APIA Maramureș în fața legii

2 octombrie 2025 a adus, la Tribunalul Maramureș, două soluții pe fond (nr. 921/2025 și 922/2025) în favoarea lui Codrea Vasile, tatăl Mariei Iuga. Instanța a anulat acte administrative emise de APIA – Centrul Județean Maramureș pentru campaniile 2011–2012 și 2013–2014 (decizii de plată cu reduceri/sancțiuni și procese-verbale de stabilire a creanțelor), a respins capetele de cerere nepotrivite (scuze publice, daune morale), dar a obligat instituția la cheltuieli de judecată semnificative: 10.756 lei în primul dosar și 13.204 lei în al doilea, plus sume punctuale între părțile chemate personal. Dincolo de cifre, mesajul e simplu. Când actele administrative se fac pe scurtătură, legea le oprește.

Scriu asta fără să atac instituțiile. Dimpotrivă o instituție sănătoasă nu se teme de verificare, de reguli, de control. Aceste două hotărâri sunt dovada că justiția din România nu e de carton. Când ai răbdare, probe și nervi de oțel, dreptatea își găsește drumul. Și da, cred că aceste soluții sunt necesare nu doar pentru reclamant, ci pentru oricine a simțit pe pielea lui cum procedura devine uneori paravan pentru abuz.

Aici se leagă povestea Mariei Iuga. În 2016, după o evaluare cu „nesatisfăcător” semnată de Țiple Liliana Cristina, șefa Biroului APIA – Centrul Local Sighetu Marmației, Maria a fost dată afară. N-a plecat capul. A mers în instanță, a adunat documente, a rezistat. Curtea de Apel Cluj, în mai 2018, i-a dat dreptate. A anulat raportul de evaluare, a dispus reintegrarea și plata salariilor de la data destituirii. Presa a documentat atunci contextul mai larg, constatări ale ANI privind conflicte administrative la Țiple Liliana Cristina și la Ioan Urs (director al APIA Maramureș la acel moment), respectiv trimiterea în judecată, de către DNA, a soțului lui Țiple într-o cauză privind obținerea pe nedrept a unor fonduri. Nu fac aici procesul cuiva. Spun doar că instituțiile de control au văzut destule cât să pună reflectorul pe practici îngrijorătoare. Iar instanțele au sancționat ceea ce s-a dovedit nelegal.

Pentru mine, cazul Maria Iuga nu e doar o victorie personală, e un manual de reziliență pentru funcționarii care refuză să-și vândă conștiința și pentru beneficiarii loviți de decizii discutabile. A arătat, în fapt, cum arată o luptă cinstită împotriva nedreptăților și cât de scump se plătește demnitatea în sistem. A arătat că poți să spui „nu” atunci când ți se cere să închizi ochii. A arătat că Țiple Liliana Cristina și Urs Ioan Florin nu sunt doar nume dintr-o organigramă, ci repere într-o discuție publică despre legalitate, integritate și responsabilitate în administrarea banilor europeni.

Cele două hotărâri pentru Codrea Vasile completează acest tablou. Pe de o parte, instanța a spus limpede că actele trebuie motivate, probele trebuie să stea în picioare, procedura trebuie respectată. Pe de altă parte, a delimitat corect. Justiția repară și corectează, nu transformă sala de judecată în tribuna scuzelor publice sau a răfuielilor personale. E o lecție pentru toți cei care gestionează fonduri FEGA/FEADR. Singura protecție reală este aplicarea strictă a regulilor, de la controlul pe teren până la decizia finală.

Mulți spun că a crede în justiție, după ani de termene, e naivitate. Eu cred că e combustibil. Nu pentru scandal, ci pentru ordine în stat, în instituții, în viețile oamenilor. Când un judecător spune „anulat”, nu câștigă un om și pierde altul. Câștigă statul de drept. Iar într-o țară unde „merge și-așa” încă bântuie hârtiile, fiecare anulare a unui act nelegal e un pas înainte pentru noi toți.

Pentru fermieri loviți de reduceri, sancțiuni și creanțe întemeiate precar, drumul există. Instanța verifică temeinicia și legalitatea, nu „semnătura” sau „funcția”. Pentru funcționarii împinși la margine cu evaluări folosite ca instrument de presiune, modelul Iuga arată că se poate. Pentru APIA și pentru orice instituție publică, miza e să rămână verticală atunci când apar întrebări, nu să se închidă în reflexe defensive.

Două hotărâri într-o zi. O victorie după șapte ani. Și aceeași idee care nu se clintește. Dreptatea nu e un moft, e infrastructura invizibilă a unei țări normale.

Mulțumesc, Maria Iuga, pentru încăpățânarea de a rămâne dreaptă. Felicitări, Codrea Vasile, pentru curajul de a merge până la capăt.

Câtă vreme vor exista oameni care nu cedează, justiția nu are voie să cedeze nici ea.