Romania’s farmers deserve an institution that actually serves them. Yet today, the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA) has become a symbol of bureaucratic inefficiency. Instead of simplifying access to European funds, APIA is tangled in outdated procedures, political appointments, and structural overload.
From within the institution, I’ve seen firsthand how fragmented leadership, overlapping responsibilities, and tolerated nepotism have weakened the agency’s impact. That’s why I propose a radical overhaul—not cosmetic tweaks, but fundamental change.
The central headquarters must reduce its staff by at least 35%. Departments with similar functions should be merged, while deputy roles and intermediate management should be eliminated entirely. Non-essential services like IT, internal audit, human resources, and field inspections must be outsourced to free up resources and improve accountability. County centers should be regionalized, and smaller local offices merged, with leadership appointed through transparent, competitive processes—ideally overseen by representatives from the European Commission. These leadership mandates should be limited to three years, without political interference or internal transfers.
We also need strict policies to avoid conflicts of interest: family members should not work in the same APIA office, and candidates must declare any connections to Parliament, intelligence agencies, or the Ministry of National Defense. Promotion and career advancement must be decided by external panels, based on efficiency and merit. Any change to the new organizational chart should be subject to re-accreditation by the European Commission.
The restructuring would establish a leaner and more transparent hierarchy. Centrally, there would be just one General Director and six core departments: Technical (intervention, control, LPIS), Economic and Legal, Human Resources and Administration, European Relations and Reporting, IT and Digitalization, and Internal Control and Compliance. On the territorial level, each county center would have one executive director and three main services: authorization, control, and economic management. Local centers would be directly managed by county offices, without their own leadership, and offices serving fewer farmers would be consolidated.
This plan would also save money. Outsourcing services could cut roughly 7.56 million RON annually by reducing 180 positions across multiple areas—from field inspections to HR. That’s money that could be reinvested into better services for farmers, rather than bloated administration.
Reform is not just necessary—it’s urgent. Simplification, transparency, accountability, and digitalization must guide APIA’s future. Public funds must be safeguarded, and farmers need an ally, not an obstacle.
A Government Decision must be drafted, with provisions for the new structure, oversight by the Ministry of Agriculture and Rural Development, and endorsement by the European Commission. It’s time for APIA to fulfill its original promise: a professional, transparent institution that supports Romanian agriculture. I invite decision-makers, civil society, farmers, and journalists to push this reform forward. Only by facing institutional flaws head-on can we restore trust in public service and give Romanian farmers the tools they need to thrive.
Reforma radicală a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură(APIA)
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) se află de ani buni într-un blocaj birocratic și instituțional cronic. Cu o structură supradimensionată, un aparat central administrat excesiv și o rețea teritorială greu de gestionat, APIA nu mai poate funcționa eficient nici pentru fermieri, nici pentru interesul public.
Ca avertizor de integritate și fost angajat al acestei instituții, propun public un model de reorganizare radicală a APIA, care să pună capăt risipei de resurse, suprapunerilor funcțiilor și abuzurilor instituționale tolerate de sistem.
Soluțiile propuse includ: reducerea drastică a posturilor din aparatul central (cu minim 35%); comasarea direcțiilor și serviciilor cu atribuții similare; desființarea funcțiilor de conducere intermediare (directori adjuncți, șefi birou); externalizarea serviciilor tehnice și administrative (control pe teren, pază, IT, arhivare, audit intern, antifraudă și resurse umane); regionalizarea structurilor județene și comasarea centrelor locale; toate posturile de conducere din noua organigramă să fie scoase la concurs, cu comisii de concurs care includ membri ai Comisiei Europene, având mandate clare de trei ani, fără posibilitatea numirilor politice sau a transferurilor din alte instituții; centrele locale, județene și centrul APIA unde există rude de grad I sau soți/soții să fie reorganizate astfel încât aceste persoane să fie dispersate în alte centre județene pentru a evita incalcarea metodei celor patru ochi și suspiciunile de fraudă; serviciul de analiză de risc să fie externalizat obligatoriu; candidații la concurs care au soți/soții sau aparținători în Parlament, servicii secrete sau MApN să declare aceste informații în mod public în procesul de selecție, fără a-i lipsi de dreptul lor constituțional de a candida; promovările în grad să se facă exclusiv prin comisii externe, justificate prin criterii clare de volum de muncă și eficiență dovedite; orice modificare a noii organigrame să fie validată printr-o reacreditare a APIA din partea Comisiei Europene.
Structura propusă prevede un singur director general (fără cei trei directori generali adjuncți, ca până acum) și maximum 6 direcții generale: tehnică (intervenții, control, LPIS); economică și juridică; resurse umane și administrativ; relații europene și raportare; IT și digitalizare; control intern și conformitate. La nivel teritorial: centrele județene vor funcționa cu un singur director executiv și 3 servicii comasate (autorizare, control, economic); centrele locale vor fi fără funcții de conducere, coordonate direct de județ, iar cele cu număr redus de fermieri vor fi comasate.
Estimarea detaliată de economii la APIA (Centru și Teritoriu) arată că doar prin externalizarea acestor servicii se pot realiza economii anuale de peste 7,5 milioane lei:
| Serviciu | Posturi estimate | Economii anuale (lei) |
|---|---|---|
| Control pe teren și monitorizare | 80 | 3.360.000 |
| Mentenanță IT și infrastructură | 20 | 840.000 |
| Pază și arhivare | 30 | 1.260.000 |
| Analiză de risc | 10 | 420.000 |
| Audit intern și antifraudă | 25 | 1.050.000 |
| Resurse umane | 15 | 630.000 |
| Total estimativ | 180 | 7.560.000 lei |
Această reformă nu este doar necesară, ci urgentă. Banii publici trebuie gestionați cu răspundere. Suprastructura actuală este o frână pentru funcționarea eficientă a agenției. Schimbarea trebuie să însemne: simplificare, responsabilitate, digitalizare, transparență, rezultate.
Astfel, se poate redacta urgent un proiect de Hotărâre de Guvern, care să propună toate aceste măsuri, incluzând prevederi privind structura reorganizată, competențele MADR și necesitatea avizării Comisiei Europene. Este timpul ca APIA să devină un instrument real de sprijin pentru fermieri și nu o instituție blocată în scheme politice, interese de clan și funcții de decor.
Invit decidenții responsabili, jurnaliștii, fermierii și societatea civilă să analizeze și să susțină această reformă de fond. Numai așa putem reclădi încrederea în instituțiile statului.
At a time when Romania is forced to adopt radical public administration reforms—merging institutions, reducing staff, cutting bonuses, capping salaries, increasing retirement age and enforcing strict budget discipline—it is essential that every institution managing public and EU funds operates flawlessly. One such institution is APIA, which administers billions of euros annually for agriculture. Yet, the system used to select farmers for control, based on risk analysis, raises many questions.
