Comunicatul DNA privind Adrian Pintea, fost secretar de stat în MADR și actual director general APIA, nu trebuie citit doar ca o știre penală. El trebuie citit ca un avertisment administrativ. DNA susține că, în calitatea de secretar de stat, Pintea ar fi intervenit în legătură cu un transfer realizat cu încălcarea regulilor privind publicitatea postului, termenul legal și verificarea competențelor profesionale. DNA precizează, corect, că punerea în mișcare a acțiunii penale nu înfrânge prezumția de nevinovăție.
Exact aici începe problema Codului administrativ. Prezumția de nevinovăție este obligatorie. Dar ea nu înseamnă dreptul de a conduce netulburat o instituție publică atunci când acuzația privește tocmai folosirea influenței administrative asupra procedurilor de personal.
APIA nu este o anexă de partid și nu este un grup de WhatsApp. Este o instituție care gestionează bani publici, fonduri europene, cariere administrative și relația directă cu fermierii. Directorul general conduce agenția, o reprezintă și emite decizii. Tocmai de aceea, un director general inculpat pentru fapte legate de transferuri, mutări sau influențarea carierei administrative nu trebuie condamnat înaintea instanței, dar nici nu trebuie lăsat să controleze nestingherit procedurile de numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, sancționare și coordonare a personalului.
Codul administrativ are deja un început de soluție. Articolul 501 permite măsuri asociate răspunderii penale, inclusiv mutarea temporară atunci când funcționarul public poate influența cercetarea. Dar textul este insuficient. Riscul nu este doar influențarea anchetei. Riscul este menținerea puterii administrative asupra instituției.
De aceea, propun modificarea Codului administrativ în sensul ca, după punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni de corupție, de serviciu, fals, obstrucționarea justiției sau fapte legate de ocuparea, modificarea ori încetarea raporturilor de serviciu, funcționarul public de conducere sau înaltul funcționar public să fie îndepărtat temporar de la atribuțiile sensibile, conducere, numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, cercetare disciplinară, sancționare și coordonare a personalului. Cu menținerea drepturilor salariale. Fără condamnare anticipată. Dar și fără control netulburat asupra instituției.
A doua modificare trebuie să privească transferul. Codul administrativ trebuie să prevadă clar că procedurile de transfer sunt obligatorii, publice, transparente și motivate. Transferul fără anunț, fără termen legal, fără verificarea competențelor profesionale și fără raport motivat trebuie să atragă nulitatea absolută a actului administrativ. Transferul nu poate fi lift politic. Transferul nu poate fi metoda elegantă prin care se ocolește concursul.
A treia modificare trebuie să închidă portița mutării imediat după transfer. Dacă o persoană este transferată într-o instituție, iar apoi, în termen scurt, este mutată definitiv sau temporar într-o altă structură, cu alte atribuții sau condiții specifice, trebuie refăcută verificarea competențelor. Mutarea nu poate fi ușa din spate a transferului.
A patra modificare privește comisiile de disciplină. În momentul în care se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un funcționar public de conducere sau un înalt funcționar public pentru fapte legate de serviciu, comisia de disciplină competentă trebuie sesizată obligatoriu, în termen scurt. Anexa nr. 7 la Codul administrativ reglementează comisiile de disciplină și procedura disciplinară, dar mecanismul trebuie întărit astfel încât tăcerea instituțională să nu mai fie posibilă.
În cazul unui conducător de instituție subordonată, cum este APIA față de MADR, sesizarea nu trebuie îngropată formal sub autoritatea celui vizat. Trebuie sesizată comisia competentă potrivit Codului administrativ, inclusiv, după caz, la nivelul autorității ierarhic superioare. Compartimentul de resurse umane, consilierul de etică, Corpul de control, reprezentanții funcționarilor publici și organizația sindicală trebuie să poată sesiza sau cere sesizarea comisiei competente.
Aici întrebarea este simplă. Unde este sindicatul APIA? Dacă sindicatul pretinde că reprezintă funcționarii publici, nu poate rămâne spectator atunci când directorul general al agenției este inculpat pentru fapte care privesc tocmai influențarea unei proceduri administrative. Sindicatul nu există ca anexă de protocol a conducerii. Există pentru apărarea funcționarilor, a legalității și a climatului profesional.
Am primit informații care trebuie verificate instituțional. După revenirea la conducerea APIA, Adrian Pintea ar fi creat un nou grup de comunicare cu directorii executivi ai celor 42 de centre județene, anunțând că celelalte grupuri se anulează și că noul grup devine canalul valabil. În sine, organizarea comunicării interne poate fi o decizie managerială. Dar, în contextul unei inculpări pentru fapte legate de influențarea procedurilor administrative, o asemenea reconfigurare rapidă a canalelor de comandă trebuie verificată de MADR, de Corpul de control și de comisia de disciplină competentă, pentru a exclude orice risc de presiune ierarhică, aliniere administrativă sau influențare indirectă a persoanelor care pot deține informații relevante.
Fotografia pe care o atașez articolului, publicată pe contul Facebook al lui Adrian Pintea, de la întâlnirea foștilor și actualilor directori APIA de la Covasna, nu este importantă prin zâmbete. Este importantă prin continuitate. În ea se vede o cultură instituțională care nu începe și nu se termină cu un singur nume.
Pentru mine, această continuitate nu este teorie. În 2006, la examenul oral pentru APIA, am avut o discuție tehnică despre GIS și GPS cu o persoană din conducerea agenției de atunci. Am contrazis o confuzie elementară, iar consecințele administrative au fost directe. Ce a urmat se știe, marginalizare, conflict instituțional, eliminare și, ani mai târziu, cauza Poienaru împotriva României la CEDO.
