod inechitabil, cum s-au cosmetizat raportările prin aplicații IT menite să susțină plăți nejustificate către șefi care nu aveau nicio legătură cu măsurile FEADR. Am prezentat toate aceste fapte în articole anterioare, cu documente, și le susțin public, tocmai pentru că instituțiile competente pot și trebuie să le verifice.
Este de neînțeles cum o instituție care afirmă că e deschisă reformei răspunde sec și formal unei propuneri care are scopul de a sprijini guvernul în reducerea cheltuielilor bugetare și în modernizarea unei agenții esențiale pentru fermierii români. În loc de dialog, APIA a transmis o replică standard, cu citate din lege și avertismente privind riscurile presupuse, dar fără nicio disponibilitate reală de a analiza conținutul. Mai mult decât atât, reacția publică a directoarei generale în fața unui articol de presă care propunea reforme reale a fost una stupefiantă: a emis un comunicat în care califică drept „dezinformare” orice idee de proiect de reorganizare, confundând deliberat un articol de presă cu un act normativ oficial. E un gest de neînțelegere a democrației, a libertății presei și a spiritului reformei administrative.
Sunt convins că premierul Ilie Bolojan nu va rămâne indiferent la acest tip de autoapărare birocratică. Reforma APIA trebuie să fie tratată ca o prioritate guvernamentală, cu etape clare, audit extern, reacreditare europeană și cu un singur obiectiv: eficiență în cheltuirea banilor publici. Nu există nicio justificare pentru menținerea unei structuri supraponderale, alimentate de rețele de influență și de formule de promovare care ocolesc meritul. În calitate de cetățean, specialist, avertizor public și fost consilier superior în APIA, îmi păstrez dreptul și obligația de a semnala derapajele și de a susține profesional reformele de care administrația românească are nevoie. Dacă APIA nu este reformată radical acum, în acest moment politic favorabil, riscul nu este doar unul de ineficiență, ci de decredibilizare totală a unei agenții vitale pentru absorbția fondurilor europene.
Susțin reforma, susțin reducerea risipei, susțin curățenia. Am documentele, am expertiza și am buna-credință.
Mingea e la Guvern.
APIA entre l’image et la réforme
La nouvelle direction de l’APIA est arrivée ce printemps avec des promesses de transparence, de dialogue et de stabilité institutionnelle. En pratique, lors du premier test sérieux — une proposition structurée de réorganisation, rédigée légalement afin de rendre l’agence plus efficace — la réponse officielle a été stérile, défensive et bureaucratique. Non seulement l’APIA a évité de répondre au fond, mais elle a invoqué le risque de perdre l’accréditation et a renvoyé l’entière responsabilité au ministère de l’Agriculture. C’est une manière d’éluder tout véritable débat de fond — un refus d’assumer qui contredit la communication publique de la directrice générale, Gabriela Nicoleta Andrei.
Au début de son mandat, elle s’est adressée aux agriculteurs avec un discours d’ouverture et de respect, promettant transparence et dialogue. Ce ton s’est évanoui dès que l’APIA a été formellement saisie d’un plan concret de réforme fondé sur le Code administratif et la réglementation européenne en vigueur. La réponse, signée au nom de la direction, évite soigneusement tout engagement : elle se réfère au cadre légal général, à la loi sur la transparence et brandit — de manière théorique — des risques d’accréditation, sans offrir le moindre contre-argument technique, juridique ou managérial. Aucune alternative, aucun calendrier, aucune invitation au dialogue, aucun espace pour un débat public réel. Le ton est passif-agressif, en décalage avec ce que le public était en droit d’attendre de l’actuelle direction.
J’ai avancé cette réforme en appui au gouvernement d’Ilie Bolojan précisément parce que le contexte économique l’exige : restructuration, lutte contre le gaspillage, efficacité institutionnelle et allègement d’une administration devenue pesante. Il ne s’agit pas d’une vendetta personnelle, mais d’une démarche légitime et professionnelle d’intérêt général. La réforme de l’APIA que je soutiens vise la simplification des structures, la consolidation des fonctions, l’externalisation des services non essentiels, la limitation des mandats, de vrais concours avec regard européen, l’élimination des conflits d’intérêts et, surtout, l’arrêt du gaspillage de l’argent des contribuables roumains et des fonds européens. C’est une réforme progressive, compatible avec les exigences de la DG AGRI et parfaitement conforme au Code administratif et au cadre PAC 2023–2027. Ce n’est pas une démolition, mais une remise à plat fondée sur l’efficacité et la transparence.
J’ai rédigé ce projet après une carrière au sein de l’APIA et après avoir gagné une affaire emblématique devant la Cour européenne des droits de l’homme en défense de l’alerte éthique d’intérêt public. Je connais l’institution de l’intérieur : chevauchements de responsabilités, promotions non justifiées, réseaux d’influence remplaçant la compétence. Je sais aussi comment des primes ont été allouées de manière opaque et inégale, avec des rapports « lissés » par des outils informatiques destinés à justifier des paiements indus à des cadres sans lien avec les mesures FEADER. J’ai documenté ces points dans des articles antérieurs avec pièces à l’appui et je les maintiens publiquement pour que les autorités compétentes puissent — et doivent — vérifier. Je ne formule pas ici d’accusations pénales ; je demande un audit externe indépendant et la publication intégrale de tous les actes et accords encadrant ces primes.
Il est incompréhensible qu’une institution qui se dit ouverte à la réforme réponde de façon plate et formelle à une proposition conçue pour aider le gouvernement à réduire le gaspillage budgétaire et à moderniser une agence clé pour les agriculteurs roumains. Au lieu d’un dialogue, l’APIA envoie une lettre standard, citations légales à l’appui et avertissements hypothétiques, sans aucune volonté réelle d’examiner le contenu. Plus grave, la réaction publique de la directrice générale à un article de presse proposant des réformes concrètes a été de qualifier toute idée de réorganisation de « fake news », confondant un article journalistique avec un acte juridique officiel. C’est une méconnaissance de la démocratie, de la liberté de la presse et de l’esprit même de la réforme administrative.
Je suis convaincu que le Premier ministre Ilie Bolojan ne se satisfera pas de cette autodéfense bureaucratique. La réforme de l’APIA doit devenir une priorité gouvernementale, avec étapes claires, audit externe, réaccréditation européenne et un seul objectif : l’efficacité dans l’usage de l’argent public. Rien ne justifie le maintien d’une structure hypertrophiée, nourrie par des réseaux d’influence et des modalités de promotion contournant le mérite. En tant que citoyen, spécialiste, lanceur d’alerte d’intérêt général et ancien conseiller supérieur au sein de l’APIA, je conserve le droit et le devoir de signaler les dérives et de soutenir professionnellement les réformes dont l’administration roumaine a besoin. Si l’APIA n’est pas réformée maintenant, dans une fenêtre politique propice, le risque n’est pas seulement l’inefficacité mais la perte de crédibilité d’une agence essentielle à l’absorption des fonds européens.
Je soutiens la réforme. Je soutiens la réduction du gaspillage. Je soutiens le grand ménage. J’ai les documents, l’expertise et la bonne foi.