As a former APIA employee and integrity whistleblower, I have observed—and have consistently received reports—regarding discrepancies in how certain categories of farmers are treated. Some very large farms, owning hundreds or even thousands of hectares and operated by some of the wealthiest EU fund recipients, appear to have never been inspected in recent years. Meanwhile, smaller and mid-size farms, belonging to farmers who dared to speak out, file complaints, or refuse compromises, have been subjected to repeated inspections across multiple campaigns—sometimes without clear justification.
Moreover, I’ve heard accounts of APIA Central teams visiting various county offices, often housed in resort accommodations owned by precisely those large “protected” farmers. While these arrangements may be legal on paper, they raise concerns about the appearance of impartiality and independence. Why do some of the same beneficiaries appear in sample selections yet consistently receive favorable inspection reports? Why are others repeatedly inspected year after year despite no apparent increase in risk?
To understand how such selection could work, it’s essential to analyze the key responsibilities of APIA’s Sampling and Control File Selection Office, part of the IT–LPIS Directorate. This office prepares the operational procedure for selecting control samples across all intervention schemes, defines risk factors, and evaluates their effectiveness based on previous campaign results. More importantly, the office designs and deploys the software functions, scripts, markings, and selections within the IACS system.
In practical terms, this office has direct access to modifying risk algorithms (introducing or adjusting factors and weights), defining the size and structure of samples, carrying out the actual selection of farmers, marking selected farmers in the system,proposing software changes for the sampling module, executing tests and simulations and manual selection based on internal requests or complaints.
Essentially, this team can adjust both the “rules of the game” and the “players”—all internally, without external technical oversight. Scripts can be tweaked, thresholds shifted, and a farmer can be added or removed from the sample without any external validation. That level of systemic vulnerability is highly concerning for an agency managing EU funds and accountable to the European Commission.
Therefore, I believe a prompt and independent investigation is warranted into how the risk-based selection system has operated between 2016 and 2024. State audit bodies—DNA, ANAF, the Court of Accounts—as well as DG AGRI, OLAF or EPPO should determine whether large farms with potential connections to politicians, magistrates, police officers, doctors or privileged families through legal or financial vehicles have been inspected adequately, software changes or selections were manipulated internally without documentation or oversight.
Restoring public confidence in fund administration requires transparency and accountability. Romania can no longer afford errors, lost EU funds, or unfair advantage. If we truly want performance, meritocracy and institutional integrity, APIA must be part of the solution.
Let’s begin by asking tough questions and insisting on real answers—no matter how uncomfortable they may be.
Discrepanțe și vulnerabilități în sistemul de analiză a riscului APIA – O observație necesară
Într-un moment în care România este nevoită să adopte măsuri radicale de reformă în administrația publică – comasări de instituții, reduceri de personal, tăieri de sporuri, plafonări salariale, creșterea vârstei de pensionare și măsuri stricte privind disciplina bugetară – devine esențial ca fiecare instituție care administrează fonduri publice, mai ales europene, să funcționeze ireproșabil. Una dintre aceste instituții este APIA, care gestionează miliarde de euro anual pentru agricultură. Dar sistemul care selectează fermierii pentru control, prin așa-numita analiză de risc, ridică numeroase întrebări.
Ca fost funcționar APIA și avertizor de integritate, am remarcat – și mi-au fost semnalate în mod constant – anumite discrepanțe între tratamentul aplicat unor categorii de fermieri. Sunt ferme foarte mari, cu sute sau mii de hectare, aflate în posesia unora dintre cei mai bogați beneficiari ai fondurilor UE, care nu au fost niciodată controlate în ultimii ani. În același timp, ferme mai mici sau medii, ale unor agricultori care au îndrăznit să critice, să reclame sau să refuze compromisuri, au fost supuse unor controale repetate, de-a lungul a mai multe campanii, uneori fără temei clar.
În plus, există relatări despre vizite oficiale ale echipelor APIA Central în teritoriu, cazate în mod constant în resorturi turistice ce aparțin tocmai acelor fermieri mari „protejati”. Fără a afirma că aceste aranjamente sunt ilegale, trebuie ridicată întrebarea privind aparența de imparțialitate și independență a controlului. De ce același tip de beneficiari reapar în eșantioane doar formal, dar rapoartele de teren sunt constant favorabile? De ce alții, mereu aceiași, sunt controlați an de an, deși riscul lor nu se modifică în realitate?
Pentru a înțelege cum poate funcționa o asemenea selecție, este esențial să analizăm atribuțiile unui compartiment-cheie din cadrul APIA, și anume, Biroul eșantionare și selectare dosare control, parte a Direcției IT–LPIS. Acest birou este cel care elaborează procedura operațională privind selecția eșantionului de control pentru toate tipurile de intervenții, stabilește factorii de risc și analizează eficiența lor pe baza rezultatelor din anii anteriori. Mai mult, biroul proiectează și implementează direct funcțiile informatice, scripturile, marcările și selecțiile în cadrul sistemului IACS.
În concret, acest birou are acces deplin la modificarea algoritmilor de risc (introducerea de noi factori sau ponderi), definirea dimensiunii și structurii eșantioanelor, selecția propriu-zisă a fermierilor, marcarea în sistem a celor care urmează a fi controlați, propunerea modificărilor aplicației de eșantionare, realizarea testelor și a scenariilor pentru modulul informatic, sau selecția manuală în cazuri punctuale pe baza unor sesizări sau solicitări interne.
Altfel spus, biroul poate ajusta atât „regulile jocului” cât și „jucătorii” – iar toate acestea se fac intern, în lipsa unei entități externe de supraveghere tehnică. Scripturile pot fi adaptate, pragurile pot fi mutate, iar un fermier poate fi adăugat sau scos din eșantion fără ca un control extern să valideze obiectivitatea deciziei. Această vulnerabilitate de sistem este extrem de sensibilă, mai ales într-o instituție care gestionează fonduri europene și care trebuie să dea socoteală în fața Comisiei Europene.
În acest context, consider că se impune o verificare independentă, de urgență, a modului în care a funcționat acest sistem de selecție prin analiză de risc în perioada 2016–2024. Instituțiile abilitate ale statului – DNA, ANAF, Curtea de Conturi, dar și DG AGRI, OLAF sau EPPO – ar trebui să analizeze dacă fermierii mari, cu conexiuni în sfera politică, judiciară sau administrativă, au fost controlați cu aceeași rigoare ca și ceilalți, selecția lor a fost reală sau doar formală, echipele de control pe teren au acționat imparțial și independent, modulul de eșantionare IACS a fost modificat discreționar sau a păstrat trasabilitate sau există legături între „ospitalitatea” oferită de anumite ferme și rezultatele favorabile în controale.
