Când reforma la APIA tace, baronii vorbesc!

APIA, una dintre cele mai importante agenții de plată din România, traversează în 2025 o criză internă profundă, bugetară, funcțională și morală. Iar în timp ce instituția se clatină, liderii ei sindicali și administrativi nu cer reformă, ci își strigă drepturile împotriva oricărei schimbări.

Întrunit la Bușteni pe 11 iunie, Sindicatul Național APIA (S.N. APIA) a lansat un mesaj de forță împotriva posibilelor măsuri de restructurare. Avertismentele au fost dure, fără echivoc: „învingem sau murim cu ei de gât”, a declarat președinta Elena Constantinescu, într-un discurs în care nu s-a vorbit despre eficiență, transparență sau nevoia de profesionalizare, ci doar despre păstrarea structurii actuale, indiferent de costuri sau realități.

Mai mult, în sală s-a aflat și Adrian Pintea, fost director general APIA, actualmente secretar de stat în MADR, omul care a contribuit decisiv la menținerea în funcție a unor directori județeni contestați, precum Urs Ioan Florin din Maramureș – aflat într-o stare de incompatibilitate stabilită printr-o hotărâre definitivă a Curții de Apel Cluj.

Într-o perioadă în care Guvernul Ilie Bolojan anunță reforme ample în administrația publică, APIA rămâne un teritoriu conservat, apărat de rețele sindicale, loialități politice și influențe de partid. Sindicatul, în loc să devină o platformă de profesionalizare a sistemului, se transformă treptat într-un scut pentru conducătorii locali, unii dintre ei promovați nu pe criterii de merit, ci pe baza influenței.

Situația financiară este alarmantă. Potrivit Ralucăi Daminescu, director din cadrul APIA, bugetul actual este la 40% din cel de anul trecut. „Nu mai sunt bani nici pentru hârtie sau lumină”, declară aceasta. Și în timp ce angajații se tem de reduceri de personal, baronii județeni ai APIA își leagă supraviețuirea de sindicat, deși în trecut au blocat participarea angajaților la proteste sau s-au amestecat în viața sindicală, contrar legii.

Declarațiile unui director executiv APIA potrivit căruia „fermierii au devenit obraznici și nu răspund la telefon, deși noi le facem cererile de la A la Z”, denotă un dispreț instituțional față de contribuabilii reali, fermierii. Agenția, în loc să sprijine dezvoltarea rurală, tinde să alimenteze clientelismul agricol, în care unii beneficiază de tratamente preferențiale, iar alții, în special cei mici, sunt sancționați în mod abuziv.

Fără depolitizarea conducerii APIA, fără o evaluare profesionistă a structurilor județene și fără înlăturarea protecției politice din jurul unor cazuri evidente de incompatibilitate, orice reformă devine o farsă. Iar sindicatul care protejează „pe toți” nu mai este un sindicat, ci un mecanism de conservare a privilegiilor și a blocării schimbării.

Soluția nu este comasarea pur birocratică cu AFIR, ci reconstrucția completă a unei instituții care a ajuns să funcționeze ca o „enclavă în stat”. Iar primul pas e simplu, și anume aplicarea deciziilor definitive ale instanțelor și respectarea principiului competenței, nu al loialității politice.

Articolul acesta nu este un atac personal la adresa funcționarilor de bună credință din APIA, ci o pledoarie publică pentru reformarea unei instituții esențiale pentru agricultura românească. În calitate de avertizor de integritate recunoscut de CEDO și de fost funcționar APIA, am datoria de a semnala public excesele, blocajele și complicitățile care au devenit, din păcate, sistemice.