La balle est dans le camp du Gouvernement.
În toamna lui 2013, o firmă românească controlată de un cetățean italian cu domiciliu în Monaco vinde aproape 290,41 hectare de teren arabil la Nana către fiica președintelui în funcție, printr-un credit ipotecar acordat de banca statului. La scurt timp, întreaga suprafață este arendată unei companii nou-înființate, care solicită subvenții APIA. Un an mai târziu, Parchetul pune sechestru pe zeci de loturi din aceeași masă funciară; în 2022, cauza se prescrie, iar o parte din sechestre se ridică. Între timp, vehiculele comerciale implicate intră în lichidare sau faliment. Documentele din dosar și cronologia ridică întrebarea dacă am asistat la un montaj imobiliar cu potențială spălare de bani transfrontalieră și/sau la utilizarea necuvenită a fondurilor UE?
Cronologia pe documente
aug.–sept. 2013: CEC Bank primește, aprobă (în câteva zile) și încheie contractul de credit ipotecar (~1,3 mil. EUR) pentru cumpărarea a ~290,41 ha. Beneficiar: Ioana Băsescu. Garanția principală: terenul achiziționat.[1]
sept.–nov. 2013: SC BERFIGE SRL – societate imobiliară din București, controlată de Fioravante Bertola – vinde ~290,41 ha către Ioana Băsescu (contract în copie: 2.904.101 mp).[2]
oct. 2013: se înființează Agro Green Nana SRL și preia prin arendă suprafața de ~290 ha de la Ioana Băsescu.[3]
2014: Agro Green Nana declară la APIA 290,41 ha (bloc fizic 67) și solicită plăți pe schemele de suprafață; există indicii privind plata avansului.[4]
2014: Parchetul instituie sechestru asigurător pe loturi din masa de 290 ha; în cel puțin 30 de Cărți Funciare din OCPI Călărași se notează sechestru și ulterioare litigii.[5]
2016: în Franța, la societatea imobiliară CASTEL MONTE CARLO (legată de Bertola) este numit un administrator provizoriu, semn de contencios/insolvență în gestiune.[6]
2022: în dosarul „Nana” intervine prescripția; instanțe ridică sechestre pe mai multe loturi din perimetru.[7]
2023: Agro Green Nana SRL intră în faliment (procedură simplificată).[8]
Actorii și urmele în registre
Fioravante Bertola – cetățean italian, domiciliu în Monaco; numele apare în bazele Offshore Leaks publicate de ICIJ. Această mențiune NU echivalează cu vinovăție, dar indică legături cu vehicule offshore.
SC BERFIGE SRL (RO) – imobiliare; sediu în București (Str. Erou George Stanciu 3, bl. V90, sc.3, et.7, ap.86). După tranzacție, societatea intră în lichidare în România.
Ioana Băsescu – cumpără ~290,41 ha cu finanțare CEC; pe multe parcele se notează sechestru în CF; după 2022, pe unele loturi se ridică sechestrul.
Agro Green Nana SRL – înființată în 2013, arendează întregul perimetru; solicită subvenții APIA; în 2023 intră în faliment.
CASTEL MONTE CARLO (FR) – societate civilă imobiliară; istoric de măsuri provizorii în 2016; statusul ulterior necesită confirmare din registrul francez/BODACC.
„Coincidențele” care cer răspuns
- Sincronizarea creditului CEC cu tranzacția și apariția Agro Green Nana sugerează un aranjament pregătit din timp și un canal decizional bancar accelerat.
- Structura garanțiilor ipotecare ridică întrebări privind acoperirea integrală a expunerii băncii de stat.
- Lanțul de posesie și cadastru: existența a zeci de CF-uri pe perimetrul de 290 ha indică parcelare și posibilă circulație pe bucăți după ridicarea sechestrului.
- Legături transfrontaliere ale vânzătorului (Monaco/Franța/offshore) și lichidarea rapidă a vehiculului din România.
- Bani UE: solicitările de plată APIA pe terenuri ulterioar sechestrate pot intra în sfera protecției intereselor financiare ale Uniunii (PIF).
Competențe instituționale
EPPO (Parchetul European) are competență dacă există prejudiciu asupra bugetului UE (fraudă cu subvenții, spălare a produsului acestor infracțiuni). OLAF/DLAF pot deschide verificări administrative pe plăți APIA, iar DNA rămâne competent pentru corupție/abuz la nivel național; ONPCSB și parchetele pentru spălare de bani fără componentă PIF.
Ce trebuie verificat (FOIA/solicitări oficiale)
- Dosarul de credit CEC (nota de aprobare, garanții, evaluări, comitete de risc).
- Registrul Comerțului (RO): dosarul de lichidare al BERFIGE SRL (bilanț de lichidare și distribuție).
- RCS/BODACC (FR): istoricul CASTEL MONTE CARLO (eventual radiere/lichidare cu dată certă).
- OCPI Călărași- lista completă a CF-urilor pentru cele 290 ha + istoricul înscrierilor (sechestru/radiere/vânzări).
- APIA- extrase de plăți 2014–2015 pentru Agro Green Nana (SAPS/alte scheme, IBAN beneficiar).
- ECRIS-hotărârile 2021–2023 privind menținerea sechestrului, prescripție și ridicare.
Diagramă – traseul firmelor, banilor și actelor
Drept la replică și notă legală
Acest material se bazează pe documente publice, hotărâri consultate și acte prezentate mai sus. Mențiunile privind persoane și companii sunt prezentate ca fapte sau întrebări legitime de interes public, fără concluzii definitive de vinovăție. Orice persoană sau instituție menționată are drept de replică, pe care îl voi publica integral.
Note :
- CEC Bank – cerere 30.08.2013; aprobare 06.09; contract 09.09; condițiile exacte de creditare se cer oficial.
- Contract vânzare-cumpărare: extras în imaginea de mai sus (2.904.101 mp ≈ 290,41 ha).
- Agro Green Nana SRL – înființare 2013; arendă integrală 290 ha.
- APIA 2014 – declarație de suprafață pe 290,41 ha (bloc fizic 67); confruntă cu extrasele de plată.
- OCPI Călărași – minim 30 CF cu notări de sechestru și litigii; a se anexa lista completă la solicitare.
- CASTEL MONTE CARLO (FR) – verificare în RCS/BODACC pentru confirmarea statutului final.
- Prescripție 2022 & ridicări de sechestre – hotărâri consultabile în ECRIS.
- Faliment Agro Green Nana – portalul instanțelor/BUC; a se atașa copia sentinței.
Reproducerea este liberă cu citarea sursei.
Domnule prim-ministru, Ilie Bolojan,
În calitatea mea de avertizor de integritate, cetățean responsabil și profesionist cu o cunoaștere profundă a funcționării interne a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), am semnalat în repetate rânduri necesitatea unei reforme reale a acestei instituții. Am transmis un set detaliat de observații și un proiect complet de hotărâre de guvern menit să asigure eficiență bugetară și administrativă. Cu toate acestea, nu am primit niciun răspuns, nicio reacție, nicio confirmare că propunerile mele sunt luate în considerare.