Tot din acea cultură instituțională face parte și felul în care avertizorul era tratat nu ca sursă de legalitate, ci ca problemă de izolat. Mi s-a relatat, într-un context legat de consultanța acordată unor fermieri străini cu probleme de terenuri în județul Cluj, că numele meu ar fi fost întâmpinat în zona conducerii APIA cu o formulă disprețuitoare, de tipul „nebunul de la Cluj”. Nu reproduc acest episod ca probă juridică, ci ca simptom al unei mentalități. Omul care sesizează nereguli nu este ascultat, ci etichetat.
Tocmai de aceea cazul Pintea nu trebuie redus la un om. El trebuie folosit ca argument pentru modificarea Codului administrativ.
Momentul este cu atât mai important cu cât Uniunea Europeană a adoptat noua Directivă (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției. Consiliul UE arată că actul armonizează definițiile infracțiunilor de corupție, stabilește sancțiuni comune și include măsuri de prevenire în sectorul public și privat. Statele membre au termen de transpunere, dar România nu trebuie să aștepte pasiv expirarea termenului.
Transpunerea directivei nu trebuie să însemne doar modificări de Cod penal. Corupția administrativă se pregătește înainte de dosarul penal în transferuri, mutări, numiri temporare, fișe de post, evaluări, comisii de disciplină tăcute, sindicate obediente și rețele interne de comandă.
Propunerea este simplă. Art. 501 trebuie completat pentru îndepărtarea temporară de la atribuțiile sensibile; art. 506 trebuie modificat pentru transferuri transparente și obligatoriu motivate; art. 507 trebuie completat pentru a bloca mutarea imediată ca formă de ocolire a legii; art. 492 și anexa nr. 7 trebuie întărite pentru sesizarea obligatorie a comisiei de disciplină competente și sancționarea pasivității instituționale.
Aceasta nu este o lege împotriva lui Adrian Pintea. Este o lege pentru funcția publică.
Adrian Pintea beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dar APIA, MADR, fermierii, funcționarii publici și contribuabilii beneficiază și ei de o prezumție. Prezumția că administrația publică nu este proprietatea celui care o conduce temporar.
Nu trebuie să așteptăm o condamnare definitivă ca să reparăm Codul administrativ. Condamnarea privește persoana. Codul privește sistemul.
Funcția publică nu poate fi condusă de pe culoarul penal.
PROPUNERE DE MODIFICARE LEGISLATIVĂ
Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Expunere sintetică de motive
Prezenta propunere legislativă urmărește întărirea mecanismelor de integritate administrativă în materia funcției publice, în special în situațiile în care funcționari publici de conducere, înalți funcționari publici sau conducători ai unor autorități ori instituții publice sunt vizați de punerea în mișcare a acțiunii penale pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Actualul Cod administrativ reglementează răspunderea administrativ-disciplinară, comisiile de disciplină, transferul, mutarea și măsurile asociate răspunderii penale, însă textele actuale sunt insuficiente în situațiile în care riscul nu privește doar influențarea cercetării penale, ci și menținerea controlului ierarhic asupra personalului, a procedurilor de numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, sancționare sau coordonare internă.
Articolul 501 din Codul administrativ prevede deja că, după punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă funcționarul public poate influența cercetarea, persoana competentă are obligația să dispună mutarea temporară, iar pentru funcționarii publici de conducere se păstrează drepturile salariale. Dar textul trebuie extins pentru a acoperi și riscul administrativ de influențare a carierei altor funcționari, a procedurilor de personal și a climatului instituțional.
Articolul 506 prevede că funcționarul public trebuie să îndeplinească studiile, vechimea și condițiile specifice ale funcției în care se transferă, iar verificarea acestor condiții revine conducătorului autorității sau instituției la care se transferă funcționarul. Totuși, formularea actuală privind procedurile interne de selecție este permisivă: autoritățile „pot aproba” asemenea proceduri, ceea ce lasă loc unor transferuri opace, rapide și greu verificabile.
De asemenea, anexa nr. 7 la Codul administrativ stabilește că procedura administrativ-disciplinară cuprinde sesizarea comisiei de disciplină, verificarea admisibilității și cercetarea administrativă, iar comisia poate fi sesizată de persoana vătămată sau de persoana care, în exercitarea atribuțiilor, consideră că s-a produs încălcarea îndatoririlor funcției publice ori a normelor de conduită. Dar nu există o obligație expresă, automată și sancționabilă de sesizare a comisiei competente atunci când se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un conducător al administrației.
Prezenta propunere este justificată și de noul cadru european instituit prin Directiva (UE) 2026/1021 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2026 privind combaterea corupției, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 mai 2026. Directiva înlocuiește acte europene anterioare privind corupția și modifică Directiva (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Noua directivă europeană privește atât sectorul public, cât și sectorul privat, armonizează infracțiuni precum mita, deturnarea de fonduri, traficul de influență, obstrucționarea justiției și anumite încălcări grave prin exercitarea ilegală a funcțiilor publice.
România nu trebuie să aștepte expirarea termenului de transpunere pentru a corecta vulnerabilitățile administrative evidente. Transpunerea directivei nu trebuie să însemne doar modificări de Cod penal, ci și întărirea mecanismelor de prevenire, disciplină, transparență administrativă și control intern.