Este esențial ca transparența și corectitudinea să fie repuse în centrul funcționării APIA. Altfel, România riscă nu doar pierderea fondurilor europene, ci și decredibilizarea totală a reformei administrative și a ideii de meritocrație în aparatul public.
Dacă vrem o administrație eficientă, trebuie să începem cu adevărul, oricât de incomod ar fi.
Pe 13 iulie 2025, în fața bisericii greco-catolice din Rădești, județul Alba – localitate care a purtat odinioară numele Uifalău și care astăzi îi poartă cu cinste numele, a fost dezvelit bustul episcopului Demetriu Radu, ctitor al lăcașului și martir al Bisericii Române Unite cu Roma. Am avut bucuria de a fi prezent la acest eveniment de suflet, împreună cu fiul meu, într-un cadru profund marcat de rugăciune, memorie și recunoștință.
Demetriu Radu a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale ierarhiei greco-catolice de la începutul secolului XX. Episcop al Oradiei, susținător al educației și culturii, promotor al unității românilor și ctitor al Palatului Episcopal Greco-Catolic din Oradea, și-a găsit sfârșitul tragic în anul 1920, în urma unei explozii produse în Parlamentul României, atentat care a tulburat întreaga societate românească a vremii.
Pentru mine, această participare a avut și o încărcătură personală. Numele meu, Poienaru-Cheșcheș, mă leagă prin alianță de familia Radu, o veche familie transilvăneană cu rădăcini adânci în pământul Ardealului. Dar dincolo de genealogie, ceea ce m-a legat sufletește de această zi a fost prezența a două mari figuri ale Bisericii de azi: Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop Eparhial de Oradea.
Pe PS Virgil Bercea l-am cunoscut în anii ’90, în casa mătușii mele, sora Tereza (Chescheș Elisabeta, sora tatălui meu), călugăriță greco-catolică din Congregația Maicii Domnului, fostă deținută politic, pomenită pe panourile memoriale ale închisorii de la Sighet. Tot în acea casă am aflat, cu emoție, că Preasfințitul Bercea era privit ca urmaș firesc al Preasfinției Sale Lucian Mureșan, cel care avea să devină întâi Mitropolit, apoi Arhiepiscop Major și, în cele din urmă, Cardinal al Bisericii Greco-Catolice.
Ce m-a impresionat de la prima întâlnire cu PS Virgil Bercea a fost tenacitatea lui liniștită, o credință adâncă și neclintită în Dumnezeu, dar și discreția care îl însoțea, asemenea mentorului său, Cardinalul Alexandru Todea, părintele spiritual al părinților mei, elevi ai Blajului de altădată.
Reîntâlnirea cu PS Virgil Bercea la Rădești, cu prilejul binecuvântării bustului lui Demetriu Radu, a fost o reînnoire a unui fir nevăzut care unește generații, vocații și jertfe. Este greu de imaginat altă figură contemporană mai potrivită pentru a reprezenta spiritual și istoric această continuitate.
În același timp, evocarea Preafericitului Lucian Mureșan nu poate lipsi din această mărturie. Născut în 1931 la Ferneziu (Baia Mare), al zecelea din doisprezece frați, și prigonit pentru credința sa, Lucian Mureșan a fost exmatriculat de autoritățile comuniste de la Institutul Teologic din Alba Iulia, muncitor necalificat, păstor clandestin și, în cele din urmă, consacrat episcop în libertatea recâștigată după 1989. La 27 mai 1990 a fost consacrat la Baia Mare, într-o Liturghie sub cerul liber, în fața a zeci de mii de credincioși. A devenit Mitropolit, apoi Arhiepiscop Major și, din 2012, Cardinal al Bisericii Române Unite cu Roma.
Nu pot să nu mă gândesc că, într-un fel, lanțul acestor mărturii și vieți dedicate nu este doar istorie, ci viață trăită. De la Demetriu Radu la Lucian Mureșan și Virgil Bercea, până la noi cei prezenți la Rădești în 2025, firul credinței, al jertfei și al demnității românești s-a țesut fără întrerupere, deși adesea în ascuns, în temnițe, în exil sau în tăcere.
Bustul ridicat la Rădești nu este doar un omagiu adus unui ierarh trecut în eternitate. Este un semn că această memorie nu a fost uitată, că există oameni care continuă să creadă, să zidească, să binecuvânteze.
Iar dacă Dumnezeu mi-a îngăduit să fiu martor la acest moment, o dată cu fiul meu, înseamnă că această flacără trebuie dusă mai departe.
Pe 31 ianuarie 2025 scriam despre necesitatea introducerii unei probe simple de dictare în procesul de recrutare pentru funcțiile publice. Argumentam atunci, cu exemple și citate oficiale de la ANFP, că stăpânirea limbii române, scris și vorbit, este o condiție legală pentru a deveni funcționar public. Mai afirmam că, dacă această condiție ar fi aplicată cu adevărat, jumătate din aparatul de stat ar dispărea a doua zi.
Nu a trecut mult și realitatea confirmă. Un comunicat semnat recent de președintele Federației Naționale a Sindicatelor APIA conține două greșeli flagrante:
„în urma pierderi salariale” în loc de „pierderii salariale”;
„Deasemenea” într-un cuvânt, în loc de forma corectă „De asemenea”.
Aceste greșeli nu sunt simple scăpări. Ele reflectă un nivel grav de analfabetism funcțional într-o instituție care gestionează anual miliarde de euro din fonduri europene.
Domnul în cauză nu este un funcționar de execuție. Este șef de birou la APIA – Centrul Local Slatina (Str. Tudor Vladimirescu, nr. 163), președinte al Sindicatului APIA Olt și președinte al Federației Naționale a Sindicatelor APIA – adică vocea care pretinde că vorbește în numele tuturor funcționarilor din sistem.
Soția domnului sindicalist, este șef serviciu Recuperare Debite la Centrul Județean APIA Olt (Str. Arcului nr. 20, Slatina). Aparent, sunt despărțiți de câteva străzi. În realitate, sunt legați pe traseul decizional al debitelor, într-o relație profesională care încalcă principiul celor patru ochi, impus în APIA pentru prevenirea conflictelor de interese.
Fermierul depune cererea la centrul local unde domnul sindicalist este șef. În urma unui control, se generează o decizie de debit. Decizia ajunge la centrul județean, unde soția semnează ca șef serviciu și este autorizată să introducă fermierul în serverul central de debite.
