APIA, una dintre cele mai importante agenții de plată din România, traversează în 2025 o criză internă profundă, bugetară, funcțională și morală. Iar în timp ce instituția se clatină, liderii ei sindicali și administrativi nu cer reformă, ci își strigă drepturile împotriva oricărei schimbări.
Întrunit la Bușteni pe 11 iunie, Sindicatul Național APIA (S.N. APIA) a lansat un mesaj de forță împotriva posibilelor măsuri de restructurare. Avertismentele au fost dure, fără echivoc: „învingem sau murim cu ei de gât”, a declarat președinta Elena Constantinescu, într-un discurs în care nu s-a vorbit despre eficiență, transparență sau nevoia de profesionalizare, ci doar despre păstrarea structurii actuale, indiferent de costuri sau realități.
Mai mult, în sală s-a aflat și Adrian Pintea, fost director general APIA, actualmente secretar de stat în MADR, omul care a contribuit decisiv la menținerea în funcție a unor directori județeni contestați, precum Urs Ioan Florin din Maramureș – aflat într-o stare de incompatibilitate stabilită printr-o hotărâre definitivă a Curții de Apel Cluj.
Într-o perioadă în care Guvernul Ilie Bolojan anunță reforme ample în administrația publică, APIA rămâne un teritoriu conservat, apărat de rețele sindicale, loialități politice și influențe de partid. Sindicatul, în loc să devină o platformă de profesionalizare a sistemului, se transformă treptat într-un scut pentru conducătorii locali, unii dintre ei promovați nu pe criterii de merit, ci pe baza influenței.
Situația financiară este alarmantă. Potrivit Ralucăi Daminescu, director din cadrul APIA, bugetul actual este la 40% din cel de anul trecut. „Nu mai sunt bani nici pentru hârtie sau lumină”, declară aceasta. Și în timp ce angajații se tem de reduceri de personal, baronii județeni ai APIA își leagă supraviețuirea de sindicat, deși în trecut au blocat participarea angajaților la proteste sau s-au amestecat în viața sindicală, contrar legii.
Declarațiile unui director executiv APIA potrivit căruia „fermierii au devenit obraznici și nu răspund la telefon, deși noi le facem cererile de la A la Z”, denotă un dispreț instituțional față de contribuabilii reali, fermierii. Agenția, în loc să sprijine dezvoltarea rurală, tinde să alimenteze clientelismul agricol, în care unii beneficiază de tratamente preferențiale, iar alții, în special cei mici, sunt sancționați în mod abuziv.
Fără depolitizarea conducerii APIA, fără o evaluare profesionistă a structurilor județene și fără înlăturarea protecției politice din jurul unor cazuri evidente de incompatibilitate, orice reformă devine o farsă. Iar sindicatul care protejează „pe toți” nu mai este un sindicat, ci un mecanism de conservare a privilegiilor și a blocării schimbării.
Soluția nu este comasarea pur birocratică cu AFIR, ci reconstrucția completă a unei instituții care a ajuns să funcționeze ca o „enclavă în stat”. Iar primul pas e simplu, și anume aplicarea deciziilor definitive ale instanțelor și respectarea principiului competenței, nu al loialității politice.
Articolul acesta nu este un atac personal la adresa funcționarilor de bună credință din APIA, ci o pledoarie publică pentru reformarea unei instituții esențiale pentru agricultura românească. În calitate de avertizor de integritate recunoscut de CEDO și de fost funcționar APIA, am datoria de a semnala public excesele, blocajele și complicitățile care au devenit, din păcate, sistemice.
A farmer from Vatra Dornei, Mr. IRIMESCU VASILE CRISTINEL, legal representative of IRIMESCU GHEORGHE, is in an open fight with the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA), a fight that he has chosen to bring to the public’s attention.
He recently approached me after finding me on the blog and on Google searching for a whistleblower, asking me to help make his situation known.
It is a story that, beyond the administrative details, speaks about the challenges that honest farmers face in front of often opaque and seemingly abusive institutional mechanisms.
Mr. Irimescu vehemently contests the APIA response no. 18726/4.06.2025 to his challenge, demanding an urgent and transparent reevaluation. He accuses APIA of abuse of office and ignoring crucial aspects which, in his opinion, reflect a systemic problem.
The situation of farmer Irimescu is unfolding against the backdrop of a much larger national scandal. It appears that, through a maneuver marked by PSD, the former head of the Agriculture Committee and current Minister of Agriculture and Rural Development (MADR), together with the former general director of APIA and the current secretary of state at MADR, responsible for APIA, managed to transform the Danube Delta into natural meadows by declaring bulrush as fodder for animals.
This would have been done through so-called paludiculture – a form of agriculture on wetlands, aimed at producing biomass and maintaining carbon storage. However, this payment file is currently blocked by the European Prosecutor’s Office, with clear signals of possible harm to both the budget of the European Union and the national budget.
In this context, it becomes downright absurd that Mr. Irimescu has to fight with APIA to prove that his alpine meadow is well maintained, while APIA inspectors challenge his eligibility citing, among other things, ‘the lack of animal manure.’ This contradiction between ‘actual pasture’ and ‘forage reed’ raises serious questions regarding the validity and impartiality of the criteria applied by APIA.
The farmer claims that the response from APIA is incomplete, evading key information and evidence previously communicated. He sent a detailed email to the leadership of APIA as early as December 4, 2024, contesting the control report RO/24/AC/SV/000457. He reiterates his contestation of the conclusions of the field control from Campaign 2024, considering them erroneous and incomplete. Mr. Irimescu refused participation in the control on September 11, 2024, because, although he requested it, he was not provided with a copy of the complaint that initiated the control.