Text propus
Art. I. – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
- La articolul 492 alineatul (2), după litera n) se introduc patru noi litere, literele o), p), q) și r), cu următorul cuprins:
„o) nesesizarea comisiei de disciplină competente, în condițiile legii, în cazul în care persoanele sau structurile care aveau obligația de sesizare au luat cunoștință de existența unor fapte care pot constitui abateri disciplinare săvârșite de un funcționar public de conducere, de un înalt funcționar public ori de un funcționar public care exercită temporar o funcție publică de conducere sau din categoria înalților funcționari publici;
p) aprobarea, avizarea, semnarea sau punerea în executare, cu încălcarea dispozițiilor legale, a transferului, mutării definitive, mutării temporare, exercitării cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere, promovării, numirii ori modificării raportului de serviciu al unui funcționar public;
q) folosirea atribuțiilor funcției publice pentru influențarea directă sau indirectă a procedurilor de recrutare, transfer, mutare, promovare, evaluare, cercetare disciplinară ori numire în funcții publice, în afara cadrului legal;
r) nerespectarea obligațiilor privind prevenirea riscurilor de corupție administrativă, transparența procedurilor de personal, trasabilitatea decizională și integritatea funcției publice, atunci când acestea sunt prevăzute de lege, de regulamente, de proceduri interne ori de norme europene transpuse în dreptul intern.”
- La articolul 492, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (9¹), cu următorul cuprins:
„(9¹) Suspendarea procedurii de angajare a răspunderii administrativ-disciplinare potrivit alin. (9) nu împiedică sesizarea comisiei de disciplină competente, verificarea admisibilității sesizării, analiza existenței unui risc administrativ, propunerea unor măsuri administrative temporare, restrângerea accesului la documente care pot influența cercetarea administrativă, mutarea temporară ori aplicarea măsurilor prevăzute la art. 501, atunci când menținerea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor poate afecta cercetarea administrativă, prestigiul autorității sau instituției publice, imparțialitatea administrativă, prevenirea riscurilor de corupție ori buna funcționare a autorității sau instituției publice.”
- La articolul 501, după alineatul (4) se introduc opt noi alineate, alineatele (5)–(12), cu următorul cuprins:
„(5) În cazul funcționarului public de conducere, al înaltului funcționar public, precum și al funcționarului public care exercită cu caracter temporar o funcție publică de conducere ori o funcție publică din categoria înalților funcționari publici, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o infracțiune de corupție, de serviciu, de fals, contra înfăptuirii justiției ori pentru o infracțiune săvârșită cu intenție în legătură cu ocuparea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, persoana care are competența legală de numire dispune, în termen de 3 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință, prin act administrativ motivat, suspendarea temporară a exercitării atribuțiilor de conducere și a atribuțiilor privind numirea, transferul, mutarea, promovarea, evaluarea, cercetarea disciplinară, sancționarea, controlul intern sau coordonarea personalului.
(6) Pe durata măsurii prevăzute la alin. (5), funcționarul public este mutat temporar într-o funcție publică ori într-o structură corespunzătoare nivelului de studii și experienței profesionale, fără atribuțiile prevăzute la alin. (5), cu menținerea drepturilor salariale avute.
(7) În cazul în care mutarea temporară nu este posibilă, atribuțiile prevăzute la alin. (5) se deleagă de îndată, potrivit legii, către o persoană care nu se află în situația prevăzută de prezentul articol și care nu se află în raport de subordonare directă față de persoana vizată, dacă acest lucru este posibil.
(8) Măsura prevăzută la alin. (5) nu constituie sancțiune disciplinară, nu reprezintă o constatare a vinovăției și se dispune exclusiv pentru protejarea interesului public, a prestigiului funcției publice, a imparțialității administrative, a prevenirii riscurilor de corupție, a bunei funcționări a autorității sau instituției publice și a încrederii publice în administrație.
(9) În cazul conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice aflate în subordinea, coordonarea ori sub autoritatea unei alte autorități sau instituții publice, măsura prevăzută la alin. (5) se dispune de persoana sau autoritatea care are competența legală de numire, la sesizarea compartimentului de resurse umane, a consilierului de etică, a structurii de control, a organizației sindicale reprezentative, a reprezentanților funcționarilor publici sau a oricărei persoane interesate.
(10) Măsura se reevaluează din 6 în 6 luni și încetează de drept la clasarea cauzei, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal ori la încetarea calității sau funcției care a justificat măsura.
(11) Dacă se dispune trimiterea în judecată pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. h), sunt aplicabile prevederile art. 513 alin. (1) lit. l).
(12) Actul administrativ prevăzut la alin. (5) poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Introducerea acțiunii nu suspendă de drept executarea actului.”
- La articolul 506, alineatul (9) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(9) Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a aproba proceduri interne de selecție a funcționarilor publici prin transfer, respectiv de verificare a condițiilor de realizare a transferului, cu respectarea principiilor legalității, transparenței, competenței profesionale, egalității de tratament, imparțialității, prevenirii conflictelor de interese, prevenirii riscurilor de corupție administrativă și trasabilității decizionale.”
- La articolul 506, după alineatul (9) se introduc opt noi alineate, alineatele (9¹)–(9⁸), cu următorul cuprins:
„(9¹) Declanșarea procedurii de transfer se aduce la cunoștință publică prin publicarea unui anunț pe pagina de internet a autorității sau instituției publice și pe pagina de internet a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru verificarea condițiilor și competențelor profesionale necesare funcției publice.
(9²) Anunțul prevăzut la alin. (9¹) cuprinde cel puțin: denumirea funcției publice vacante, categoria, clasa și gradul profesional, compartimentul, atribuțiile principale, condițiile de studii, vechime și condițiile specifice, bibliografia și tematica, documentele necesare, calendarul procedurii, criteriile de selecție și modalitatea de verificare a competențelor profesionale.