Această conlucrare între soț și soție într-o instituție publică este incompatibilă cu etica administrativă. Dacă într-adevăr cei doi semnează, direct sau indirect, pe aceleași decizii de debit, avem un conflict de interese de gradul I, interzis de Codul Administrativ, de normele APIA și de reglementările Comisiei Europene.
Avem funcționari care nu pot construi o frază corectă. Avem lideri sindicali care vorbesc în numele altora, deși nu stăpânesc limba oficială a statului. Avem familii care controlează fluxuri decizionale în sistemul de plăți, fără ca vreo instituție de control să reacționeze.
Reafirm propunerea făcută în ianuarie de introducere a unei probe de dictare obligatorie pentru accesul și menținerea în funcțiile publice.
Solicit ANI să își exercite mandatul și să verifice toate cazurile de rudenie din structura funcțională a APIA, începând cu județul Olt și terminând spectaculos în județul Maramureș.
După cum se vede, unii confundă sindicatul cu moșia, alții confundă biroul cu sufrageria.
Dar cetățeanul român care plătește taxe nu trebuie să confunde tăcerea cu acceptarea.
Într-o țară în care legea avertizorului public este încălcată fățiș de cei care pretind că o apără, iar protejarea celor care spun adevărul este doar un slogan de campanie, administrația condusă de primarul USR Lucian Viziteu la Bacău devine un caz-școală de dispreț față de statul de drept și față de oamenii care mai au curajul să denunțe ilegalități. Mihai Mihăilă, funcționar public în cadrul Primăriei Bacău, specialist IT, certificat cu handicap permanent, a fost supus unei adevărate campanii de hărțuire și eliminare profesională pentru singura vină că a spus adevărul. În 2021, acesta a sesizat DNA cu privire la o fraudă fiscală care a permis unei firme să plătească impozit de 0,1% în loc de 5%. Doi funcționari au fost condamnați definitiv în 2024. În loc să fie protejat, Mihăilă a fost mutat abuziv, scos din rețeaua IT, exclus, sancționat disciplinar, amenințat fizic și, în final, evaluat „nesatisfăcător” și pus în preaviz pentru „incompetență profesională”.
Ieri, 7 iulie 2025, Mihăilă m-a contactat personal, știind că sunt și eu avertizor de integritate, cu o decizie definitivă CEDO în favoarea mea și cu o primă victorie recentă în procesul de revizuire a destituirii mele, admisă la Tribunalul Cluj în 4 iulie 2025. Mi-a prezentat documentele doveditoare, procesele câștigate împotriva evaluărilor abuzive din 2022 și 2023, evaluarea „nesatisfăcătoare” primită pentru anul 2024 urmată de preavizul de concediere, precum și dosarul înregistrat la Tribunalul Bacău cu nr. 2170/110/2025. L-am ascultat, i-am citit actele și am realizat imediat că sunt aceleași metode de execuție birocratică pe care le-am trăit și eu: „nu faci nimic”, „ești ineficient”, „ți-am luat parola”, „ți-am luat dosarele” și, în final, ești eliminat, exact ca o piesă inutilă.
Am considerat că această situație trebuie expusă public și am sunat-o direct pe doamna deputat USR de Cluj, Oana Murariu, cu care am discutat transparent despre comportamentul incalificabil al primarului Viziteu. I-am spus fără ocolișuri că un astfel de om face praf USR-ul, distruge orice urmă de moralitate în administrația locală și compromite exact valorile pe care partidul pretinde că le apără. Doamna deputat l-a sunat imediat pe primarul Viziteu. Răspunsul acestuia este uluitor: „Mihăilă este un om care nu face nimic. Poate să facă ce demersuri vrea.” Așa s-a spus și despre mine: „nu face nimic”, deși lucram pe zeci de dosare APIA ale fermierilor. Mi-au tăiat accesul la baze de date, mi-au luat toate parolele, apoi m-au dat afară. Mihăilă trăiește acum același tipar de epurare, pus în aplicare de acest vataf al administrației, care nu înțelege că legea nu este o unealtă de răzbunare personală.
Asemenea comportament de dispreț absolut față de Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor de integritate este nu doar imoral, ci penal. Legea interzice explicit represaliile, iar ceea ce face acest individ este o formă de vendetă instituționalizată. Nu există nicio justificare profesională reală în evaluările lui Mihăilă, atâta timp cât instanțele anulează una câte una toate actele emise împotriva sa. Calificativele devin sentințe, iar preavizul ghilotină. Viziteu nu e un primar. E un executant, un tăietor de capete morale, un om care distruge ce n-a construit niciodată.
Un astfel de comportament trebuie sancționat nu doar moral sau politic, ci juridic. Acest individ trebuie dat afară de urgență din USR și deferit justiției de îndată. Pentru că nu ne mai aflăm în fața unei dispute de muncă, ci în fața unui abuz sistemic, recurent, asupra unor oameni vulnerabili, dar drepți. Cazul Mihăilă nu este un accident. Este rezultatul unui stil de conducere bazat pe răzbunare, izolare și înlăturarea celor care nu acceptă compromisul. Iar tăcerea celor din conducerea USR, dacă persistă, va transforma acest partid într-un complice al abuzului și al imposturii.
Este timpul ca cineva să spună lucrurilor pe nume.
Mihăilă nu este „un om care nu face nimic”. Este un funcționar corect, care a avut curajul să denunțe o fraudă și care acum e vânat pentru asta.
Iar eu, ca avertizor de integritate, trecut prin aceleași mâini murdare ale sistemului, nu pot să tac. Pentru că, într-o Românie în care adevărul e pedepsit și ticăloșia e promovată, a tăcea înseamnă a deveni complice.
În urmă cu câteva zile, locuitorii din Giurgiu au fost surprinși de apariția unei pantere negre, evadată din Bulgaria. O felină tăcută, ageră, aproape imposibil de capturat. O prezență neliniștitoare, care a reușit să fenteze autoritățile și să traverseze fluviul graniței ca o umbră.
Dar ceva similar pare să fi pătruns și în structurile instituționale locale. Nu este neagră, ci roșie. Nu vine cu gheare, ci cu pix și parafă. Se manifestă prin tactici de tip funcționăresc, mimând profesionalismul, dar generând haos administrativ și conflicte disimulate.
Această entitate birocratică roșie s-a remarcat în ultima perioadă nu prin competență, ci prin siretenie instituțională, prin detașări succesive, inițiative ocolitoare și o agresivitate mascată în pseudo-formalism. Este cel mai vocal adversar al Marianei Carmen Miron Urîtu, directoarea executivă a APIA Giurgiu, un profesionist cu examen câștigat, cu coloană vertebrală și, mai ales, cu o voce care refuză să tacă.