Another major criticism targets the APIA’s disregard for the specific nature of his farm, which is dispersed, a fact that has a direct impact on the management of pastures. The most serious omission, according to Mr. Irimescu, is the lack of any mention of the favorable result of the monitoring control from the IACS database.
It is essential to know that the Agricultural Land Monitoring System, mandatory for member states starting January 1, 2023, under Regulation (EU) No. 2116/2021 and Implementing Regulation (EU) No. 1173/2022, aims to verify eligibility conditions by using data from the Sentinel satellites from the Copernicus program.
Ignoring one’s own monitoring data from APIA, which confirmed the eligibility of the parcels, represents a blatant contradiction.
Furthermore, APIA would have ignored the fact that the animals were taken off the pasture due to repeated bear attacks, a situation of force majeure provided by legislation.
Mr. Irimescu also filed a criminal complaint for abuse of office in criminal case no. 672/140/P/2024, accusing the case manager (Local APIA Center Vatra Dornei) of refusing to present his complaint. He claims that the inspectors involved do not meet the legal experience requirements for the positions they hold, which would render the control act null and void.
This control, Mr. Irimescu claims, is suspicious, given that his farm was not included in the annual APIA control sample. He brings to public attention a method he calls ‘the informant’, which he claims is a practice of blackmail and exploitation of farmers. It would work like this: if a farmer refuses to ‘donate’, he is subjected to a report or denunciation, even ‘dictated’. A ‘command’ control follows, resulting in a preliminary report and, subsequently, a control report with penalties, turning the farmer into a debtor.
Mr. Irimescu claims that he is in this situation, being familiar with a similar method applied in 2019, a case currently before the Prosecutor’s Office attached to the Vatra Dornei Court under no. 43/P/2020, the preliminary chamber judge, case no. 1139/334/2025.
In this previous case, the directors of APIA and DSV Suceava were questioned on charges of forming an organized criminal group. He believes that the current control on 11.09.2024 is a revenge by the mentioned directors.
The farmer also emphasizes the abusive context of the repeated complaints, which he believes are orchestrated by a large farmer interested in taking over his pasture, who is even one of the three directors mentioned during the hearings.
Furthermore, APIA has allegedly omitted the existence of two ongoing criminal cases, criminal case no. 43/P/2020 and criminal case no. 672/140/P/2024 (which concerns the contested control report).
Mr. Irimescu requests the annulment of Control Report RO/24/AC/SV/000457 and all derived conclusions, based on force majeure, the favorable results from IACS monitoring, and the nullity of the control act.
He also demands the immediate unblocking of the subsidy for the agricultural operation for Campaign 2024, given the desperate situation regarding the lack of animal feed. He reiterates that, in the absence of a prompt and fair resolution, he will continue legal actions, including criminal ones, to hold all involved accountable.
He expects a clear response and concrete actions from APIA, while, in his opinion, the European Commission should reconsider the accreditation of APIA due to the risk of harming European and national budgets.
Pășune versus Stuf: Un Fermier din Vatra Dornei denunță metoda „Denunțătorului” și controalele la comandă ale APIA Maramures si Suceava
Un fermier din Vatra Dornei, domnul IRIMESCU VASILE CRISTINEL, reprezentant legal al lui IRIMESCU GHEORGHE, se află într-o luptă deschisă cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), o luptă pe care a ales să o aducă în atenția publică. M-a abordat recent, după ce m-a găsit pe blog și pe Google căutând un avertizor de integritate, rugându-mă să-l ajut să facă cunoscută situația sa. Este o poveste care, dincolo de detaliile administrative, vorbește despre provocările cu care se confruntă fermierii onești în fața unor mecanisme instituționale adesea opace și, se pare, abuzive.
Domnul Irimescu contestă vehement răspunsul APIA nr. 18726/4.06.2025 la contestația sa, solicitând o reevaluare urgentă și transparentă. El acuză APIA de abuz în serviciu și de ignorarea unor aspecte cruciale care, în opinia sa, reflectă o problemă sistemică.
Situația fermierului Irimescu se desfășoară pe fondul unui scandal național mult mai amplu. Se pare că, printr-o manevră, marca PSD, fostul șef al Comisiei pentru Agricultură și actual ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), împreună cu fostul director general APIA și actual secretar de stat la MADR, responsabil de APIA, ar fi reușit să transforme Delta Dunării în pajiști naturale, declarând stuful furaj pentru animale. Acest lucru s-ar fi făcut prin așa-numita paludicultură – o formă de agricultură pe terenuri umede, menită să producă biomasă și să mențină stocarea de carbon. Însă, acest dosar de plată este în prezent blocat de Parchetul European, existând semnale clare de posibil prejudiciu adus atât bugetului Uniunii Europene, cât și celui național. În acest context, devine de-a dreptul absurd că domnul Irimescu trebuie să se lupte cu APIA pentru a demonstra că pășunea sa alpină este bine întreținută, în timp ce inspectorii APIA îi contestă eligibilitatea invocând, printre altele, „lipsa balegii de animale”. Această contradicție dintre „pășunea reală” și „stuful furaj” ridică semne serioase de întrebare privind validitatea și imparțialitatea criteriilor aplicate de APIA.
Fermierul susține că răspunsul APIA este incomplet, eludând informații și probe cheie comunicate anterior. El a trimis un email detaliat conducerii APIA încă din 4 decembrie 2024, contestând raportul de control RO/24/AC/SV/000457. Reiterează contestarea concluziilor controlului pe teren din Campania 2024, considerându-le eronate și incomplete. Domnul Irimescu a refuzat participarea la controlul din 11.09.2024, deoarece, deși a solicitat-o, nu i-a fost pusă la dispoziție copia sesizării care a generat controlul.