(9³) Verificarea îndeplinirii condițiilor de studii, vechime, competență profesională și a condițiilor specifice se consemnează într-un raport motivat, întocmit înainte de aprobarea transferului și păstrat la dosarul profesional al funcționarului public, precum și la dosarul procedurii.
(9⁴) Transferul nu poate fi aprobat dacă funcționarul public nu îndeplinește toate condițiile generale și specifice ale funcției publice vacante ori dacă procedura de publicitate și verificare prevăzută de prezentul articol nu a fost respectată.
(9⁵) Aprobarea transferului fără publicarea anunțului, înainte de expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, fără verificarea competențelor profesionale ori fără întocmirea raportului motivat prevăzut la alin. (9³) atrage nulitatea absolută a actului administrativ de transfer.
(9⁶) Încălcarea cu vinovăție a prevederilor alin. (5), alin. (9)–(9⁵) constituie abatere disciplinară gravă și atrage răspunderea administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz.
(9⁷) Este interzisă folosirea transferului ca mijloc de eludare a concursului, a procedurilor de recrutare, a verificării competențelor profesionale ori a condițiilor specifice prevăzute pentru ocuparea unei funcții publice.
(9⁸) Prin excepție de la alin. (9¹), în situații de urgență temeinic motivate, generate de stare de urgență, stare de alertă, calamități, situații de risc major pentru sănătatea publică, securitatea publică ori continuitatea serviciului public, termenul de 30 de zile poate fi redus numai cu avizul prealabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și cu publicarea motivelor care justifică urgența.”
- La articolul 507, după alineatul (12) se introduc patru noi alineate, alineatele (13)–(16), cu următorul cuprins:
„(13) Mutarea definitivă sau temporară a unui funcționar public transferat, realizată în termen de 12 luni de la data transferului, într-o structură, compartiment, localitate ori funcție publică ale cărei atribuții sau condiții specifice diferă în mod substanțial de cele avute în vedere la data transferului, este permisă numai după verificarea prealabilă a îndeplinirii tuturor condițiilor specifice și a competențelor profesionale necesare noii funcții.
(14) Verificarea prevăzută la alin. (13) se consemnează într-un raport motivat, întocmit anterior emiterii actului administrativ de mutare.
(15) Mutarea definitivă sau temporară nu poate fi folosită pentru eludarea procedurii de transfer, a concursului, a verificării competențelor profesionale ori a condițiilor specifice prevăzute pentru ocuparea funcției publice.
(16) Încălcarea prevederilor alin. (13)–(15) atrage nulitatea absolută a actului administrativ de mutare și răspunderea administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz.”
- La anexa nr. 7, articolul 26, după alineatul (1) se introduc cinci noi alineate, alineatele (1¹)–(1⁵), cu următorul cuprins:
„(1¹) În cazul în care se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un funcționar public de conducere, un înalt funcționar public ori un funcționar public care exercită temporar o funcție publică de conducere sau din categoria înalților funcționari publici, pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, conducătorul autorității sau instituției publice, persoana care are competența legală de numire, compartimentul de resurse umane, consilierul de etică, structura de control administrativ ori, după caz, autoritatea publică ierarhic superioară are obligația de a sesiza comisia de disciplină competentă în termen de 5 zile lucrătoare.
(1²) În cazul în care persoana vizată este conducătorul autorității sau instituției publice, sesizarea se înaintează comisiei de disciplină competente de la nivelul autorității sau instituției publice ierarhic superioare ori, după caz, comisiei competente potrivit art. 8 din prezenta anexă.
(1³) Organizația sindicală reprezentativă, reprezentanții funcționarilor publici, avertizorii în interes public, consilierul de etică, compartimentul de resurse umane, structurile de audit sau control intern, precum și orice persoană care cunoaște existența unor fapte ce pot constitui abateri disciplinare au dreptul de a sesiza comisia de disciplină competentă sau de a solicita compartimentului de resurse umane înaintarea sesizării către comisia competentă.
(1⁴) Sesizarea prevăzută la alin. (1¹) are ca obiect verificarea existenței unor posibile abateri disciplinare, a riscurilor de influențare a cercetării administrative, a afectării prestigiului autorității sau instituției publice, a riscurilor de corupție administrativă, precum și a necesității propunerii unor măsuri administrative temporare.
(1⁵) Neîndeplinirea obligației de sesizare prevăzute la alin. (1¹), atunci când persoanele sau structurile respective au luat cunoștință de situația juridică ce impune sesizarea, constituie abatere disciplinară, dacă fapta nu întrunește elementele unei alte forme de răspundere juridică.”
- La anexa nr. 7, după articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 26¹, cu următorul cuprins:
„Art. 26¹ – Sesizarea în contextul prevenirii corupției administrative
(1) Sesizările privind fapte care pot constitui abateri disciplinare săvârșite în legătură cu proceduri de recrutare, transfer, mutare, promovare, exercitare temporară a funcțiilor publice de conducere, evaluare, cercetare disciplinară ori sancționare se soluționează cu prioritate.
(2) În cauzele prevăzute la alin. (1), comisia de disciplină competentă poate solicita documente, rapoarte, fișe de post, corespondență administrativă, proceduri interne, ordine, decizii, note interne și orice alte înscrisuri necesare verificării trasabilității decizionale.
(3) Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziția comisiei de disciplină competente documentele solicitate, cu respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal, informațiile clasificate și confidențialitatea procedurii administrativ-disciplinare.
(4) Refuzul nejustificat de a transmite documentele solicitate de comisia de disciplină competentă constituie abatere disciplinară.”
Art. II. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a aproba sau, după caz, de a actualiza procedurile interne privind transferul, mutarea, verificarea competențelor profesionale, trasabilitatea decizională și sesizarea comisiilor de disciplină.