Mariana Carmen Miron Urîtu nu deranjează pentru că greșește. Deranjează pentru că face lucrurile corect. Semnalează nereguli, nu răspunde comenzilor politice și își exercită atribuțiile cu imparțialitate. În loc să fie sprijinită, este marginalizată, hărțuită tacit și ignorată sistematic. Cei care nu au promovat un concurs, dar ocupă funcții prin delegație, se coalizează împotriva sa într-un mecanism de autoapărare și de conservare a improvizației administrative.
Din păcate, această funcție publică nu aduce doar instabilitate managerială, ci și dovezi constante ale unui analfabetism funcțional greu de ignorat. Greșelile flagrante de ortografie, exprimarea defectuoasă și lipsa oricărei coerențe logice ar pune în dificultate orice elev de clasa a șasea, dar sunt tolerate la nivel de semnătură oficială.
Așa cum am propus pe acest blog, într-un articol viral intitulat „Cum să reducem numărul mare de funcționari publici din aparatul de stat?”, cred că a venit momentul ca testarea scrisă a competenței lingvistice să devină un criteriu eliminatoriu. Dacă s-ar da în acest moment o simplă dictare fiecărui funcționar public, a doua zi ne-am trezi cu jumătate din flotă dispărută. Este esențial ca Agenția Națională a Funcționarilor Publici să includă această probă în Codul administrativ. Nu poți avea pretenția de a redacta acte oficiale dacă nu cunoști limba română.
Conform Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, Mariana Carmen Miron Urîtu se încadrează pe deplin. Ea semnalează nereguli și este victima unor represalii subtile, dar persistente. Tocmai de aceea trebuie protejată, ascultată de instituții precum ANI, DNA, Avocatul Poporului și susținută de societatea civilă și presă.
Situația ei amintește de cazul Iuga Maria, funcționară APIA Sighet, care a câștigat definitiv în instanță după ce a fost sancționată abuziv pentru refuzul de a participa la compromisuri. Ca și în cazul Iuga, verticalitatea profesională devine un act de curaj. Și de pericol.
Eu însumi am trecut prin aceeași experiență. Cazul meu — Poienaru împotriva României, câștigat la CEDO — a demonstrat că statul nu are voie să își pedepsească avertizorii, ci are obligația să-i apere. Nu am fost nici cel mai comod angajat, nici cel mai docil. Dar am avut curajul să spun că ceva nu este în regulă. Justiția europeană mi-a dat dreptate. Acum, cred că trebuie să fim și noi alături de Mariana Carmen Miron Urîtu.
Pantera Roșie s-ar putea strecura liniștită prin subsolurile instituționale dacă nu ar exista ochii vigilenți ai celor care iubesc legea și limba. Dar când adevărul mușcă, nicio blană de catifea nu mai poate ascunde colții.
APIA, una dintre cele mai importante agenții de plată din România, traversează în 2025 o criză internă profundă, bugetară, funcțională și morală. Iar în timp ce instituția se clatină, liderii ei sindicali și administrativi nu cer reformă, ci își strigă drepturile împotriva oricărei schimbări.
Întrunit la Bușteni pe 11 iunie, Sindicatul Național APIA (S.N. APIA) a lansat un mesaj de forță împotriva posibilelor măsuri de restructurare. Avertismentele au fost dure, fără echivoc: „învingem sau murim cu ei de gât”, a declarat președinta Elena Constantinescu, într-un discurs în care nu s-a vorbit despre eficiență, transparență sau nevoia de profesionalizare, ci doar despre păstrarea structurii actuale, indiferent de costuri sau realități.
Mai mult, în sală s-a aflat și Adrian Pintea, fost director general APIA, actualmente secretar de stat în MADR, omul care a contribuit decisiv la menținerea în funcție a unor directori județeni contestați, precum Urs Ioan Florin din Maramureș – aflat într-o stare de incompatibilitate stabilită printr-o hotărâre definitivă a Curții de Apel Cluj.
Într-o perioadă în care Guvernul Ilie Bolojan anunță reforme ample în administrația publică, APIA rămâne un teritoriu conservat, apărat de rețele sindicale, loialități politice și influențe de partid. Sindicatul, în loc să devină o platformă de profesionalizare a sistemului, se transformă treptat într-un scut pentru conducătorii locali, unii dintre ei promovați nu pe criterii de merit, ci pe baza influenței.
Situația financiară este alarmantă. Potrivit Ralucăi Daminescu, director din cadrul APIA, bugetul actual este la 40% din cel de anul trecut. „Nu mai sunt bani nici pentru hârtie sau lumină”, declară aceasta. Și în timp ce angajații se tem de reduceri de personal, baronii județeni ai APIA își leagă supraviețuirea de sindicat, deși în trecut au blocat participarea angajaților la proteste sau s-au amestecat în viața sindicală, contrar legii.
Declarațiile unui director executiv APIA potrivit căruia „fermierii au devenit obraznici și nu răspund la telefon, deși noi le facem cererile de la A la Z”, denotă un dispreț instituțional față de contribuabilii reali, fermierii. Agenția, în loc să sprijine dezvoltarea rurală, tinde să alimenteze clientelismul agricol, în care unii beneficiază de tratamente preferențiale, iar alții, în special cei mici, sunt sancționați în mod abuziv.
Fără depolitizarea conducerii APIA, fără o evaluare profesionistă a structurilor județene și fără înlăturarea protecției politice din jurul unor cazuri evidente de incompatibilitate, orice reformă devine o farsă. Iar sindicatul care protejează „pe toți” nu mai este un sindicat, ci un mecanism de conservare a privilegiilor și a blocării schimbării.
Soluția nu este comasarea pur birocratică cu AFIR, ci reconstrucția completă a unei instituții care a ajuns să funcționeze ca o „enclavă în stat”. Iar primul pas e simplu, și anume aplicarea deciziilor definitive ale instanțelor și respectarea principiului competenței, nu al loialității politice.
Articolul acesta nu este un atac personal la adresa funcționarilor de bună credință din APIA, ci o pledoarie publică pentru reformarea unei instituții esențiale pentru agricultura românească. În calitate de avertizor de integritate recunoscut de CEDO și de fost funcționar APIA, am datoria de a semnala public excesele, blocajele și complicitățile care au devenit, din păcate, sistemice.
A farmer from Vatra Dornei, Mr. IRIMESCU VASILE CRISTINEL, legal representative of IRIMESCU GHEORGHE, is in an open fight with the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA), a fight that he has chosen to bring to the public’s attention.
He recently approached me after finding me on the blog and on Google searching for a whistleblower, asking me to help make his situation known.
It is a story that, beyond the administrative details, speaks about the challenges that honest farmers face in front of often opaque and seemingly abusive institutional mechanisms.
Mr. Irimescu vehemently contests the APIA response no. 18726/4.06.2025 to his challenge, demanding an urgent and transparent reevaluation. He accuses APIA of abuse of office and ignoring crucial aspects which, in his opinion, reflect a systemic problem.