Imaginea unui inspector APIA care acceptă fără reținere ospitalitatea unui fermier controlat — o scenă devenită simbol al corupției endemice — nu este o anomalie, ci pare a fi o practică larg răspândită. Aceasta reflectă o cultură instituțională profund viciată, marcată de complicitate și lipsă de integritate morală. APIA, concepută ca un pilon al guvernanței europene, pare a se fi transformat într-un mecanism care facilitează deturnarea fondurilor publice către interese private.
Domnule prim-ministru, aveți la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a trece de la discursul despre eficiență administrativă la acțiuni concrete. Vă solicit să cereți Corpului dumneavoastră de control să investigheze centrele județene APIA, în special controalele efectuate pe pășuni alpine, de deal, fânețe și alte terenuri agricole care atrag fonduri FEGA și FEADR. Este imperativ să fie verificat traseul unor posibile mite, de la fermier la inspector, de la inspector la șeful de serviciu, apoi la directorul executiv și, în unele cazuri, până la nivel de director general. Trebuie clarificat câți inspectori efectuează controale reale în teren, câți lucrează doar din birou și câți primesc suplimente salariale nejustificate, fără a servi interesul public.
Declarațiile de avere și interese ale angajaților APIA trebuie corelate cu stilul lor de viață și cu patrimoniul acumulat. De la ceasuri de lux, autoturisme scumpe și proprietăți în marile orașe, până la presupuse „cedări de folosință” fictive sau angajarea rudelor în funcții paralele, toate aceste aspecte trebuie investigate. Este esențial să se stabilească cine a facilitat ascensiunea unor cariere bazate nu pe competență, ci pe relații și obediență.
După realizarea unui audit național al acestor practici, vă îndemn să sesizați Parchetul General, Direcția Națională Anticorupție, DIICOT, dacă este cazul, și, în mod special, Procurorul European (EPPO), având în vedere că fondurile europene sunt în joc. România are obligația legală de a proteja aceste resurse nu doar prin documente și formalități, ci prin măsuri concrete, care să includă demiteri și sancțiuni. Rapoartele OLAF, investigațiile jurnalistice și semnalările avertizorilor de integritate indică fără echivoc faptul că, în multe județe, APIA funcționează ca o rețea de favoruri, cu directori numiți pe criterii politice, inspectori promovați prin relații și fonduri direcționate către ferme conectate la rețele de partid sau de familie.
Este timpul ca acest sistem viciat să fie destructurat. Reformele nu pot fi limitate la ordonanțe de urgență sau schimbări birocratice; ele cer voință politică fermă, verificări riguroase în teren și sancțiuni publice exemplare. În absența acestor măsuri, inspectorii corupți vor continua să profite de fondurile europene, în timp ce fermierii onești sunt supuși unor controale arbitrare, iar contribuabilul rămâne, ca de obicei, principalul păgubit.
Aștept în continuare un răspuns la propunerea mea de restructurare a APIA. Până atunci, sper ca imaginea inspectorului care se înfruptă fără scrupule din banii publici să vă convingă mai mult decât toate documentele pe care vi le-am transmis.
Articolul de față, urmărește să scoată la lumină o realitate tulburătoare din administrația agricolă românească, promovări fulminante, mobilitate instituțională suspectă și relații bazate exclusiv pe influență și nepotism, sub masca unei false meritocrații. Este vorba despre un sistem în care competența este înlocuită de relații personale și politice, iar traseele profesionale sunt croite exclusiv prin conexiuni obscure în instituții publice esențiale precum Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ).
Am documentat cazuri concrete, în care promovările accelerate în structurile agricole de stat s-au realizat în absența unor merite profesionale reale. Funcționari publici cu trasee instituționale sinuoase, dar cu legături solide în mediul politic și familial, au fost plasați în funcții de conducere fără o minimă justificare legată de performanță sau rezultate. Astfel de numiri sfidează orice logică administrativă și reflectă un model instituțional bazat pe arbitrariu și obediență, nu pe competență și integritate.
Fenomenul este dublat de apariția unor personaje apropiate de centre de putere politică, infiltrate în funcții cheie în cadrul sistemului public agricol. Aceste persoane beneficiază de acumulări rapide de bunuri, de avansări inexplicabile și de o protecție instituțională care le plasează deasupra legii și a oricărei evaluări obiective. Observăm un mecanism informal și profund corupt care subminează principiile de transparență, echitate și meritocrație în administrația publică.
În acest context, propunerea lui Ilie Bolojan de a suspenda temporar transferurile și detașările în instituțiile publice poate fi considerată o recunoaștere tacită a problemelor sistemice. Însă, fără un cadru normativ clar de evaluare a performanței și fără un sistem eficient de protejare a funcționarilor onești, asemenea măsuri riscă să fie doar gesturi de fațadă.
Din propria experiență, ca avertizor de integritate și cetățean activ în demascarea acestor abuzuri, am văzut cum funcționarii fără „spate” politic sunt marginalizați, hărțuiți sau eliminați profesional, chiar și atunci când au câștigat în instanță dreptul la reabilitare. Cererile lor legitime de transfer sau reintegrare sunt refuzate prin interpretări abuzive ale regulamentelor, în timp ce alții sunt mutați sau promovați discreționar, fără nicio justificare.
Apostolii APIA nu sunt apostoli ai meritocrației și nici ai integrității morale, ci apostoli ai influenței, pilelor și relațiilor obscure care compromit funcționarea instituțiilor publice și afectează direct interesele fermierilor și ale contribuabililor.
Este momentul ca autoritățile statului să acționeze ferm, cu transparență și responsabilitate, pentru eliminarea acestor practici corupte și restabilirea unei administrații agricole întemeiate pe competență și merit autentic.
Într-o administrație publică care își revendică meritocrația și neutralitatea politică, ascensiunea domnului Irimescu Traian la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) Vâlcea rămâne un exemplu discutabil de promovare accelerată, dublată de opacitate administrativă și suspiciuni rezonabile privind influențele familiale. Acesta este fratele fostului ministru al Agriculturii, Irimescu Achim, cu influență majoră în structurile cheie din agricultură, atât în plan național cât și european.
Într-un interviu acordat presei agricole pe 7 noiembrie 2016, Achim Irimescu declara explicit că are „doi frați juriști și o soră fără facultate”, precizând totodată că își petrecea frecvent vacanțele la Vaideeni, în județul Vâlcea, localitatea de baștină. Traian Irimescu este unul dintre acești frați – identificabil prin nume, profesie și proveniență – și se afla, chiar în anul interviului, în plin proces de promovare în cadrul APIA, ajuns deja consilier asistent după doar doi ani de la angajare. Traiectoria sa administrativă merită o atenție detaliată: în 2014, la vârsta de 58 de ani, este angajat la APIA Vâlcea pe postul de consilier debutant, venind din zona privată, de la firma Digital Cable Systems SRL. Doi ani mai târziu, în 2016, este promovat consilier asistent. În 2019 urmează o altă avansare, în funcția de consilier principal, iar în 2022 este numit consilier superior.