Art. III. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, prin ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Justiției, analizează corelarea Codului administrativ cu Directiva (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției și înaintează Parlamentului, după caz, propuneri suplimentare de armonizare legislativă privind prevenirea corupției administrative, protecția funcției publice, evaluarea riscurilor de integritate și eficientizarea procedurilor disciplinare.
Art. IV. – Prezenta lege se aplică procedurilor de transfer, mutare, exercitare temporară a funcțiilor publice de conducere și sesizărilor disciplinare formulate după data intrării sale în vigoare.
Adrian Pintea s-a întors la conducerea APIA exact cum se întorc, de obicei, oamenii sistemului în funcțiile din care par să fi plecat. Nu printr-o despărțire reală de putere, ci printr-o rotație administrativă, politică și convenabilă.
Cronologia ultimelor zile spune mai mult decât orice declarație oficială. La 29 aprilie 2026, Adrian Pintea a fost eliberat, la cerere, din funcția de secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Decizia nr. 155/2026, publicată în Monitorul Oficial. La 30 aprilie 2026, presa agricolă consemna revenirea sa la conducerea APIA. La 5 mai 2026, Guvernul Bolojan era demis prin moțiunea PSD-AUR. La 8 mai 2026, Direcția Națională Anticorupție anunța punerea în mișcare a acțiunii penale față de Adrian Pintea, la data faptei secretar de stat în MADR, pentru instigare la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul, în formă continuată.
Așadar, omul pleacă din MADR, revine la APIA, cade Guvernul, iar DNA-ul apare la ușă. Nu spun că această succesiune dovedește, prin ea însăși, vinovăție penală. Nici nu trebuie spus așa ceva. DNA însuși precizează că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă procesuală și nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție.
Dar aici nu discutăm doar despre vinovăție penală. Discutăm despre răspundere publică, despre credibilitate instituțională și despre o agenție care administrează miliarde de euro pentru fermieri. APIA nu este o anexă de partid, nu este un garaj administrativ pentru cei retrași temporar din guvern și nu este o moșie de funcții publice unde oamenii vin, pleacă și revin în funcție de cum bate vântul politic.
Comunicatul DNA din 8 mai 2026 descrie o presupusă intervenție a lui Adrian Pintea, în calitate de secretar de stat, asupra directorului general al Autorității Naționale Fitosanitare, Romeo Șoldea, pentru transferul unui cunoscut de la Camera Deputaților la ANF, apoi la Oficiul Județean Fitosanitar Botoșani. DNA susține că transferul s-ar fi realizat în șapte zile, deși legea ar fi impus publicarea unui anunț cu cel puțin 30 de zile înainte pentru verificarea competențelor profesionale. Mai grav, aceeași persoană ar fi ajuns pe o funcție cu atribuții de control fitosanitar, fără studii superioare de specialitate și fără cursuri relevante în domeniul agricol, horticol, biologic sau chimic. Prejudiciul indicat de DNA este de 148.542 lei, reprezentând salariile brute încasate în perioada 9 decembrie 2024 – 8 octombrie 2025.
Dacă reducem totul la un dosar penal, pierdem esența. Pentru mine, cazul Pintea nu începe în 2026. Eu am scris despre această construcție încă din 2016, când Achim Irimescu l-a adus pe Adrian Pintea la conducerea centrală a APIA. În articolul „Dottore Pintea Viteazul”, publicat în 4 octombrie 2016, am arătat că noul director general provenea de la APIA Vâlcea și că fusese numit într-un moment în care APIA avea conducerea decapitată de DNA. Am scris atunci că, în loc să se organizeze concursuri pentru o conducere legitimă, s-a preferat numirea unor oameni schimbați după cum se blochează softul, după cum se schimbă ministrul sau după cum bate vântul politic.
Tot în 2016, în articolul despre „câinii de pază” aduși de Achim Irimescu la APIA, am scris despre promovarea lui Cornel Constantin Turcescu, venit pe filiera Vâlcea, într-o schemă în care Adrian Pintea îl lăuda pe fostul său subaltern, iar APIA centrală continua să fie populată cu oameni aduși, mutați, promovați și protejați pe relații personale, politice sau instituționale.
În 2021, un alt episod a lovit imaginea conducerii APIA. Bogdan Dumitru Dumitrașcu, director general adjunct, a fost scos din funcție după informarea APIA de către organele de cercetare penală. În arhiva mea am consemnat atunci că Dumitrașcu era al doilea director general adjunct APIA încătușat după Aurel Pană. Nu vorbim, deci, despre un accident izolat, ci despre o succesiune de cazuri în care vârful instituției ajunge, periodic, în apropierea anchetelor penale.
În 2022, cazul Turcescu Mariana de la APIA Argeș a redeschis aceeași discuție despre funcții, concursuri, rude, protecții și integritate. Atunci am scris că atât Cornel Turcescu, director general adjunct APIA din 24 octombrie 2016, cât și Adrian Pintea, director general APIA din 15 iulie 2016, au fost numiți de Achim Irimescu. Nu întâmplător, în acea zonă de conducere apar mereu aceleași nume, aceleași relații, aceleași trasee administrative.
În 2023, am scris despre stimulentele salariale FEADR ascunse de ochii curioșilor, cu Petre Daea în fundal și Adrian Pintea la conducerea APIA. Acolo miza nu era doar salariul unui funcționar, ci mecanismul prin care conducerea agenției își construia propriul sistem de beneficii, aplicații, ghiduri și justificări birocratice. Când APIA își premiază structurile centrale, iar fermierul se lovește de anexe, controale, hărți, erori de sistem și debite, avem deja două lumi paralele: lumea celor care gestionează banii și lumea celor care îi așteaptă.