O altă critică majoră vizează ignorarea de către APIA a specificului fermei sale, care este dispersată, fapt ce are un impact direct asupra gestionării pășunilor. Cea mai gravă omisiune, conform domnului Irimescu, este lipsa oricărei mențiuni despre rezultatul favorabil al controlului prin monitoring din baza de date IACS. Este esențial de știut că Sistemul de monitorizare a suprafețelor agricole, obligatoriu pentru statele membre începând cu 1 ianuarie 2023 conform Regulamentului (UE) nr. 2116/2021 și Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1173/2022, are ca scop verificarea condițiilor de eligibilitate prin utilizarea datelor sateliților Sentinel din programul Copernicus. Ignorarea propriilor date de monitoring ale APIA, care au confirmat eligibilitatea parcelelor, reprezintă o contradicție flagrantă. De asemenea, APIA ar fi ignorat faptul că animalele au fost coborâte de pe pășune din cauza atacurilor repetate ale urșilor, o situație de forță majoră prevăzută de legislație.
Domnul Irimescu a depus și o plângere penală pentru abuz în serviciu în dosarul penal nr. 672/140/P/2024, acuzând-o pe responsabila de dosar (Centrul Local APIA Vatra Dornei) că a refuzat să-i prezinte sesizarea. El susține că inspectorii implicați nu ar îndeplini condițiile legale de vechime pentru funcțiile deținute, ceea ce ar atrage nulitatea de drept a actului de control.
Acest control, susține domnul Irimescu, este suspect, având în vedere că ferma sa nu se afla în eșantionul anual de control al APIA. El aduce în atenția publică o metodă pe care o numește „denunțătorul”, despre care afirmă că este o practică de șantaj și spoliere a fermierilor. Aceasta ar funcționa astfel: dacă un fermier refuză să „cotizeze”, este supus unei sesizări sau denunț, chiar și „dictate”. Urmează un control „la comandă”, soldat cu un raport preliminar și, ulterior, un raport de control cu sancțiuni, transformându-l pe fermier în debitor. Domnul Irimescu afirmă că se află în această situație, fiindu-i familiară o metodă similară aplicată în 2019, caz aflat pe rol la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei sub nr. 43/P/2020, judecatorul de camera preliminara, dosar nr.1139/334/2025. În acest dosar anterior, directorii APIA și DSV Suceava au fost audiați sub acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat. El consideră că actualul control din 11.09.2024 este o răzbunare a directorilor menționați.
Fermierul subliniază și contextul abuziv al sesizărilor repetate, pe care le consideră orchestrate de un mare fermier interesat să-i preia pășunea, acesta fiind chiar unul dintre cei trei directori mentionati la audieri. Mai mult, APIA ar fi omis existența celor două dosare penale aflate în curs, dosarul penal nr. 43/P/2020 și dosarul penal nr. 672/140/P/2024 (care vizează chiar raportul de control contestat).
Domnul Irimescu solicită anularea Raportului de Control RO/24/AC/SV/000457 și a tuturor concluziilor derivate, pe baza forței majore, a rezultatelor favorabile din monitoring-ul IACS și a nulității actului de control. De asemenea, cere deblocarea imediată a subvenției aferente exploatației agricole pentru Campania 2024, dată fiind situația disperată privind lipsa hranei animalelor. El reiterează că, în lipsa unei rezolvări prompte și juste, va continua demersurile legale, inclusiv cele penale, pentru a trage la răspundere pe toți cei implicați. Așteaptă un răspuns clar și acțiuni concrete din partea APIA, în timp ce, în opinia lui, Comisia Europeană ar trebui să reconsidere acreditarea APIA din cauza riscului de prejudiciere a bugetelor europene și naționale.
Comunicat de presă
Data: 03.06.2025
În calitate de cetățean român și fost funcționar public, cu statut de avertizor de integritate confirmat prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, consider că este un act de responsabilitate civică să semnalez public o situație de natură să afecteze buna funcționare a administrației publice și încrederea în respectarea legii.
În perioada recentă, am constatat că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a dispus prelungirea contractului de muncă al unei persoane care ocupă funcția de conducere în cadrul Centrului Județean Maramureș, după împlinirea vârstei legale de pensionare. Ceea ce ridică serioase semne de întrebare este faptul că această persoană a fost vizată de o decizie definitivă a instanței privind existența unei stări de incompatibilitate, în temeiul unui raport emis de Agenția Națională de Integritate.
Decizia Curții de Apel Cluj din anul 2017, definitivă și nerecurată, constată starea de incompatibilitate, ceea ce, potrivit cadrului legal în vigoare la acel moment, atrage interdicția de a mai exercita o funcție publică sau una de conducere pe o perioadă determinată. În ciuda acestui fapt, persoana respectivă este în continuare menținută în funcție printr-un act administrativ al APIA, fără ca instituția să ofere o justificare coerentă și completă în raport cu decizia instanței.
Consider că o astfel de decizie poate contraveni principiului legalității, al transparenței și al bunei administrări, mai ales într-o instituție care gestionează fonduri europene. Conform Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, persoanele care semnalează încălcări ale legii în cadrul autorităților publice beneficiază de protecție, iar informarea opiniei publice este o formă legitimă de avertizare externă. În baza acestui cadru legal, apreciez că informarea cetățenilor este nu doar un drept, ci și o datorie.