Această evoluție contrazice standardele obișnuite de promovare în funcția publică, care impun stagii minime și criterii clare de competență profesională. Din punct de vedere legal, avansările trebuie susținute de evaluări, concursuri și justificări administrative transparente. În cazul de față, nu există nicio mențiune publică privind aceste etape sau existența unor concursuri reale pentru ocuparea funcțiilor.
Mai grav, în anul 2022, când este deja numit consilier superior, Traian Irimescu nu are declarația de avere și interese publicată pe site-ul APIA, așa cum impune legea. Documentele apar doar pe site-ul vechi al Agenției Naționale de Integritate, ceea ce sugerează un posibil acord tacit între funcționar și instituție pentru a omite această obligație legală de transparență. În cuprinsul declarației de avere, la secțiunea „Clădiri”, domnul Irimescu figurează ca moștenitor în cotă de 1/4 al unei case de locuit de 77 mp în Vaideeni, împreună cu Irimescu Achim, Uba Gabriela și Gruia Iuliana. Existența acestei coproprietăți imobiliare, atestată oficial, întărește natura relației de familie între titularul funcției de ministru și beneficiarul ascensiunii administrative din APIA.
Tot în 2022, în contextul vârstei de peste 65 de ani, CNSAS emite o adeverință (nr. 7808/25.10.2023) care confirmă că domnul Traian Irimescu nu a fost lucrător sau colaborator al fostei Securități. Această verificare este, potrivit art. 465 lit. k din Codul administrativ, obligatorie pentru funcționarii publici care continuă activitatea după pensionare. Faptul că ea a fost emisă indică clar că raportul de serviciu al acestuia a fost prelungit administrativ după împlinirea vârstei standard de pensionare.
Apariția unui comentariu anonim pe blogul personal în iulie 2025, care sugerează că domnul Irimescu frecventa rar serviciul și ar fi beneficiat de favoruri neoficiale, întărește percepția publică deja consolidată de lipsa de transparență și de ascensiunea bruscă a acestuia. În răspunsul meu, am menționat, fără echivoc, că promovarea sa a fost facilitată în epoca în care fratele său deținea funcții de conducere în MADR, iar Adrian Pintea – susținut la rândul său de Achim Irimescu – i-ar fi fost aliat în cariera instituțională.
Într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi ignorate. Este dreptul publicului să afle cine a semnat prelungirea activității după 65 de ani, daca a cumulat sau nu domnul Irimescu salariul cu pensia în perioada 2022–2025, daca au fost respectate toate condițiile legale privind promovarea și ocuparea funcțiilor publice în acest caz si de ce APIA Vâlcea nu a publicat declarațiile de avere și interese în mod legal?
În absența unui răspuns ferm și transparent din partea APIA, ANFP sau MADR, cazul rămâne emblematic pentru infiltrarea relațiilor de familie în mecanismul funcției publice. O investigație administrativă riguroasă ar trebui să clarifice dacă în această carieră s-au respectat toate normele legale sau dacă avem de-a face, încă o dată, cu o administrare duplicitară, în care influențele personale cântăresc mai mult decât legea și competența.
Numirea Gabrielei Nicoleta Andrei în funcția de director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reprezintă încă un episod nefericit în lunga serie a politizării și capturării instituționale din România. Fără concursuri sau transparență, Andrei a parcurs rapid traseul profesional de la șef birou juridic la firma de jocuri de noroc Alpha Games SRL („păcănele”), apoi consilier local la comuna Hotarele, județul Giurgiu, până la poziția de director general APIA, propulsată politic și prin transferuri succesive. Toate informațiile prezentate provin exclusiv din declarațiile de avere si interese, fapt care, probabil, surprinde actuala directoare, ce pare să manifeste o suspiciune exagerată față de toți de când ocupă această funcție publică.
În mod deloc surprinzător, CV-ul actualei directoare APIA lipsește ostentativ de pe pagina oficială a instituției, ca o formă discretă de a evita întrebări incomode privind competențele și traseul profesional, fiind singurul director general din APIA aflat în această situație.
Recent, am publicat două articole prin care, ca fost consilier superior în APIA și câștigător al procesului Poienaru vs România la CEDO, am propus soluții concrete și radicale pentru reforma și eficientizarea instituției, măsuri menite să elimine suprapunerea atribuțiilor, nepotismul, clientelismul politic și risipa fondurilor publice.
În loc să analizeze în mod profesionist aceste soluții și să le integreze într-o dezbatere constructivă la nivelul APIA, Gabriela Nicoleta Andrei a ales să reacționeze într-un mod abject și defensiv. Directoarea generală a transmis tuturor centrelor județene și locale o circulară în care îi instruiește pe funcționarii publici, prin ample citate din Codul Administrativ, cum să-și delimiteze „opiniile personale” de „pozițiile oficiale” ale APIA. Documentul nu propune nicio soluție reală pentru rezolvarea problemelor grave ale instituției, ci indică doar o preocupare exagerată pentru imaginea proprie și controlul discursului public al angajaților, semănând mai degrabă cu o încercare de intimidare voalată.
Ulterior, directoarea generală APIA emite un comunicat stupefiant, pe care îl redau integral aici, pentru ca publicul și decidenții politici să observe clar abordarea acesteia față de critica obiectivă și propunerile argumentate profesional:
„Față de apariția și propagarea în spațiul public a unui text prezentat drept un proiect de hotărâre inițiat de Guvernul României privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), care, în fapt, reprezintă o știre falsă, ce conține informații neadevărate, alarmiste și profund denigratoare la adresa instituției noastre, conducerea instituției aduce prompt și ferm următoarele precizări:
Nu există niciun proiect de act normativ aflat în lucru, în avizare sau în consultare publică, care să prevadă „reorganizarea APIA”.Aceste informații nu au nicio bază legală, nu provin din surse oficiale și reprezintă un caz evident de dezinformare publică.
Vă mulțumesc!
Gabriela Nicoleta ANDREI, Director general”
Acest comunicat este o demonstrație clară a incapacității de înțelegere a mecanismelor democratice elementare și a libertății presei. Un articol de presă, chiar și unul cu propuneri precise, nu se confundă cu un act normativ și nici nu pretinde a fi un proiect oficial de lege sau hotărâre de guvern. Reacția defensivă, neprofesionistă și exagerată a directoarei APIA nu face altceva decât să arate lipsa totală de experiență managerială și administrativă.
Într-un context economic complicat în care noul guvern condus de Ilie Bolojan propune ajustări și reforme dure pentru echilibrarea economiei și eficientizarea instituțiilor publice, comportamentul doamnei Andrei este cu atât mai nepotrivit. Funcționarii APIA, presa, societatea civilă și guvernul au nevoie de transparență și profesionalism, nu de instrucțiuni bizare și comunicări panicarde despre „fake news”.
Reforma APIA trebuie să fie profundă și reală, cu reduceri structurale, externalizări obiective, eliminarea nepotismului și concursuri reale, cu participarea Comisiei Europene. Aceste lucruri au fost clar și explicit propuse în articolele mele, care nu sunt altceva decât un apel responsabil și fundamentat profesional la acțiune concretă.