În 2025, când am scris despre reforma care tace la APIA și despre baronii care vorbesc, l-am menționat pe Adrian Pintea, aflat atunci ca secretar de stat în MADR, în contextul menținerii unor directori județeni contestați, inclusiv Urs Ioan Florin de la APIA Maramureș. Acolo nu era vorba doar despre un om, ci despre o practică. Conservarea rețelei, apărarea funcțiilor, blocarea reformei, transformarea sindicatelor și a conducerilor locale în scuturi de protecție pentru un sistem care se autoconservă.
Privit astfel, comunicatul DNA din 8 mai 2026 nu cade din cer. El se așază peste o istorie. O istorie a numirilor fără transparență, a transferurilor discutabile, a concursurilor cu semne de întrebare, a doctoratelor utile, a directorilor mutați, rechemați, suspendați, protejați sau reciclați.
Cazul Pintea este, de fapt, o radiografie a APIA. O agenție construită pentru administrarea fondurilor europene a ajuns să fie percepută, în prea multe momente, ca un teritoriu de control politic și administrativ. În loc să fie o instituție tehnică, previzibilă, curată și respectată, APIA a devenit o scenă pe care se joacă aceleași piese. Ministrul aduce omul, omul aduce alți oameni, sistemul îi apără, fermierii așteaptă, iar DNA vine, din când în când, să stingă lumina în câte un birou.
De aceea, întrebarea nu este doar dacă Adrian Pintea este sau nu vinovat penal. Aceasta o va stabili justiția. Întrebarea publică este alta. Cum poate un om față de care DNA a pus în mișcare acțiunea penală să conducă, în continuare, instituția care gestionează una dintre cele mai sensibile zone ale banului public european și național?
APIA nu poate cere fermierului hârtii, termene, semnături, parcele exacte, declarații corecte și conformitate totală, în timp ce la vârful ei se aplică elasticitatea politică a funcției publice mai ceva ca podul din picioare sau șpagatul. Fermierului i se taie subvenția pentru o eroare. Șefului i se păstrează scaunul până trece furtuna.
Aici este ipocrizia.
Dacă un fermier greșește o parcelă, APIA îl controlează. Dacă un funcționar greșește o procedură, fermierul plătește. Dacă un director județean stă în funcție deși integritatea lui este contestată, instituția tace. Dacă un director general revine la APIA și, peste câteva zile, apare comunicatul DNA, ni se cere să așteptăm liniștiți finalul procesului penal.
Sigur că prezumția de nevinovăție trebuie respectată. Dar prezumția de nevinovăție nu este certificat de oportunitate administrativă. Nu orice om necondamnat definitiv trebuie să conducă o agenție de plăți. Integritatea nu începe abia după condamnare. În administrația publică, integritatea începe de la aparență, de la încredere, de la capacitatea unei instituții de a nu se compromite singură.
Adrian Pintea poate să își apere nevinovăția în fața organelor judiciare. Este dreptul lui. Dar APIA trebuie să își apere credibilitatea în fața fermierilor, a Comisiei Europene, a contribuabililor și a propriilor angajați onești.
Pentru că, la urma urmei, problema nu este doar Pintea. Problema este că APIA îl poate primi înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Problema este că aceeași agenție a traversat Benu, Pană, Dumitrașcu, Turcescu, Daea, Irimescu, Urs Ioan Florin și alte episoade fără să învețe lecția instituțională esențială. Fondurile europene nu se administrează cu rețele de influență, cu loialități de partid și cu funcții mutate dintr-un birou în altul.
Se administrează cu lege, concursuri reale, transparență, competență și răspundere.
Iar dacă APIA nu poate face singură această curățenie, atunci cineva trebuie să o facă din afară: MADR, ANFP, Curtea de Conturi, DLAF, OLAF, EPPO, DNA sau Comisia Europeană.
Până atunci, rămâne imaginea aceasta aproape literară „Adrian Pintea s-a întors la APIA. După el, a venit DNA-ul„.
Prezenta notă clarificatoare este adresată atât publicului larg, cât și autorităților competente — Inspecția Judiciară, EPPO București, EPPO Luxemburg și oricărei instanțe de control ierarhic relevant — cu scopul de a documenta, în ordine cronologică și cu argumente juridice, o succesiune de nereguli procedurale grave survenite în legătură cu dosarul nr. 101/I-24/2026, constituit la Parchetul European (EPPO) Cluj.
Întrucât ofițerul judiciar al DNA Cluj mi-a comunicat explicit că nu am nicio calitate procesuală în dosar, mă aflu în situația unui cetățean fără statut formal recunoscut. Tocmai aceasta îmi conferă deplina libertate de a informa public, în absența oricărei obligații de confidențialitate procesuală.
Dosarul nr. 101/I-24/2026 a fost constituit la EPPO Cluj în urma sesizării mele privind suspiciuni de fraudă cu fonduri comunitare — în speță fondurile FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) și FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) — în contextul cazului bizonilor morți de la Recea Cristur și al ajutoarelor acordate. EPPO are competență ratione materiae conform art. 4 din Regulamentul (UE) 2017/1939, care acoperă orice infracțiune ce afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, inclusiv fondurile gestionate sau cofinanțate de statele membre. Relevant este și faptul că EPPO are jurisdicție și asupra fondurilor naționale acordate de fiecare stat cu acordul sau participarea Comisiei Europene. Inițial, EPPO Cluj nu a confirmat primirea sesizării.