Menționez că în urma deciziei CEDO în favoarea mea, publicată în Monitorul Oficial al României în iunie 2023, am exercitat dreptul de a cere revizuirea deciziei prin care am fost destituit din funcție în anul 2011. Acest proces este în curs la Tribunalul Cluj. Prin contrast, constat cu îngrijorare că persoane aflate în incompatibilitate sunt menținute în poziții de conducere, fără a se ține cont de decizii judecătorești definitive.
În acest context, am demarat procedurile necesare pentru a contesta legalitatea acestor decizii și iau în considerare notificarea instituțiilor europene competente, în special Comisia Europeană, având în vedere impactul potențial asupra gestionării fondurilor europene.
Transmit acest comunicat în temeiul dreptului constituțional la liberă exprimare, în baza statutului de avertizor de integritate recunoscut la nivel european, și cu convingerea că respectarea legii și a deciziilor judecătorești este fundamentul oricărei administrații publice credibile.
Antoniu Poienaru
Fost funcționar public și avertizor de integritate recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(Poienaru împotriva României), privesc cu îngrijorare profundă recenta decizie a Curții Constituționale a României, prin care se interzice Agenției Naționale de Integritate (ANI) să mai publice online declarațiile de avere și de interese ale funcționarilor și demnitarilor. Se invocă, bineînțeles, dreptul la viață privată, în contextul aplicării Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).
Decizia CCR care aruncă România înapoi în opacitate, este un derapaj de la valorile fundamentale ale transparenței și controlului democratic
Sa facem o paralelă intre decizia CJUE si CCR
În anul 2010, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o hotărâre de referință în cauzele reunite C-92/09 și C-93/09 – Schecke și Eifert, stabilind că publicarea online a sumelor primite de persoanele fizice (fermieri) din fonduri europene reprezenta o ingerință disproporționată în viața privată. Pe bună dreptate, decizia CJUE a fost clară, si anume ca, transparența nu trebuie să anuleze protecția datelor, atunci când este vorba despre persoane care nu exercită o funcție publică.
Însă decizia CCR nu are nicio legătură cu acea hotărâre, decât dacă o citim în mod greșit sau manipulator. În cazul ANI, nu vorbim despre fermieri, ci despre funcționari publici, demnitari, primari, directori de instituții și parlamentari. Aceștia sunt, prin definiție, supuși unei obligații de transparență mult mai riguroase, tocmai pentru că administrează bani publici și exercită autoritate în numele cetățenilor.
Dreptul la viață privată nu înseamnă dreptul la opacitate în serviciul public.
Declarațiile de avere și de interese nu sunt „date personale” în sensul interzis de lege. Ele sunt instrumente de prevenire a corupției și a conflictelor de interese, esențiale într-un stat de drept funcțional. Confidențializarea lor elimină posibilitatea controlului public și transformă mecanismele de integritate în simple vitrine decorative.
A pune semnul egal între un cetățean care primește o subvenție agricolă și un director de agenție care administrează milioane de euro poate fi o manipulare gravă, o inversare a priorităților etice și juridice.
Este paradoxal și periculos ca ANI, instituția-cheie în protejarea integrității, să fie împiedicată printr-o decizie CCR să-și îndeplinească una dintre funcțiile esențiale, informarea publicului.
Decizia CCR nu protejează cetățeanul vulnerabil ci rețeaua de interese care se ascunde în hățișul funcțiilor publice, al interimatului perpetuu și al incompatibilităților mușamalizate.
Dreptul la transparență este parte din libertatea de exprimare.
Când am câștigat procesul Poienaru împotriva României la CEDO, instanța europeană a spus clar ca avertizorii de integritate și cetățenii au dreptul să critice administrația publică, iar statul are obligația să asigure transparența și protecția celor care semnalează derapaje.
Această decizie a CCR lovește tocmai în acel principiu.
Poate fi invocat GDPR ca paravan pentru a ascunde averi, conflicte de interese și rețele clientelare în administrația publică?
Răspunsul meu, ca om care a trecut prin focul represiunii administrative pentru că a spus adevărul, este nu.
Această decizie nu protejează viața privată, ci compromite încrederea publică în instituții. Ea este un cadou pentru corupție și o palmă peste obrazul celor care cred încă în cinste, merit și transparență.
Transparența nu este un moft. Este o obligație constituțională, democratică și morală.
CCR, ANI și toți cei care lucrează în serviciul public nu trebuie să uite niciodată că autoritatea fără control public duce la abuz, iar funcția publică nu este un privilegiu, ci un contract cu cetățeanul. Iar acest contract se clădește pe lumină, nu pe întuneric.
CCR, the invisible enemy of transparency
As a former public official and whistleblower recognized by the European Court of Human Rights (Poienaru v. Romania), I view with deep concern the recent decision of the Constitutional Court of Romania, which prohibits the National Integrity Agency (ANI) from publishing online the asset and interest declarations of officials and dignitaries. The right to privacy is invoked, of course, in the context of the application of the General Data Protection Regulation (GDPR). The CCR’s decision that plunges Romania back into opacity is a deviation from the fundamental values of transparency and democratic oversight.
Let’s draw a parallel between the decision of the CJEU and the CCR. In 2010, the Court of Justice of the European Union (CJEU) issued a landmark ruling in the joined cases C-92/09 and C-93/09 – Schecke and Eifert, establishing that the online publication of amounts received by individuals (farmers) from European funds represented a disproportionate interference in private life. The CJEU’s decision was rightly clear, namely that transparency should not override data protection when it comes to individuals who do not hold a public office.