Guvernul României, condus de Ilie Bolojan, trebuie să decidă urgent dacă dorește menținerea actualei stări de fapt dominată de politizare, nepotism și lipsă de transparență sau să implementeze rapid măsurile pentru reformarea radicală și eficientizarea APIA.
Între timp, poate că directoarea Gabriela Nicoleta Andrei va reflecta serios la rolul ei instituțional și va înțelege că problemele reale ale APIA nu pot fi rezolvate prin intimidări și comunicate absurde, ci prin dialog real și profesional cu cei care doresc binele acestei instituții fundamentale pentru agricultura românească.
From “slot machines” to the leadership of APIA, or how to mistake an article for a draft law
The appointment of Gabriela Nicoleta Andrei as General Director of the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA) marks yet another unfortunate episode in Romania’s long-running saga of politicization and institutional capture. With no public competition or transparency, Andrei has quickly moved from head of legal affairs at the gambling company Alpha Games SRL (“slot machines”), to local councilor in the commune of Hotarele (Giurgiu County), and finally to General Director of APIA — politically propelled and advanced through successive transfers. All the information presented comes exclusively from statements of assets and interests a fact that likely surprises the current director, who seems to display exaggerated suspicion toward everyone since taking on this public role.
Unsurprisingly, the current APIA director’s CV is conspicuously absent from the official website, seemingly to avoid uncomfortable questions about her qualifications and career path. She is the only APIA general director in this situation.
Recently, I published two articles, as a former APIA senior advisor and winner of the Poienaru vs. Romania case at the European Court of Human Rights (ECHR), in which I proposed concrete and radical solutions for reforming and streamlining the agency measures intended to eliminate overlapping duties, nepotism, political clientelism, and wasteful spending.
Instead of professionally analyzing these proposals and incorporating them into a constructive debate at APIA, Gabriela Nicoleta Andrei chose to respond in a vile and defensive manner. She issued a circular to all county and local APIA centers instructing public servants, through lengthy quotations from the Administrative Code, how to separate “personal opinions” from “official APIA positions.” The document offers no real solutions to the serious institutional problems but reflects an exaggerated concern for personal image and controlling public discourse, bordering on veiled intimidation.
Subsequently, the APIA General Director released an astonishing press statement, which I reproduce in full to show the public and political decision-makers her approach to objective criticism and professionally grounded proposals:
“Regarding the emergence and spread in the public space of a text presented as a draft government decision concerning the reorganization of the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA), which, in reality, is a fake news story containing false, alarmist and deeply defamatory information about our institution, the management of the agency firmly makes the following clarifications:
There is no draft normative act being developed, under approval, or in public consultation that proposes the ‘reorganization of APIA’.
These claims have no legal basis, do not come from official sources, and clearly represent a case of public disinformation.
Thank you!
Gabriela Nicoleta ANDREI, General Director”
This press statement clearly demonstrates a lack of understanding of basic democratic mechanisms and freedom of the press. A media article even one that includes concrete proposals is not a law, and does not claim to be an official government draft. Her defensive, unprofessional, and exaggerated reaction reveals a total lack of managerial and administrative experience.
In a difficult economic context, where the new government led by Prime Minister Ilie Bolojan is proposing significant reforms to balance the economy and improve institutional efficiency, Ms. Andrei’s behavior is all the more inappropriate. APIA employees, the press, civil society, and government officials need transparency and professionalism not strange directives or panicked communications about so called fake news.
The reform of APIA must be real and deep: with structural cuts, objective outsourcing, elimination of nepotism, and genuine competitions that involve the European Commission. These measures were clearly and professionally proposed in my articles, which are nothing more than a responsible and expert call for concrete action.
The Romanian Government, led by Ilie Bolojan, must urgently decide whether it wants to preserve the current reality characterized by politicization, nepotism, and a lack of transparency or implement without delay the proposed measures to radically reform and optimize APIA.
Meanwhile, perhaps Director Gabriela Nicoleta Andrei will seriously reflect on her institutional role and realize that the real problems of APIA cannot be solved through intimidation and absurd communiqués, but through genuine professional dialogue with those who want the best for this essential institution in Romanian agriculture.
Pe 10 iulie 2025, președintele României, Nicușor Dan, a declarat public, fără nicio tresărire logică sau istorică: „Această asociație are sau nu are caracter legionar, pentru că legea nu ne spune. Legea spune că dacă faci o organizație cu caracter legionar trebuie să faci pușcărie. Eu cred că nu. Eu cred că e legitim să faci o organizație care să promoveze rezistența anticomunistă din munții Făgăraș.”
Când un președinte al României fost dublu laureat al olimpiadei internaționale de matematică emite asemenea enormități juridice și istorice, ne punem întrebarea firească dacă suntem conduși de un geniu matematic analfabet funcțional? Sau pur și simplu de cineva care ridică în slăvi, prin ambiguitate, o ideologie criminală, pentru că probabil are rude foști legionari?
România are o legislație clară, limpede, fără ecuații complicate, OUG 31/2002 interzice înființarea și promovarea de organizații cu caracter legionar iar Legea 217/2015 condamnă cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanității. Nu există nicio „zonă gri” legală.
Nu e nicio dilemă dacă înființezi sau promovezi organizații cu caracter legionar, e infracțiune. Simplu. Chiar și pentru un matematician. A contesta această lege la Curtea Constituțională, a o retrimite în Parlament după ce ți-a fost respinsă, și a susține că „legea nu e clară”, e nu doar ridicol, ci periculos.
Legionarismul nu este o idee romantică despre demnitate națională. Nu e nici măcar un simplu episod controversat. Este o ideologie fascistă, violentă, antisemită și criminală, responsabilă de Pogromul de la București (1941), asasinate politice (de la Armand Călinescu la Iorga), colaborări cu regimul nazist. E adevărat că unii legionari s-au ascuns în munți și au luptat împotriva comunismului. Dar asta nu schimbă trecutul lor fascist. E ca și cum ai spune că un criminal de război e mai puțin vinovat pentru că a învățat să cânte la fluier în închisoare. Istoria nu se spală cu apa rece a ignoranței.
Nicușor Dan s-a născut în zona Făgărașului, unde gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu a dus o luptă armată împotriva comunismului. Foarte bine. Dar gruparea era compusă, în mare parte, din foști legionari. Asta înseamnă că avem voie să facem azi asociații legionare cu scop nobil? Răspunsul este nu.
Dacă președintele are rude în zonă sau simpatii legate de această mitologie a rezistenței, e problema lui personală. Dar funcția prezidențială nu e spațiul pentru omagii aduse ambiguităților ideologice. Nu e pentru nostalgia „căpitanului”, ci pentru apărarea valorilor europene și a legii.
Federația Comunităților Evreiești din România, istorici, profesori, intelectuali, toți au reacționat prompt și tranșant. Pentru că știu ce înseamnă să lași necontestat un discurs care relativizează fascismul. Pentru că au văzut, în Europa, unde duce banalizarea urii. Pentru că știu că tăcerea lasă loc recidivei.