Dosarul a fost retrogradat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej — cel mai mic parchet din ierarhia națională — fără nicio justificare legală transparentă. Această mișcare constituie o deturnare de competență jurisdicțională, transferul artificial al unui dosar de la organul competent exclusiv (EPPO) la unul radical inferior, cu consecințe directe asupra independenței și eficienței instrumentării. Am contestat retrogradarea și am informat EPPO București și EPPO Luxemburg, solicitând evocarea dosarului.
Regulamentul (UE) 2017/1939, art. 4 — competența exclusivă EPPO pentru fraude PIF. Art. 13 — Procurorul European Șef și procurorii europeni delegați pot evoca dosarele pentru aplicarea uniformă a dreptului Uniunii.
La prima audiere, desfășurată la sediul DNA Cluj, erau prezenți ofițerul judiciar care conducea audierea, subsemnatul și o angajată DNA situată la un birou separat în aceeași încăpere — persoană care a asistat la întreaga audiere și care poate fi indicată ca martor.
Ofițerul mi-a prezentat o copie a sesizării mele depuse la EPPO Cluj, primită prin retrogradare de la Parchetul Dej ceea ce confirmă circuitul documentului și trasabilitatea sa instituțională.
Prima întrebare adresată de ofițer a avut o semnificație juridică majoră. Acesta a solicitat să îi indic unde văd eu fraude cu fonduri comunitare, specificând că „este vorba despre ajutoare naționale” în cazul bizonilor morți. Această reformulare imediată a obiectului cauzei din fonduri comunitare (competența EPPO) în ajutoare naționale (competență națională) reprezintă o tentativă de reîncadrare a faptelor cu efect direct de eliminare a competenței EPPO.
Reîncadrarea deliberată a obiectului cauzei de la fonduri comunitare la ajutoare naționale, chiar de la prima întrebare a audierii, poate constitui un act de eludare a competenței exclusive a EPPO, cu consecințe juridice potențial grave sub aspectul abuzului în serviciu (art. 297 Cod penal).
Ofițerul redacta în timp real, pe calculator, procesul-verbal al audierii. La un moment dat mi-a citit o frază pe care o formulase el, frază care nu îmi aparținea și care nu reproducea fidel cele declarate de mine. La solicitarea mea expresă, ofițerul a corectat fraza. Această situație este gravă deoarece dacă nu aș fi sesizat și nu aș fi solicitat corectarea, acel document ar fi reflectat o declarație falsă atribuită mie, susceptibilă de a fi folosită ulterior ca probă.
Când am menționat că sesizarea privea FEGA și FEADR, ofițerul a declarat că nu cunoaște aceste fonduri și m-a rugat să i le explic. Această afirmație este remarcabilă în contextul în care DNA este instituția română specializată inclusiv pe fraude cu fonduri europene, dosarul provine de la EPPO, organism european cu competență exclusivă pe fraude PIF și FEGA și FEADR sunt cele două fonduri agricole principale ale Uniunii Europene, fundamentale pentru orice anchetă în materie. Necunoașterea lor de către un ofițer DNA care instrumentează un dosar EPPO ridică întrebări serioase privind competența profesională sau, alternativ, privind intenția reală a audierii.
Nu mi s-a comunicat calitatea procesuală în care eram audiat. Nu am semnat niciun document privind drepturile și obligațiile mele. Imediat după audiere am transmis pe WhatsApp o notă scrisă și un memoriu tehnic, fără confirmare de primire din partea DNA Cluj.
După ce am formulat plângere la EPPO Cluj privind viciile de procedură, EPPO Cluj mi-a răspuns electronic cu numărul dosarului și a precizat că a transmis documentele la DNA Cluj. Procurorul de serviciu al DNA Cluj a confirmat primirea. Niciuna dintre instituții nu a precizat calitatea mea procesuală.
La a doua convocare, ofițerul m-a contactat pe parcursul a trei zile consecutive, fără a-i răspunde la apeluri, transmițând ulterior o invitație scrisă pentru 20 aprilie 2026. Înainte de prezentare, am formulat o sesizare și o notă procedurală cu poziția mea clară.
La a doua prezentare, atât personalul de la poartă cât și ofițerul judiciar au refuzat înregistrarea documentelor mele. Ofițerul a afirmat că nu am nicio calitate procesuală. Simultan, a formulat o ofertă verbală, și anume că dacă aduc în cursul zilei originalul sesizării depuse la EPPO Cluj, va deschide imediat un dosar penal in rem pe suspiciuni de fraudă cu fonduri comunitare, fără a preciza natura acestora.
Nu se poate condiționa exercitarea unui act oficial (deschiderea unui dosar penal) de comportamentul procesual al unei persoane față de care se afirmă că nu există calitate procesuală. Această condiționare reprezintă o presiune procesuală nepermisă și poate constitui abuz în serviciu (art. 297 Cod penal).
Apoi am transmis oficial către DNA Cluj, EPPO Cluj, EPPO București și EPPO Luxemburg:
„Nu am obligația procesuală să furnizez documente unei instituții cum este DNA Cluj în al cărei dosar nu am nicio calitate. Competența EPPO este stabilită prin art. 4 din Regulamentul 2017/1939 și acoperă orice fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii, inclusiv fondurile gestionate de state membre în numele Uniunii. Retrogradarea sesizării la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej constituie o deturnare de competență pe care am contestat-o și o contest în continuare.„
Iată viciile de procedură pe care le-am identificat:
A. Reîncadrarea deliberată a obiectului cauzei
Prima întrebare a ofițerului a reformulat obiectul sesizării din fraude cu fonduri comunitare în ajutoare naționale tranzitorii — cu efectul direct de eliminare a competenței EPPO. Aceasta nu poate fi un act neutru sau o simplă neatenție, în condițiile în care ofițerul instrumenta un dosar provenit de la EPPO.