However, the decision of the Constitutional Court has nothing to do with that ruling, unless we read it incorrectly or manipulatively. In the case of the National Integrity Agency, we are not talking about farmers, but about public servants, dignitaries, mayors, heads of institutions, and parliamentarians. These individuals are, by definition, subject to a much more rigorous obligation of transparency precisely because they manage public funds and exercise authority on behalf of the citizens.
The right to privacy does not mean the right to opacity in public service. Declarations of assets and interests are not ‘personal data’ in the sense prohibited by law. They are tools for preventing corruption and conflicts of interest, essential in a functional rule of law state. Confidentalizing them eliminates the possibility of public oversight and turns integrity mechanisms into mere decorative showcases.
Equating a citizen receiving an agricultural subsidy with an agency director managing millions of euros can be a serious manipulation, a reversal of ethical and legal priorities.It is paradoxical and dangerous that ANI, the key institution in protecting integrity, is hindered by a CCR decision from fulfilling one of its essential functions, informing the public.
The CCR decision does not protect the vulnerable citizen but rather the network of interests that hides in the maze of public functions, perpetual acting positions, and concealed incompatibilities.The right to transparency is part of freedom of expression. When we won the Poienaru case against Romania at the ECtHR, the European court clearly stated that whistleblowers and citizens have the right to criticize public administration, and the state has the obligation to ensure transparency and protection for those who report misconduct.
This decision of the CCR strikes at that principle.Can GDPR be invoked as a shield to hide wealth, conflicts of interest, and clientelistic networks in public administration?My answer, as someone who has gone through the fire of administrative repression for speaking the truth, is no.This decision does not protect privacy, but compromises public trust in institutions. It is a gift for corruption and a slap in the face of those who still believe in honesty, merit, and transparency.
Transparency is not a luxury. It is a constitutional, democratic, and moral obligation.The Constitutional Court, the National Integrity Agency, and all those who work in the public service must never forget that authority without public oversight leads to abuse, and public office is not a privilege, but a contract with the citizen. And this contract is built on light, not on darkness.
Cazul fermierului Irimescu Vasile Cristinel, din satul Podu Coșnei, comuna Coșna, Vatra Dornei, va ajunge în fața Judecătorului de Cameră Preliminară de la Judecătoria Vatra Dornei, după ce acesta a contestat clasarea dosarului penal nr. 43/P/2020.
Astăzi, 29 mai 2025, Irimescu Vasile Cristinel, un agricultor cunoscut din zona Coșna, a depus o plângere împotriva ordonanței de clasare a dosarului său, invocând abuzurile grave comise împotriva sa de către autoritățile locale și instituțiile de control agricol.
Fermierul susține că a fost ținta unei manevre ilegale, orchestrate de persoane influente, printre care directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare Suceava, cu sprijinul direct al directorilor APIA Suceava și APIA Maramureș. Scopul acestor acțiuni ar fi fost înlăturarea fermierului de pe terenul său arendat, subvenționat cu fonduri europene și naționale, pentru ca pășunea alpină să fie preluată ilegal de către un mare fermier din Vatra Dornei.
Planul de eliminare a fermierului a început prin fabricarea unui denunț, urmat de o serie de controale abuzive și ilegale, menite să discrediteze exploatația sa agricolă.
APIA Suceava, care nu avea atribut legal de verificare în teren, întrucât este organism coordonator în cazul fermelor dispersate, a efectuat un control ilegal pe 28 octombrie 2019, într-un județ care nu era de competența sa.
APIA Maramureș, fără să anuleze controlul favorabil fermierului din 19 octombrie 2019, a dispus un nou control pe 31 octombrie 2019, modificând concluziile inițiale pentru a genera un raport contradictoriu.
Un detaliu esențial iese la iveală si anume, semnătura inspectorului APIA Maramureș pe raportul din 31 octombrie 2019 este contestată prin declarație sub jurământ și expertiză criminalistică. Institutul Național de Expertize Criminalistice a concluzionat că nu se poate determina autenticitatea semnăturii, aspect ignorat de anchetatori. Acesta este un indiciu clar al unui posibil fals material în înscrisuri oficiale, dar justiția a refuzat să investigheze mai departe.
În urma acestor acțiuni, Irimescu Vasile Cristinel s-a trezit cu debite ilegale, inclusiv pentru campaniile din 2017 și 2018, deși Decizia CCR nr. 320/12 mai 2021 interzice aplicarea retroactivă a sancțiunilor.
APIA Suceava a transformat controalele ilegale în datorii față de stat, afectând grav exploatația fermierului. Mai mult, justiția a ignorat probe esențiale, inclusiv declarația sub jurământ a inspectorului APIA Maramureș privind falsificarea semnăturii.
În fața acestei neglijențe flagrante a procurorului și anchetatorilor, fermierul contestă soluția de clasare și solicită revocarea ordonanței de clasare, continuarea cercetărilor pentru fals material și abuz în serviciu, sesizarea DNA pentru investigarea corupției din acest dosar si restituirea prejudiciului suferit.
Acest caz nu este doar despre un fermier persecutat, ci despre modul în care instituțiile statului manipulează legea pentru interese private. Va reuși justiția să își îndeplinească rolul sau va închide ochii în fața unor abuzuri evidente?
Actualizare: În mod spectaculos, astazi,30.05.2025, Judecătoria Vatra Dornei a înregistrat dosarul nr. 1139/334/2025 având ca obiect: plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). 👍
The Case of Farmer Irimescu Vasile Cristinel
The case of farmer Irimescu Vasile Cristinel, from the village of Podu Coșnei, Coșna common, Vatra Dornei, will come before the Preliminary Chamber Judge at the Vatra Dornei Court, after he contested the closing of criminal case no. 43/P/2020.