Domnule președinte, nu suntem toți olimpici la matematică, dar știm să citim o lege. Nu am luat medalie internațională, dar știm să identificăm o ideologie toxică. Nu conducem România, dar nici nu vrem s-o vedem reabilitând, sub masca anticomunismului, ceea ce Europa a condamnat cu decenii în urmă.
Fie sunteți complet rupt de istorie și realitate, fie vă bateți joc de noi cu bună știință. Oricare dintre variante e îngrijorătoare.
Și ambele ar trebui să vă coste politic.
După articolul meu anterior despre reforma necesară în APIA, public acum draftul transmis premierului Ilie Bolojan. Reacțiile au fost masive: funcționari onești, sufocați de impostura sistemului, au confirmat dezastrul.
Am ezitat să trimit acest document și ministrului Agriculturii, binecunoscut adept al stilului Farfuridi din piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale: „ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! clar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale.”
Directori și șefi aduși politic își instalează soțiile și prietenii în funcții bine plătite, fără atribuții. Șoferi ajunși consilieri superiori sau directori. Secretare care conduc în locul șefilor. Mașinile de teren sunt folosite de acoliți, iar inspectorii de control se luptă pe coclauri cu autoturisme de oraș.
Se inventează posturi, se ocolesc condițiile legale de promovare, se pensionează doar selectiv, totul cu tăcerea ANI și ANFP. Rețele de influență politică și securistă decid angajările și epurările.
Asta nu mai e administrație, e capturare instituțională!.
Prim-ministrul trebuie să controleze de urgență și modul de acordare a stimulentelor salariale. Plăți fictive au fost făcute masiv în APIA, prin aplicarea haotică a unor ordine ministeriale și acorduri de finanțare, fără o corelare clară cu atribuțiile din fișele de post. Așa cum am documentat în articolul meu din 2023, milioane de euro din fonduri europene au fost direcționate către șefi care nu gestionau nicio măsură FEADR, în timp ce funcționarii care lucrau efectiv în IACS erau marginalizați.
Aplicații informatice precum „Stimulente salariale FEADR” au fost dezvoltate pentru a cosmetiza raportări fictive, cu girul conducerii APIA și complicitatea unor directori din MADR. Totul a fost girat de ordine ministeriale care nici măcar nu sunt publicate pe site-urile instituțiilor. Bairamul pe fonduri europene trebuie oprit. Cei care muncesc trebuie recompensați, iar cei care mimează atribuții, eliminați.
HG-ul de mai jos propune măsuri dure de reducerea drastică a personalului, desființarea rețelelor clientelare, concursuri reale cu observatori europeni, reorganizare totală și economii uriașe.
PROIECT DE HOTĂRÂRE A GUVERNULUI
privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și al art. 5 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:
Art. 1 (1) Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se reorganizează prin reducerea, comasarea și externalizarea unor structuri, activități și funcții, în scopul eficientizării, transparentizării și digitalizării activității acesteia.
(2) Numărul total de posturi va fi redus cu minimum 35% la nivelul aparatului central și cu cel puțin 25% la nivelul structurilor teritoriale.
Art. 2 (1) Structura aparatului central se reorganizează împrejurul a maximum 6 direcții generale funcționale: a) Direcția generală tehnică (intervenții, autorizare, LPIS, control); b) Direcția economică și juridică (financiar-contabil, juridic, audit, contencios); c) Direcția resurse umane și administrativă (resurse umane, patrimoniu, achiziții, SSM); d) Direcția relații europene și raportare (relații instituționale, raportare UE, promovare); e) Direcția IT și digitalizare; f) Direcția control intern și conformitate (antifraudă, metodologie, securitate).
(2) Se desființează toate funcțiile de director general adjunct, șef serviciu și șef birou care nu se mai justifică structural.
(3) Toate posturile de conducere vor fi scoase la concurs public, organizat de MADR, cu participarea obligatorie a unor observatori sau membri delegați din partea Comisiei Europene. Mandatele de conducere sunt limitate la 3 ani, fără posibilitate de reînnoire automata sau numiri politice.
Art. 3 (1) Centrele județene APIA vor funcționa cu un singur director executiv și trei servicii comasate: a) Serviciul de autorizare și plăți; b) Serviciul de control și LPIS; c) Serviciul economic și resurse.
(2) Centrele locale vor fi subordonate centrelor județene, fără conducere proprie, cu funcții de execuție redistribuite. Centrele locale din județele cu mai puțini de 5.000 fermieri activi se comasează administrativ.
Art. 4 (1) Se externalizează următoarele servicii, prin licitație deschisă: a) controlul pe teren și monitorizarea prin satelit; b) mentenanța IT, infrastructura digitală și suportul tehnic; c) auditul intern și antifraudă; d) serviciile de pază, arhivare și logistică; e) serviciile de resurse umane; f) analiza de risc.
(2) Contractele vor include criterii de performanță și audit extern anual.
Art. 5 (1) Este interzis transferul de personal din alte instituții publice în cadrul APIA. Accesul se face exclusiv prin concurs național, conform legislației privind funcția publică și regulamentului APIA aprobat de Comisia Europeană.
(2) Este interzisă angajarea sau menținerea în aceleași structuri APIA a soților/soțiilor sau rudelor de grad I. Candidații la concurs au obligația de a declara orice legătură cu membri ai Parlamentului, MApN sau ai serviciilor de informații.
(3) Promovările în funcții se fac exclusiv prin concurs organizat de comisii externe APIA, cu justificare a performanței, volumului de muncă și a rezultatelor.
Art. 6 (1) Orice modificare ulterioară a organigramei APIA impune notificarea și reacreditarea din partea Comisiei Europene.
(2) MADR va aproba noul stat de funcții în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
EXPUNERE DE MOTIVE
Reorganizarea APIA este necesară și urgentă pentru a elimina disfuncționalitățile structurale, suprapunerea de funcții și influențele de natură politizantă sau clientelară. Scopul acestei reforme este consolidarea unei structuri funcționale, transparente, eficiente și orientate către rezultate.
Prin reducerea posturilor și comasarea structurilor interne, se elimină paralelismele și se crește calitatea actului administrativ. Externalizarea serviciilor critice (IT, audit, control, HR) răspunde cerințelor de obiectivitate și control extern.
Reforma instituțională propusă are la bază prevederile Master Planului de înfrățire instituțională din cadrul Proiectului de Twinning, care a fundamentat inițial construcția APIA ca agenție comunitară. Așadar, modificarea actualei structuri presupune reintrarea în legalitate și eficiență financiară.
NOTĂ DE FUNDAMENTARE
- Titlul proiectului: Hotărâre a Guvernului privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)
- Acte normative incidente: OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ; Legea nr. 500/2002; Regulamentele UE privind implementarea PAC 2023-2027
- Impact bugetar: economii anuale estimate de 7.560.000 lei prin externalizarea a 180 posturi (control, IT, HR etc.)