The situation of farmer Irimescu is unfolding against the backdrop of a much larger national scandal. It appears that, through a maneuver marked by PSD, the former head of the Agriculture Committee and current Minister of Agriculture and Rural Development (MADR), together with the former general director of APIA and the current secretary of state at MADR, responsible for APIA, managed to transform the Danube Delta into natural meadows by declaring bulrush as fodder for animals.
This would have been done through so-called paludiculture – a form of agriculture on wetlands, aimed at producing biomass and maintaining carbon storage. However, this payment file is currently blocked by the European Prosecutor’s Office, with clear signals of possible harm to both the budget of the European Union and the national budget.
In this context, it becomes downright absurd that Mr. Irimescu has to fight with APIA to prove that his alpine meadow is well maintained, while APIA inspectors challenge his eligibility citing, among other things, ‘the lack of animal manure.’ This contradiction between ‘actual pasture’ and ‘forage reed’ raises serious questions regarding the validity and impartiality of the criteria applied by APIA.
The farmer claims that the response from APIA is incomplete, evading key information and evidence previously communicated. He sent a detailed email to the leadership of APIA as early as December 4, 2024, contesting the control report RO/24/AC/SV/000457. He reiterates his contestation of the conclusions of the field control from Campaign 2024, considering them erroneous and incomplete. Mr. Irimescu refused participation in the control on September 11, 2024, because, although he requested it, he was not provided with a copy of the complaint that initiated the control.
Another major criticism targets the APIA’s disregard for the specific nature of his farm, which is dispersed, a fact that has a direct impact on the management of pastures. The most serious omission, according to Mr. Irimescu, is the lack of any mention of the favorable result of the monitoring control from the IACS database.
It is essential to know that the Agricultural Land Monitoring System, mandatory for member states starting January 1, 2023, under Regulation (EU) No. 2116/2021 and Implementing Regulation (EU) No. 1173/2022, aims to verify eligibility conditions by using data from the Sentinel satellites from the Copernicus program.
Ignoring one’s own monitoring data from APIA, which confirmed the eligibility of the parcels, represents a blatant contradiction.
Furthermore, APIA would have ignored the fact that the animals were taken off the pasture due to repeated bear attacks, a situation of force majeure provided by legislation.
Mr. Irimescu also filed a criminal complaint for abuse of office in criminal case no. 672/140/P/2024, accusing the case manager (Local APIA Center Vatra Dornei) of refusing to present his complaint. He claims that the inspectors involved do not meet the legal experience requirements for the positions they hold, which would render the control act null and void.
This control, Mr. Irimescu claims, is suspicious, given that his farm was not included in the annual APIA control sample. He brings to public attention a method he calls ‘the informant’, which he claims is a practice of blackmail and exploitation of farmers. It would work like this: if a farmer refuses to ‘donate’, he is subjected to a report or denunciation, even ‘dictated’. A ‘command’ control follows, resulting in a preliminary report and, subsequently, a control report with penalties, turning the farmer into a debtor.
Mr. Irimescu claims that he is in this situation, being familiar with a similar method applied in 2019, a case currently before the Prosecutor’s Office attached to the Vatra Dornei Court under no. 43/P/2020, the preliminary chamber judge, case no. 1139/334/2025.
In this previous case, the directors of APIA and DSV Suceava were questioned on charges of forming an organized criminal group. He believes that the current control on 11.09.2024 is a revenge by the mentioned directors.
The farmer also emphasizes the abusive context of the repeated complaints, which he believes are orchestrated by a large farmer interested in taking over his pasture, who is even one of the three directors mentioned during the hearings.
Furthermore, APIA has allegedly omitted the existence of two ongoing criminal cases, criminal case no. 43/P/2020 and criminal case no. 672/140/P/2024 (which concerns the contested control report).
Mr. Irimescu requests the annulment of Control Report RO/24/AC/SV/000457 and all derived conclusions, based on force majeure, the favorable results from IACS monitoring, and the nullity of the control act.
He also demands the immediate unblocking of the subsidy for the agricultural operation for Campaign 2024, given the desperate situation regarding the lack of animal feed. He reiterates that, in the absence of a prompt and fair resolution, he will continue legal actions, including criminal ones, to hold all involved accountable.
He expects a clear response and concrete actions from APIA, while, in his opinion, the European Commission should reconsider the accreditation of APIA due to the risk of harming European and national budgets.
Pășune versus Stuf: Un Fermier din Vatra Dornei denunță metoda „Denunțătorului” și controalele la comandă ale APIA Maramures si Suceava
Un fermier din Vatra Dornei, domnul IRIMESCU VASILE CRISTINEL, reprezentant legal al lui IRIMESCU GHEORGHE, se află într-o luptă deschisă cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), o luptă pe care a ales să o aducă în atenția publică. M-a abordat recent, după ce m-a găsit pe blog și pe Google căutând un avertizor de integritate, rugându-mă să-l ajut să facă cunoscută situația sa. Este o poveste care, dincolo de detaliile administrative, vorbește despre provocările cu care se confruntă fermierii onești în fața unor mecanisme instituționale adesea opace și, se pare, abuzive.
Domnul Irimescu contestă vehement răspunsul APIA nr. 18726/4.06.2025 la contestația sa, solicitând o reevaluare urgentă și transparentă. El acuză APIA de abuz în serviciu și de ignorarea unor aspecte cruciale care, în opinia sa, reflectă o problemă sistemică.
Situația fermierului Irimescu se desfășoară pe fondul unui scandal național mult mai amplu. Se pare că, printr-o manevră, marca PSD, fostul șef al Comisiei pentru Agricultură și actual ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), împreună cu fostul director general APIA și actual secretar de stat la MADR, responsabil de APIA, ar fi reușit să transforme Delta Dunării în pajiști naturale, declarând stuful furaj pentru animale. Acest lucru s-ar fi făcut prin așa-numita paludicultură – o formă de agricultură pe terenuri umede, menită să producă biomasă și să mențină stocarea de carbon. Însă, acest dosar de plată este în prezent blocat de Parchetul European, existând semnale clare de posibil prejudiciu adus atât bugetului Uniunii Europene, cât și celui național. În acest context, devine de-a dreptul absurd că domnul Irimescu trebuie să se lupte cu APIA pentru a demonstra că pășunea sa alpină este bine întreținută, în timp ce inspectorii APIA îi contestă eligibilitatea invocând, printre altele, „lipsa balegii de animale”. Această contradicție dintre „pășunea reală” și „stuful furaj” ridică semne serioase de întrebare privind validitatea și imparțialitatea criteriilor aplicate de APIA.