Today, May 29, 2025, Irimescu Vasile Cristinel, a well-known farmer from the Coșna area, filed a complaint against the ordinance closing his case, citing serious abuses committed against him by local authorities and agricultural control institutions.
The farmer claims that he was the target of an illegal maneuver orchestrated by influential individuals, including the executive director of the Suceava Veterinary Sanitary Directorate, with direct support from the directors of APIA Suceava and APIA Maramureș.The purpose of these actions would have been to remove the farmer from his rented land, subsidized with European and national funds, so that the alpine pasture could be illegally taken over by a large farmer from Vatra Dornei.
The plan to eliminate the farmer began with the fabrication of a denunciation, followed by a series of abusive and illegal checks aimed at discrediting his agricultural operation.
APIA Suceava, which did not have legal authority to conduct field checks since it is a coordinating body in the case of dispersed farms, carried out an illegal check on October 28, 2019, in a county that was not under its jurisdiction.
APIA Maramureș, without cancelling the favorable check for the farmer from October 19, 2019, ordered a new check on October 31, 2019, altering the initial conclusions to generate a contradictory report.
An essential detail emerges, namely, the signature of the APIA Maramureș inspector on the report from October 31, 2019, is disputed through a sworn statement and forensic expertise. The National Institute of Forensic Expertise concluded that the authenticity of the signature cannot be determined, a fact ignored by the investigators. This is a clear indication of a possible material forgery in official documents, but justice has refused to investigate further.
As a result of these actions, Irimescu Vasile Cristinel found himself with illegal debts, including for the campaigns from 2017 and 2018, despite the CCR Decision no. 320/12 May 2021 prohibiting the retroactive application of sanctions.
APIA Suceava transformed illegal controls into debts to the state, severely affecting the farmer’s operation. Furthermore, justice ignored essential evidence, including the sworn statement of the APIA Maramureș inspector regarding the falsification of the signature.
In the face of this blatant negligence by the prosecutor and investigators, the farmer challenges the decision to close the case and requests the revocation of the closure ordinance, the continuation of investigations for material forgery and abuse of office, the referral to the National Anti-Corruption Directorate (DNA) for investigating the corruption in this case, and the restitution of the damages suffered.
This case is not just about a persecuted farmer, but about how state institutions manipulate the law for private interests. Will justice manage to fulfill its role or will it turn a blind eye to evident abuses?
Update: Spectacularly, today, 30.05.2025, the Vatra Dornei Court has registered case no. 1139/334/2025 regarding: complaint regarding non-prosecution/ non-referral to court (art.340 NCPP).
În România post-electorală, cu un președinte nou ales în persoana lui Nicușor Dan și cu o majoritate parlamentară solidă formată din PSD, PNL, USR, UDMR și reprezentanții minorităților, avem, pentru prima dată după decenii, ocazia unei reconstrucții reale. Avem un președinte legitim, avem majoritate parlamentară, avem și o direcție clară – una pro-europeană, democratică, bazată pe instituții și respectul legii.
Și totuși, o parte importantă a societății rămâne frustrată, înverșunată, neîncrezătoare. Votul radical, resentimentar, al unei părți din electoratul român s-a coagulat în jurul AUR si POT. Unii poate din naivitate, alții din convingere sinceră, dar mulți din disperare. Acești oameni nu dispar doar pentru că au pierdut alegerile. Nici nu vor tăcea. Și nici nu pot fi reduși la tăcere cu lozinci sau cu dispreț.
În acest context, am reflectat la o soluție care nu e doar îndrăzneață, ci – cred – cu adevărat unificatoare: numirea unui prim-ministru din opoziție, mai exact din partea AUR si POT, în persoana lui Călin Georgescu.
Nu, nu pentru că AUR ar fi câștigat vreo legitimitate executivă. Nu pentru că ar avea majoritate sau program coerent de guvernare. Ci pentru că o asemenea mișcare, făcută de un președinte curajos și lucid, ar putea crea un moment de reconciliere națională autentică.
Călin Georgescu nu e George Simion. Nu vine cu furci și topoare, ci cu discursuri ecologiste și teme de suveranitate care, dacă sunt golite de extremism, merită cel puțin discutate. Numirea lui nu ar garanta automat validarea în Parlament. Și poate tocmai de aceea gestul ar fi cu atât mai valoros: pentru prima dată, electoratul pierzător nu ar fi umilit, ci ascultat.
Nu avem nevoie de unirea partidelor. Ci de unirea poporului. A celor care au câștigat și a celor care au pierdut. Dacă nu ne regăsim într-un proiect comun, vom continua aceeași spirală a urii, polarizării și blocajelor. Dacă vrem să reducem influența extremismului, nu o putem face doar prin interdicții sau ignorare. Ci prin asumare și includere, cu limite clare.
Riscul? Desigur, este mare. Coaliția ar putea riposta, partidele ar putea reacționa cu furie. Dar aceasta este esența leadership-ului într-un moment istoric: a risca, nu a administra.
Cine și-ar fi imaginat că un președinte provenit dintr-o formațiune de nișă, susținut de o alianță de forțe istorice, ar putea propune o figură simbolică din tabăra adversă pentru a uni țara? Și tocmai de aceea ar fi o decizie care ar rămâne în istorie.
Dacă după șase luni acel premier nu face față, Parlamentul îl poate demite. Dar dacă, în mod neașteptat, se dovedește capabil de stabilitate și reformă, România întreagă ar avea de câștigat. Nu neapărat din guvernare. Ci din faptul că am putut sta la aceeași masă fără să ne strângem de gât.