- Impact organizatoric: simplificare structurală, eliminare funcții nejustificate, comasări teritoriale
- Impact instituțional: creșterea eficienței, trasabilitate decizională, eliminarea conflictelor de interese
- Termen de implementare: maximum 60 de zile de la publicarea HG
- Autoritate responsabilă: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR)
- Notificare obligatorie și reacreditare: Comisia Europeană
A venit vremea curățeniei!.
Romania’s farmers deserve an institution that actually serves them. Yet today, the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA) has become a symbol of bureaucratic inefficiency. Instead of simplifying access to European funds, APIA is tangled in outdated procedures, political appointments, and structural overload.
From within the institution, I’ve seen firsthand how fragmented leadership, overlapping responsibilities, and tolerated nepotism have weakened the agency’s impact. That’s why I propose a radical overhaul—not cosmetic tweaks, but fundamental change.
The central headquarters must reduce its staff by at least 35%. Departments with similar functions should be merged, while deputy roles and intermediate management should be eliminated entirely. Non-essential services like IT, internal audit, human resources, and field inspections must be outsourced to free up resources and improve accountability. County centers should be regionalized, and smaller local offices merged, with leadership appointed through transparent, competitive processes—ideally overseen by representatives from the European Commission. These leadership mandates should be limited to three years, without political interference or internal transfers.
We also need strict policies to avoid conflicts of interest: family members should not work in the same APIA office, and candidates must declare any connections to Parliament, intelligence agencies, or the Ministry of National Defense. Promotion and career advancement must be decided by external panels, based on efficiency and merit. Any change to the new organizational chart should be subject to re-accreditation by the European Commission.
The restructuring would establish a leaner and more transparent hierarchy. Centrally, there would be just one General Director and six core departments: Technical (intervention, control, LPIS), Economic and Legal, Human Resources and Administration, European Relations and Reporting, IT and Digitalization, and Internal Control and Compliance. On the territorial level, each county center would have one executive director and three main services: authorization, control, and economic management. Local centers would be directly managed by county offices, without their own leadership, and offices serving fewer farmers would be consolidated.
This plan would also save money. Outsourcing services could cut roughly 7.56 million RON annually by reducing 180 positions across multiple areas—from field inspections to HR. That’s money that could be reinvested into better services for farmers, rather than bloated administration.
Reform is not just necessary—it’s urgent. Simplification, transparency, accountability, and digitalization must guide APIA’s future. Public funds must be safeguarded, and farmers need an ally, not an obstacle.
A Government Decision must be drafted, with provisions for the new structure, oversight by the Ministry of Agriculture and Rural Development, and endorsement by the European Commission. It’s time for APIA to fulfill its original promise: a professional, transparent institution that supports Romanian agriculture. I invite decision-makers, civil society, farmers, and journalists to push this reform forward. Only by facing institutional flaws head-on can we restore trust in public service and give Romanian farmers the tools they need to thrive.
Reforma radicală a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură(APIA)
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) se află de ani buni într-un blocaj birocratic și instituțional cronic. Cu o structură supradimensionată, un aparat central administrat excesiv și o rețea teritorială greu de gestionat, APIA nu mai poate funcționa eficient nici pentru fermieri, nici pentru interesul public.
Ca avertizor de integritate și fost angajat al acestei instituții, propun public un model de reorganizare radicală a APIA, care să pună capăt risipei de resurse, suprapunerilor funcțiilor și abuzurilor instituționale tolerate de sistem.
Soluțiile propuse includ: reducerea drastică a posturilor din aparatul central (cu minim 35%); comasarea direcțiilor și serviciilor cu atribuții similare; desființarea funcțiilor de conducere intermediare (directori adjuncți, șefi birou); externalizarea serviciilor tehnice și administrative (control pe teren, pază, IT, arhivare, audit intern, antifraudă și resurse umane); regionalizarea structurilor județene și comasarea centrelor locale; toate posturile de conducere din noua organigramă să fie scoase la concurs, cu comisii de concurs care includ membri ai Comisiei Europene, având mandate clare de trei ani, fără posibilitatea numirilor politice sau a transferurilor din alte instituții; centrele locale, județene și centrul APIA unde există rude de grad I sau soți/soții să fie reorganizate astfel încât aceste persoane să fie dispersate în alte centre județene pentru a evita incalcarea metodei celor patru ochi și suspiciunile de fraudă; serviciul de analiză de risc să fie externalizat obligatoriu; candidații la concurs care au soți/soții sau aparținători în Parlament, servicii secrete sau MApN să declare aceste informații în mod public în procesul de selecție, fără a-i lipsi de dreptul lor constituțional de a candida; promovările în grad să se facă exclusiv prin comisii externe, justificate prin criterii clare de volum de muncă și eficiență dovedite; orice modificare a noii organigrame să fie validată printr-o reacreditare a APIA din partea Comisiei Europene.
Structura propusă prevede un singur director general (fără cei trei directori generali adjuncți, ca până acum) și maximum 6 direcții generale: tehnică (intervenții, control, LPIS); economică și juridică; resurse umane și administrativ; relații europene și raportare; IT și digitalizare; control intern și conformitate. La nivel teritorial: centrele județene vor funcționa cu un singur director executiv și 3 servicii comasate (autorizare, control, economic); centrele locale vor fi fără funcții de conducere, coordonate direct de județ, iar cele cu număr redus de fermieri vor fi comasate.
Estimarea detaliată de economii la APIA (Centru și Teritoriu) arată că doar prin externalizarea acestor servicii se pot realiza economii anuale de peste 7,5 milioane lei:
| Serviciu | Posturi estimate | Economii anuale (lei) |
|---|---|---|
| Control pe teren și monitorizare | 80 | 3.360.000 |
| Mentenanță IT și infrastructură | 20 | 840.000 |
| Pază și arhivare | 30 | 1.260.000 |
| Analiză de risc | 10 | 420.000 |
| Audit intern și antifraudă | 25 | 1.050.000 |
| Resurse umane | 15 | 630.000 |
| Total estimativ | 180 | 7.560.000 lei |
Această reformă nu este doar necesară, ci urgentă. Banii publici trebuie gestionați cu răspundere. Suprastructura actuală este o frână pentru funcționarea eficientă a agenției. Schimbarea trebuie să însemne: simplificare, responsabilitate, digitalizare, transparență, rezultate.
Astfel, se poate redacta urgent un proiect de Hotărâre de Guvern, care să propună toate aceste măsuri, incluzând prevederi privind structura reorganizată, competențele MADR și necesitatea avizării Comisiei Europene. Este timpul ca APIA să devină un instrument real de sprijin pentru fermieri și nu o instituție blocată în scheme politice, interese de clan și funcții de decor.
Invit decidenții responsabili, jurnaliștii, fermierii și societatea civilă să analizeze și să susțină această reformă de fond. Numai așa putem reclădi încrederea în instituțiile statului.
At a time when Romania is forced to adopt radical public administration reforms—merging institutions, reducing staff, cutting bonuses, capping salaries, increasing retirement age and enforcing strict budget discipline—it is essential that every institution managing public and EU funds operates flawlessly. One such institution is APIA, which administers billions of euros annually for agriculture. Yet, the system used to select farmers for control, based on risk analysis, raises many questions.