Fermierul susține că răspunsul APIA este incomplet, eludând informații și probe cheie comunicate anterior. El a trimis un email detaliat conducerii APIA încă din 4 decembrie 2024, contestând raportul de control RO/24/AC/SV/000457. Reiterează contestarea concluziilor controlului pe teren din Campania 2024, considerându-le eronate și incomplete. Domnul Irimescu a refuzat participarea la controlul din 11.09.2024, deoarece, deși a solicitat-o, nu i-a fost pusă la dispoziție copia sesizării care a generat controlul.
O altă critică majoră vizează ignorarea de către APIA a specificului fermei sale, care este dispersată, fapt ce are un impact direct asupra gestionării pășunilor. Cea mai gravă omisiune, conform domnului Irimescu, este lipsa oricărei mențiuni despre rezultatul favorabil al controlului prin monitoring din baza de date IACS. Este esențial de știut că Sistemul de monitorizare a suprafețelor agricole, obligatoriu pentru statele membre începând cu 1 ianuarie 2023 conform Regulamentului (UE) nr. 2116/2021 și Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1173/2022, are ca scop verificarea condițiilor de eligibilitate prin utilizarea datelor sateliților Sentinel din programul Copernicus. Ignorarea propriilor date de monitoring ale APIA, care au confirmat eligibilitatea parcelelor, reprezintă o contradicție flagrantă. De asemenea, APIA ar fi ignorat faptul că animalele au fost coborâte de pe pășune din cauza atacurilor repetate ale urșilor, o situație de forță majoră prevăzută de legislație.
Domnul Irimescu a depus și o plângere penală pentru abuz în serviciu în dosarul penal nr. 672/140/P/2024, acuzând-o pe responsabila de dosar (Centrul Local APIA Vatra Dornei) că a refuzat să-i prezinte sesizarea. El susține că inspectorii implicați nu ar îndeplini condițiile legale de vechime pentru funcțiile deținute, ceea ce ar atrage nulitatea de drept a actului de control.
Acest control, susține domnul Irimescu, este suspect, având în vedere că ferma sa nu se afla în eșantionul anual de control al APIA. El aduce în atenția publică o metodă pe care o numește „denunțătorul”, despre care afirmă că este o practică de șantaj și spoliere a fermierilor. Aceasta ar funcționa astfel: dacă un fermier refuză să „cotizeze”, este supus unei sesizări sau denunț, chiar și „dictate”. Urmează un control „la comandă”, soldat cu un raport preliminar și, ulterior, un raport de control cu sancțiuni, transformându-l pe fermier în debitor. Domnul Irimescu afirmă că se află în această situație, fiindu-i familiară o metodă similară aplicată în 2019, caz aflat pe rol la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei sub nr. 43/P/2020, judecatorul de camera preliminara, dosar nr.1139/334/2025. În acest dosar anterior, directorii APIA și DSV Suceava au fost audiați sub acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat. El consideră că actualul control din 11.09.2024 este o răzbunare a directorilor menționați.
Fermierul subliniază și contextul abuziv al sesizărilor repetate, pe care le consideră orchestrate de un mare fermier interesat să-i preia pășunea, acesta fiind chiar unul dintre cei trei directori mentionati la audieri. Mai mult, APIA ar fi omis existența celor două dosare penale aflate în curs, dosarul penal nr. 43/P/2020 și dosarul penal nr. 672/140/P/2024 (care vizează chiar raportul de control contestat).
Domnul Irimescu solicită anularea Raportului de Control RO/24/AC/SV/000457 și a tuturor concluziilor derivate, pe baza forței majore, a rezultatelor favorabile din monitoring-ul IACS și a nulității actului de control. De asemenea, cere deblocarea imediată a subvenției aferente exploatației agricole pentru Campania 2024, dată fiind situația disperată privind lipsa hranei animalelor. El reiterează că, în lipsa unei rezolvări prompte și juste, va continua demersurile legale, inclusiv cele penale, pentru a trage la răspundere pe toți cei implicați. Așteaptă un răspuns clar și acțiuni concrete din partea APIA, în timp ce, în opinia lui, Comisia Europeană ar trebui să reconsidere acreditarea APIA din cauza riscului de prejudiciere a bugetelor europene și naționale.
Comunicat de presă
Data: 03.06.2025
În calitate de cetățean român și fost funcționar public, cu statut de avertizor de integritate confirmat prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, consider că este un act de responsabilitate civică să semnalez public o situație de natură să afecteze buna funcționare a administrației publice și încrederea în respectarea legii.
În perioada recentă, am constatat că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a dispus prelungirea contractului de muncă al unei persoane care ocupă funcția de conducere în cadrul Centrului Județean Maramureș, după împlinirea vârstei legale de pensionare. Ceea ce ridică serioase semne de întrebare este faptul că această persoană a fost vizată de o decizie definitivă a instanței privind existența unei stări de incompatibilitate, în temeiul unui raport emis de Agenția Națională de Integritate.
Decizia Curții de Apel Cluj din anul 2017, definitivă și nerecurată, constată starea de incompatibilitate, ceea ce, potrivit cadrului legal în vigoare la acel moment, atrage interdicția de a mai exercita o funcție publică sau una de conducere pe o perioadă determinată. În ciuda acestui fapt, persoana respectivă este în continuare menținută în funcție printr-un act administrativ al APIA, fără ca instituția să ofere o justificare coerentă și completă în raport cu decizia instanței.
Consider că o astfel de decizie poate contraveni principiului legalității, al transparenței și al bunei administrări, mai ales într-o instituție care gestionează fonduri europene. Conform Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, persoanele care semnalează încălcări ale legii în cadrul autorităților publice beneficiază de protecție, iar informarea opiniei publice este o formă legitimă de avertizare externă. În baza acestui cadru legal, apreciez că informarea cetățenilor este nu doar un drept, ci și o datorie.
Menționez că în urma deciziei CEDO în favoarea mea, publicată în Monitorul Oficial al României în iunie 2023, am exercitat dreptul de a cere revizuirea deciziei prin care am fost destituit din funcție în anul 2011. Acest proces este în curs la Tribunalul Cluj. Prin contrast, constat cu îngrijorare că persoane aflate în incompatibilitate sunt menținute în poziții de conducere, fără a se ține cont de decizii judecătorești definitive.
În acest context, am demarat procedurile necesare pentru a contesta legalitatea acestor decizii și iau în considerare notificarea instituțiilor europene competente, în special Comisia Europeană, având în vedere impactul potențial asupra gestionării fondurilor europene.
Transmit acest comunicat în temeiul dreptului constituțional la liberă exprimare, în baza statutului de avertizor de integritate recunoscut la nivel european, și cu convingerea că respectarea legii și a deciziilor judecătorești este fundamentul oricărei administrații publice credibile.
