Sah-mat la N.Manolescu

Pe vremuri, cind un scriitor scria ceva ce putea provoca dezordinea regimului comunist, cei care se sesizau erau oamenii „de cultura” din institutiile abilitate ale statului. Acestia, deghizati in securisti, propuneau desfacerea contractului de munca pentru redactor si/sau anchetarea autorului articolului.

Stim prea bine ca directorii de reviste culturale si nu numai, dadeau cu subsemnatul, dar „ducerea la indeplinire” o faceau chiar si atunci, institutiile statului.

Iata-l pe N.Manolescu acum: presedinte de uniune, director de ziar si substituit institutiilor statului. Urmand logica din trecut, Liviu Stoiciu trebuia chemat de catre directorul de ziar sa se explice pentru BT-ul dat articolului. Paul Goma, ca autor al unui articol presupus antisemit, trebuia anchetat eventual de catre justitie. N. Manolescu, „scapat” probabil de numele conspirativ, s-a substituit si securistului de pe vremuri de la Cultura ce il monitoriza, si directorului de ziar dar si justitiei. Aici cred ca este gafa care l-a tradat ca fiind probabil fost informator „cu carte”, chiar daca astazi, cand „are parte”, nu se mai poate dovedi acest lucru.

D-l Paul Goma stie de gafa lui N. Manolescu. Piesa atinsa trebuie jucata. Dupa „Apararea Tesu” si „Atacul Goma” urmeaza un „Sah-mat la N. Manolescu”. Pentru actiuni viitoare se pot face trei scenarii:

1. Institutul pentru studierea Holocaustului din Romania ar sesiza institutiile statului urmand ca acestea sa invoce articole existente de lege si sa-l incrimineze pe d-l Paul Goma pentru presupusul articol rasist in solidar cu ziarul pe care-l finanteaza-culmea!

2. Institutul i-ar intenta proces, direct autorului articolului, eventual in solidar cu ziarul subventionat de catre stat. Paradoxal, statul, prin USR, trebuie sa se apere de o astfel de acuza. Si intr-un caz si in celalalt, N. Manolescu, in pozitia de sef si peste ziarul finantat de catre stat, ar trebui, deontologic vorbind, sa-si apere ziarul si redactorul, nu sa recurga la destituiri. Or, N. Manolescu, singur a centrat si tot el a dat cu capul. Fara a putea face dovada caracterului rasist al articolului d-lui Paul Goma, lucru decis doar de instante, justitionarul N.Manolescu ne-a facut pe toti semnatarii „Protestului Goma-Stoiciu” dubiosi, pe unii legionari iar pe Liviu Stoiciu l-a destituit pentru ca si-a facut meseria. Ce ar fi ca statul, care da banii la revistele culturale pastorite de N.Manolescu, sa-l destituie chiar pe seful lor datorita unui astfel de articol? Dar, „statul sant eu” isi zice N. Manolescu. Ei bine, nu-i chiar asa.

3.Intr-un cuvant, din acuzator, N. Manolescu a devenit acuzat, prin instigare, pentru ca dupa mintea sa, noi semnatarii Protestului in frunte cu Paul Goma si Liviu Stoiciu practicam ura de rasa contrar Constitutiei Romaniei. Acesta este motivul pentru care lui N.Manolescu i se poate intenta un proces pentru ca ne-a facut rasisti care pot pune in pericol ordinea constitutionala.

Ca urmare a demersurilor noastre si scrisorilor deschise adresate presedintelui USR, pe de-o parte si actiunile desfasurate de catre N. Manolescu, pe de alta parte, institutiile statului nu s-au sesizat. Intre un rasist si aproape 200 de rasisti, ma intreb, cine poate produce dezordine constitutionala? Paul Goma singur sau „insii dubiosi” cu „simpatii legionare” raspanditi in toata lumea si gata de a musca din dosul minoritatilor nationale?