Este timpul să ieșim din logica conflictului zero. E vremea să construim o Românie a maturității. Iar o astfel de decizie, în acest moment, ar însemna exact asta: curajul de a uni, nu doar de a învinge.
În calitate de fost funcționar APIA și avertizor de integritate, recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și în conformitate cu Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, aflată în vigoare din 22 decembrie 2022, consolidată la data de 28 martie 2024 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1218 din 19 decembrie 2022, consider esențial să aduc în atenția publicului aspecte ce țin de aplicarea neunitară a legii. Nu este vorba despre un atac personal, ci despre o problemă de interes public, ce vizează credibilitatea administrației și a mecanismelor de control instituțional.
Respectarea deciziilor definitive ale instanțelor reprezintă fundamentul oricărui stat de drept. Din păcate, în unele situații, aceste hotărâri par să rămână literă moartă, nefiind urmate de acțiunile administrative firești. Un astfel de caz este cel al domnului Urs Ioan Florin, aflat la conducerea Centrului Județean Maramureș din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în ciuda unei incompatibilități constatate în mod definitiv.
În data de 19 martie 2025, domnul Urs a atins vârsta standard de pensionare. În loc ca raportul de muncă să înceteze conform prevederilor legale, contractul său a fost prelungit pentru încă un an. Nu există, până în prezent, clarificări oficiale dacă această prelungire a vizat o funcție de execuție sau continuarea exercitării atribuțiilor de director executiv. Cu toate acestea, se poate constata că domnia sa continuă să utilizeze atât biroul destinat conducerii, cât și autoturismul de serviciu – aspecte care țin de o funcție de conducere.
Pentru a lămuri situația, am solicitat un punct de vedere oficial din partea Agenției Naționale de Integritate (ANI).
Potrivit răspunsului emis de ANI la solicitarea nr. 4647/24.03.2025, domnul Urs Ioan Florin a fost declarat în stare de incompatibilitate prin Raportul de evaluare nr. 15355/G/II/06.04.2016. Acesta a ocupat funcția de director executiv în timp ce participa activ la evaluarea cererilor de finanțare – un conflict clar cu responsabilitățile funcției.
Raportul a fost contestat în instanță, însă Curtea de Apel Cluj, prin Sentința civilă nr. 37 din 2 februarie 2017, a respins definitiv contestația, iar hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
Conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice, o persoană față de care s-a constatat definitiv o stare de incompatibilitate nu mai poate ocupa o funcție sau demnitate publică vizată de această lege, timp de trei ani de la eliberarea, destituirea sau încetarea mandatului. Excepție fac doar funcțiile dobândite prin alegeri.
Prin urmare, în raport cu funcția de director executiv la APIA Maramureș, domnul Urs nu ar mai trebui să ocupe vreo poziție în instituție ce intră sub incidența legii.
În acest sens, nu există nicio informare publică sau măsură adoptată de APIA Central referitoare la clarificarea poziției ocupate de domnul Urs. Probabil prelungirea raportului de muncă s-a făcut conform art. 517 alin. 2 din Codul Administrativ, articol si alineat declarate constituționale de către o decizie a CCR.
Alin. 2 din art. 517 spune că „în mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.”, fără să precizeze și funcția publică de conducere sau dacă aceasta se menține având o decizie juridică definitivă de incompatibilitate.
Pentru aceasta, ANI menționează clar în solicitarea nr. 4647/24.03.2025 faptul că, în raport cu funcția de director executiv ocupată anterior, nu mai poate reveni nici pe viitor într-o poziție publică conform Legii nr. 176/2010!.
Această lipsă de reacție ridică probleme serioase privind aplicarea unitară a legii și responsabilitatea managerială în sectorul public.
Cazul în discuție nu este despre persoane, ci despre principii. Este esențial ca instituțiile publice să respecte cadrul legal și să acționeze în conformitate cu hotărârile judecătorești definitive. În caz contrar, se creează un precedent periculos care subminează încrederea cetățenilor în administrație și în mecanismele de control ale statului.
Ajunși la fundul sacului, guvernanții nostri caută în aceste momente să facă rost de bani pentru plata salariilor funcționarilor de stat și a pensiilor, stimulând inițiativele private, invesțiile și accesarea fondurilor europene. Mai simplu, să creeze venituri care să depășească cheltuielile.
Ilie Bolojan a bulversat pur și simplu clasa politică, acesta acționând după modelul aplicat la Primaria Oradea și Consiliul Județean Bihor pe care le-a condus, reducând drastic numărul de funcționari. Bolojan a constatat că și la Senatul României poate face la fel.
Să privim mai atent la condițiile impuse de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici(ANFP) pentru a fi funcționar public, aflate pe site-ul acesteia:
„CE CONDIŢII TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU A OCUPA O FUNCŢIE PUBLICĂ?
- cetăţenia română şi domiciliul în România;
- cunoaşterea limbii române, scris şi vorbit;
- vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
- capacitate deplină de exerciţiu;
- apt din punct de vedere medical şi psihologic să exercite o funcţie publică. Atestarea stării de sănătate se face pe bază de examen medical de specialitate, de către medicul de familie, respectiv pe bază de evaluare psihologică organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;
- îndeplinirea condiţiilor de studii şi vechime în specialitate prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
- îndeplinirea condiţiilor specifice, conform fişei postului, pentru ocuparea funcţiei publice;
- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea faptei;
- nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condiţiile legii;
- nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 3 ani;
- nu a fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică”
După cum observăm „cunoașterea limbii române, scris și vorbit” este o condiție de baza pentru a fi funcționar public.