Antoniu Poienaru
Fost funcționar public și avertizor de integritate recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(Poienaru împotriva României), privesc cu îngrijorare profundă recenta decizie a Curții Constituționale a României, prin care se interzice Agenției Naționale de Integritate (ANI) să mai publice online declarațiile de avere și de interese ale funcționarilor și demnitarilor. Se invocă, bineînțeles, dreptul la viață privată, în contextul aplicării Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).
Decizia CCR care aruncă România înapoi în opacitate, este un derapaj de la valorile fundamentale ale transparenței și controlului democratic
Sa facem o paralelă intre decizia CJUE si CCR
În anul 2010, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o hotărâre de referință în cauzele reunite C-92/09 și C-93/09 – Schecke și Eifert, stabilind că publicarea online a sumelor primite de persoanele fizice (fermieri) din fonduri europene reprezenta o ingerință disproporționată în viața privată. Pe bună dreptate, decizia CJUE a fost clară, si anume ca, transparența nu trebuie să anuleze protecția datelor, atunci când este vorba despre persoane care nu exercită o funcție publică.
Însă decizia CCR nu are nicio legătură cu acea hotărâre, decât dacă o citim în mod greșit sau manipulator. În cazul ANI, nu vorbim despre fermieri, ci despre funcționari publici, demnitari, primari, directori de instituții și parlamentari. Aceștia sunt, prin definiție, supuși unei obligații de transparență mult mai riguroase, tocmai pentru că administrează bani publici și exercită autoritate în numele cetățenilor.
Dreptul la viață privată nu înseamnă dreptul la opacitate în serviciul public.
Declarațiile de avere și de interese nu sunt „date personale” în sensul interzis de lege. Ele sunt instrumente de prevenire a corupției și a conflictelor de interese, esențiale într-un stat de drept funcțional. Confidențializarea lor elimină posibilitatea controlului public și transformă mecanismele de integritate în simple vitrine decorative.
A pune semnul egal între un cetățean care primește o subvenție agricolă și un director de agenție care administrează milioane de euro poate fi o manipulare gravă, o inversare a priorităților etice și juridice.
Este paradoxal și periculos ca ANI, instituția-cheie în protejarea integrității, să fie împiedicată printr-o decizie CCR să-și îndeplinească una dintre funcțiile esențiale, informarea publicului.
Decizia CCR nu protejează cetățeanul vulnerabil ci rețeaua de interese care se ascunde în hățișul funcțiilor publice, al interimatului perpetuu și al incompatibilităților mușamalizate.
Dreptul la transparență este parte din libertatea de exprimare.
Când am câștigat procesul Poienaru împotriva României la CEDO, instanța europeană a spus clar ca avertizorii de integritate și cetățenii au dreptul să critice administrația publică, iar statul are obligația să asigure transparența și protecția celor care semnalează derapaje.
Această decizie a CCR lovește tocmai în acel principiu.
Poate fi invocat GDPR ca paravan pentru a ascunde averi, conflicte de interese și rețele clientelare în administrația publică?
Răspunsul meu, ca om care a trecut prin focul represiunii administrative pentru că a spus adevărul, este nu.
Această decizie nu protejează viața privată, ci compromite încrederea publică în instituții. Ea este un cadou pentru corupție și o palmă peste obrazul celor care cred încă în cinste, merit și transparență.
Transparența nu este un moft. Este o obligație constituțională, democratică și morală.
CCR, ANI și toți cei care lucrează în serviciul public nu trebuie să uite niciodată că autoritatea fără control public duce la abuz, iar funcția publică nu este un privilegiu, ci un contract cu cetățeanul. Iar acest contract se clădește pe lumină, nu pe întuneric.
CCR, the invisible enemy of transparency
As a former public official and whistleblower recognized by the European Court of Human Rights (Poienaru v. Romania), I view with deep concern the recent decision of the Constitutional Court of Romania, which prohibits the National Integrity Agency (ANI) from publishing online the asset and interest declarations of officials and dignitaries. The right to privacy is invoked, of course, in the context of the application of the General Data Protection Regulation (GDPR). The CCR’s decision that plunges Romania back into opacity is a deviation from the fundamental values of transparency and democratic oversight.
Let’s draw a parallel between the decision of the CJEU and the CCR. In 2010, the Court of Justice of the European Union (CJEU) issued a landmark ruling in the joined cases C-92/09 and C-93/09 – Schecke and Eifert, establishing that the online publication of amounts received by individuals (farmers) from European funds represented a disproportionate interference in private life. The CJEU’s decision was rightly clear, namely that transparency should not override data protection when it comes to individuals who do not hold a public office.
However, the decision of the Constitutional Court has nothing to do with that ruling, unless we read it incorrectly or manipulatively. In the case of the National Integrity Agency, we are not talking about farmers, but about public servants, dignitaries, mayors, heads of institutions, and parliamentarians. These individuals are, by definition, subject to a much more rigorous obligation of transparency precisely because they manage public funds and exercise authority on behalf of the citizens.
The right to privacy does not mean the right to opacity in public service. Declarations of assets and interests are not ‘personal data’ in the sense prohibited by law. They are tools for preventing corruption and conflicts of interest, essential in a functional rule of law state. Confidentalizing them eliminates the possibility of public oversight and turns integrity mechanisms into mere decorative showcases.
Equating a citizen receiving an agricultural subsidy with an agency director managing millions of euros can be a serious manipulation, a reversal of ethical and legal priorities.It is paradoxical and dangerous that ANI, the key institution in protecting integrity, is hindered by a CCR decision from fulfilling one of its essential functions, informing the public.
The CCR decision does not protect the vulnerable citizen but rather the network of interests that hides in the maze of public functions, perpetual acting positions, and concealed incompatibilities.The right to transparency is part of freedom of expression. When we won the Poienaru case against Romania at the ECtHR, the European court clearly stated that whistleblowers and citizens have the right to criticize public administration, and the state has the obligation to ensure transparency and protection for those who report misconduct.
This decision of the CCR strikes at that principle.Can GDPR be invoked as a shield to hide wealth, conflicts of interest, and clientelistic networks in public administration?My answer, as someone who has gone through the fire of administrative repression for speaking the truth, is no.This decision does not protect privacy, but compromises public trust in institutions. It is a gift for corruption and a slap in the face of those who still believe in honesty, merit, and transparency.
Transparency is not a luxury. It is a constitutional, democratic, and moral obligation.The Constitutional Court, the National Integrity Agency, and all those who work in the public service must never forget that authority without public oversight leads to abuse, and public office is not a privilege, but a contract with the citizen. And this contract is built on light, not on darkness.
Comentarii recente