As a former APIA employee and integrity whistleblower, I have observed—and have consistently received reports—regarding discrepancies in how certain categories of farmers are treated. Some very large farms, owning hundreds or even thousands of hectares and operated by some of the wealthiest EU fund recipients, appear to have never been inspected in recent years. Meanwhile, smaller and mid-size farms, belonging to farmers who dared to speak out, file complaints, or refuse compromises, have been subjected to repeated inspections across multiple campaigns—sometimes without clear justification.
Moreover, I’ve heard accounts of APIA Central teams visiting various county offices, often housed in resort accommodations owned by precisely those large “protected” farmers. While these arrangements may be legal on paper, they raise concerns about the appearance of impartiality and independence. Why do some of the same beneficiaries appear in sample selections yet consistently receive favorable inspection reports? Why are others repeatedly inspected year after year despite no apparent increase in risk?
To understand how such selection could work, it’s essential to analyze the key responsibilities of APIA’s Sampling and Control File Selection Office, part of the IT–LPIS Directorate. This office prepares the operational procedure for selecting control samples across all intervention schemes, defines risk factors, and evaluates their effectiveness based on previous campaign results. More importantly, the office designs and deploys the software functions, scripts, markings, and selections within the IACS system.
In practical terms, this office has direct access to modifying risk algorithms (introducing or adjusting factors and weights), defining the size and structure of samples, carrying out the actual selection of farmers, marking selected farmers in the system,proposing software changes for the sampling module, executing tests and simulations and manual selection based on internal requests or complaints.
Essentially, this team can adjust both the “rules of the game” and the “players”—all internally, without external technical oversight. Scripts can be tweaked, thresholds shifted, and a farmer can be added or removed from the sample without any external validation. That level of systemic vulnerability is highly concerning for an agency managing EU funds and accountable to the European Commission.
Therefore, I believe a prompt and independent investigation is warranted into how the risk-based selection system has operated between 2016 and 2024. State audit bodies—DNA, ANAF, the Court of Accounts—as well as DG AGRI, OLAF or EPPO should determine whether large farms with potential connections to politicians, magistrates, police officers, doctors or privileged families through legal or financial vehicles have been inspected adequately, software changes or selections were manipulated internally without documentation or oversight.
Restoring public confidence in fund administration requires transparency and accountability. Romania can no longer afford errors, lost EU funds, or unfair advantage. If we truly want performance, meritocracy and institutional integrity, APIA must be part of the solution.
Let’s begin by asking tough questions and insisting on real answers—no matter how uncomfortable they may be.
Discrepanțe și vulnerabilități în sistemul de analiză a riscului APIA – O observație necesară
Într-un moment în care România este nevoită să adopte măsuri radicale de reformă în administrația publică – comasări de instituții, reduceri de personal, tăieri de sporuri, plafonări salariale, creșterea vârstei de pensionare și măsuri stricte privind disciplina bugetară – devine esențial ca fiecare instituție care administrează fonduri publice, mai ales europene, să funcționeze ireproșabil. Una dintre aceste instituții este APIA, care gestionează miliarde de euro anual pentru agricultură. Dar sistemul care selectează fermierii pentru control, prin așa-numita analiză de risc, ridică numeroase întrebări.
Ca fost funcționar APIA și avertizor de integritate, am remarcat – și mi-au fost semnalate în mod constant – anumite discrepanțe între tratamentul aplicat unor categorii de fermieri. Sunt ferme foarte mari, cu sute sau mii de hectare, aflate în posesia unora dintre cei mai bogați beneficiari ai fondurilor UE, care nu au fost niciodată controlate în ultimii ani. În același timp, ferme mai mici sau medii, ale unor agricultori care au îndrăznit să critice, să reclame sau să refuze compromisuri, au fost supuse unor controale repetate, de-a lungul a mai multe campanii, uneori fără temei clar.
În plus, există relatări despre vizite oficiale ale echipelor APIA Central în teritoriu, cazate în mod constant în resorturi turistice ce aparțin tocmai acelor fermieri mari „protejati”. Fără a afirma că aceste aranjamente sunt ilegale, trebuie ridicată întrebarea privind aparența de imparțialitate și independență a controlului. De ce același tip de beneficiari reapar în eșantioane doar formal, dar rapoartele de teren sunt constant favorabile? De ce alții, mereu aceiași, sunt controlați an de an, deși riscul lor nu se modifică în realitate?
Pentru a înțelege cum poate funcționa o asemenea selecție, este esențial să analizăm atribuțiile unui compartiment-cheie din cadrul APIA, și anume, Biroul eșantionare și selectare dosare control, parte a Direcției IT–LPIS. Acest birou este cel care elaborează procedura operațională privind selecția eșantionului de control pentru toate tipurile de intervenții, stabilește factorii de risc și analizează eficiența lor pe baza rezultatelor din anii anteriori. Mai mult, biroul proiectează și implementează direct funcțiile informatice, scripturile, marcările și selecțiile în cadrul sistemului IACS.
În concret, acest birou are acces deplin la modificarea algoritmilor de risc (introducerea de noi factori sau ponderi), definirea dimensiunii și structurii eșantioanelor, selecția propriu-zisă a fermierilor, marcarea în sistem a celor care urmează a fi controlați, propunerea modificărilor aplicației de eșantionare, realizarea testelor și a scenariilor pentru modulul informatic, sau selecția manuală în cazuri punctuale pe baza unor sesizări sau solicitări interne.
Altfel spus, biroul poate ajusta atât „regulile jocului” cât și „jucătorii” – iar toate acestea se fac intern, în lipsa unei entități externe de supraveghere tehnică. Scripturile pot fi adaptate, pragurile pot fi mutate, iar un fermier poate fi adăugat sau scos din eșantion fără ca un control extern să valideze obiectivitatea deciziei. Această vulnerabilitate de sistem este extrem de sensibilă, mai ales într-o instituție care gestionează fonduri europene și care trebuie să dea socoteală în fața Comisiei Europene.
În acest context, consider că se impune o verificare independentă, de urgență, a modului în care a funcționat acest sistem de selecție prin analiză de risc în perioada 2016–2024. Instituțiile abilitate ale statului – DNA, ANAF, Curtea de Conturi, dar și DG AGRI, OLAF sau EPPO – ar trebui să analizeze dacă fermierii mari, cu conexiuni în sfera politică, judiciară sau administrativă, au fost controlați cu aceeași rigoare ca și ceilalți, selecția lor a fost reală sau doar formală, echipele de control pe teren au acționat imparțial și independent, modulul de eșantionare IACS a fost modificat discreționar sau a păstrat trasabilitate sau există legături între „ospitalitatea” oferită de anumite ferme și rezultatele favorabile în controale.
Este esențial ca transparența și corectitudinea să fie repuse în centrul funcționării APIA. Altfel, România riscă nu doar pierderea fondurilor europene, ci și decredibilizarea totală a reformei administrative și a ideii de meritocrație în aparatul public.
Dacă vrem o administrație eficientă, trebuie să începem cu adevărul, oricât de incomod ar fi.
Comentarii recente