Pentru a ușura munca guvernanților, ANFP ar putea gestiona funcția publică propunând câte o dictare dată fiecărui candidat, după care acesta să poată participa la un examen pe orice funcție publică. Cu condiția ca cei de la ANFP să știe la rândul lor limba româna scris și vorbit pentru a corecta greșelile gramaticale ale aspiranților. Această probă, dictarea, poate fi inclusă imediat în Codul Administrativ, încă de la selecționarea dosarului de concurs. Vom constata că vom scăpa imediat de analfabeții funcțional, botoxați, cu ceafa groasă, parfumați, cu gene false, fese generoase, cu pretenții de funcționari publici și pe care nu poți să-i faci să lucreze pentru că trăiesc într-o altă lume.
În comisiile de corectare pot fi și absolvenți de filologie.
Dacă s-ar da în acest moment, o simplă dictare fiecărui funcționar public, a doua zi am putea să ne trezim cu jumătate din întreaga „flotă” de funcționari ai statului.
Despre economii la bugetul de stat, ce să mai vorbim?
„Sună ca dracu” , vorba celebră a lui Petre Roman, această atenționare. Dar trebuie făcută!
Pentru că în miile de dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, avocații și judecătorii se „luptă” pentru a nu restitui debitele fermierilor Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură(APIA), respectiv, a le anula actele administrative și a-i face debitori. Atâta timp cât fermierii debitori nu cunosc Decizia CCR 320/2021, e firesc ca avocații sau judecătorii să nu pomenească de ea în procesele de anulare a acestor acte administrative de debit.
Decizia nr. 320 din 12 mai 2021 se referă la o excepție de neconstituționalitate ridicată de Ilie Banu în dosarul nr. 9120/2/2017 al Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția vizează prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) raportate la art. 8 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, care reglementează prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Ilie Banu a contestat constituționalitatea prevederilor respective, argumentând că acestea impun suspendarea tuturor plăților deja aprobate spre plată, indiferent de natura subvenției și data depunerii cererii, pentru beneficiarii privați.
În contrast, pentru beneficiarii publici, sancțiunea suspendării plății se aplică doar pentru contractul economic specific pentru care s-a formulat sesizarea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2021.
Pronunțarea deciziei a fost amânată pentru 16 martie 2021 și ulterior pentru 12 mai 2021, pentru clarificări suplimentare.
Curtea Constituțională, având în vedere actele și lucrările dosarului, a decis asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Aceasta decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 9 iulie 2021.
Mai pe românește, dacă ai fost descoperit cu nereguli ca fermier, APIA nu mai are dreptul să te sancționeze decât în anul în care a descoperit neregula, nemaiavând dreptul de a-ți reține bani din urmă, indiferent de natura subvenției și data depunerii cererii.
Ministerul Finanțelor ne amintește că toate „Propunerile, sugestiile şi opiniile cu privire la proiectele de acte normative, pot fi transmise la adresa de e-mail: [email protected], în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site.„
Ceea ce am și făcut astăzi, contestând un articol din această ordonanță apărută pe site în data de 13.12.2023:
„From:[email protected]
To:[email protected] Fri, Dec 15 at 2:23 PM
Buna ziua,
Având în vedere că OUG privind unele măsuri fiscale este în dezbatere publică, vă sugerez să desființați Art.IX, alin.(1), lit. a,b,c,d,e., datorită faptului că am câștigat la CEDO un drept, am vârsta de 64 ani și un proces de revizuire care se va încheia în 2024, dosar nr. 4470/117/2023 la Tribunalul Cluj, unde voi cere încadrarea la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Cluj în funcția de consilier superior din care am fost destituit în 2011 și restituirea în întregime a tuturor drepturilor salariale.
Pe de altă, parte văd că se încearcă, tot prin ordonanță de urgență, modificarea Legii 296/2023, adică, după articolul LXV, se va introduce un nou articol, art. LXVI, cu următorul cuprins: ”Art. LXVI – Termenele prevăzute la alin. (3) al art. XVII, alin (6) al art. XVIII, la alin. (7) al art. XX și la alin. (7) al art. XXIX din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung se prorogă până la data 30.06.2024.”
Asta înseamnă că, până la alegerile din 2024, toți șefii de centre locale ale APIA, vor rămâne pe posturi, în vreme ce funcționarii APIA sunt în grevă pentru egalizarea salariilor celor din teritoriu cu cei de la APIA Central.
Într-un cuvânt, se descurajează măsurile fiscale trâmbițate și se încurajează menținerea în funcții a unor personaje cu pregătiri profesionale și utilitate discutabile, care umflă nejustificat numărul funcționarilor publici, iar dpdv fiscal afectează bugetul public.
Culmea, pentru prorogare se invocă sustenabilitatea financiară a țării, asta traducându-se prin respectarea legislației și intereselor financiare ale UE, iar mie mi se taie un drept constituțional, la fel și funcționarilor APIA plătiți în grilă teritorială, față de cei de la APIA Central.
Este limpede că, în cazul în care nu veți da curs sugetiilor mele, îmi voi exercita dreptul de a-i aduce la bară pe toți viitorii semnatari ai unor astfel de ordonanțe, indiferent dacă va mai dura încă 13 ani sau mai mult.
Important e să fim sănătoși și să credem că nu se mai moare ca pe vremuri apărând/apărându-ți un drept prevăzut în Constituție.
Minte limpede și Crăciun fericit!
Antoniu Poienaruhttps://antoniupoienaru.finantare.ro/„
Comentarii recente