B. Redactarea unor declarații care nu aparțin persoanei audiate
Introducerea în procesul-verbal a unor formulări care nu aparțin celui audiat — chiar dacă corectate ulterior la cerere — reprezintă un viciu procedural grav, susceptibil de a constitui fals intelectual (art. 289 Cod penal) dacă ar fi rămas necorectat.
C. Audierea fără comunicarea calității procesuale
Potrivit art. 108 alin. (1) CPP, organul judiciar are obligația de a comunica calitatea procesuală înainte de orice declarație. Nulitate relativă conform art. 282 CPP.
D. Lipsa documentului privind drepturile și obligațiile
Obligație imperativă conform art. 108 CPP și Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.
E. Refuzul înregistrării actelor procedurale
Contrar art. 270 CPP, art. 6 CEDO și art. 21 din Constituție. Argumentul că instituția nu înregistrează acte de la alte instituții este inaplicabil când petentul este cetățean, nu instituție.
F. Condiționarea deschiderii dosarului
Presiune procesuală nepermisă, posibil abuz în serviciu (art. 297 Cod penal).
G. Deturnarea de competență
Transfer al dosarului de la EPPO (competență exclusivă UE) la Parchetul Dej (cel mai mic parchet național), fără justificare legală transparentă.
În concluzie, această notă documentează o serie de nereguli procedurale interconectate, al căror fir comun este diminuarea competenței EPPO și neutralizarea sesizării privind fraudele cu fonduri comunitare.
Adresez prezentul document publicului larg, EPPO București, EPPO Luxemburg și Inspecției Judiciare.
Am scris, în ultimul timp, trei opere care pornesc din același miez de realitate: nuvela Cimitirul bizonilor, piesa de teatru Subvenția calului și un scenariu de film, tot Cimitirul bizonilor. Nu le-am gândit ca pe trei produse separate, ci ca pe trei forme diferite ale aceleiași mărturii.
Nu știu dacă există deja, în critica literară sau teatrală, un nume exact pentru asta. Eu i-am spus, provizoriu, „operă-mărturie”.
Adică acea situație în care autorul nu inventează din afara lumii, nu documentează rece și nu împrumută doar suferința altora ca material literar, ci scrie dinăuntrul unei istorii pe care a trăit-o, a suportat-o, a înregistrat-o și a dus-o ani de zile în spate, încercând apoi s-o salveze artistic din molozul faptelor, al dosarelor, al tăcerii instituționale și al propriei biografii.
M-a urmărit ideea că o operă poate unifica imaginare epoci, obsesii, registre și perspective, construind un univers coerent, recognoscibil, traversat de aceeași conștiință creatoare. Și atunci m-am oprit și m-am întrebat, ce se întâmplă când unitatea unei opere nu vine dintr-o mitologie interioară, ci dintr-o rană reală? Ce se întâmplă când aceeași conștiință nu se plimbă liber prin istorie și metafizică, ci revine obsesiv la același adevăr concret, la același caz, la aceeași nedreptate, la aceeași probă morală, încercând s-o spună când în proză, când în teatru, când în cinema?
Eu nu străbat epocile, ci străbat aceeași realitate, de trei ori, ca să văd dacă ea poate deveni literatură fără să-și piardă adevărul.
În nuvelă, mărturia coboară în interior, în atmosferă, în memorie, în simbol.
În teatru, mărturia capătă voce, cor, mască, grotesc, satiră, scenă.
În scenariul de film, mărturia cere imagine, ritm, montaj, dovadă vizuală, corp, frig, noroi, moarte, tăcere.
Aceeași lume. Trei forme. Același nod moral.
Mă întreb dacă poate exista, cu adevărat, o asemenea construcție. Poate exista o operă în trei forme care să nu fie doar repetiție, ci amplificare? Poate exista o literatură a mărturiei în care autorul este, simultan, martor, conștiință narativă și constructor de lume?
Și mai ales, când adevărul trăit devine artă, ce trebuie să sacrifice și ce are voie să păstreze?
Are voie să păstreze furia?
Are voie să păstreze documentul?
Are voie să păstreze ironia?
Are voie să păstreze numele nespuse, dar recognoscibile?
Are voie să păstreze propria rană drept combustibil estetic?
Sau literatura adevărată începe numai după ce autorul s-a desprins definitiv de tot ceea ce l-a ars?
Eu încă nu cred asta.
Cred, dimpotrivă, că există cazuri în care distanța estetică nu trebuie să anuleze mărturia, ci doar s-o transfigureze.
Cred că există situații în care satira nu e frivolitate, ci armă de supraviețuire.
Cred că există opere care nu se nasc din confortul imaginației, ci din obligația interioară de a nu lăsa adevărul să moară mut.
De aceea am și trimis spre evaluare, la New Theatre Quarterly de la Cambridge University Press, un text despre ceea ce am numit „teatru al mărturiei”, acel teatru în care dramaturgul nu este doar autorul, ci și martorul direct al lumii puse în scenă.
Poate că întrebarea mea e prea personală. Poate că este, dimpotrivă, una veche cât literatura.
Ce face autorul cu ceea ce a trăit? Transformă? Maschează? Ridică? Răzbună? Mărturisește?
Eu am încercat să răspund prin trei opere.
Când aceeași conștiință dă naștere, din același nucleu incandescent, unei nuvele, unei piese de teatru și unui scenariu de film, avem de-a face doar cu o obsesie personală sau începe, poate, să se contureze o formă nouă de operă-mărturie?
Las mai jos linkurile către Cimitirul bizonilor și Subvenția calului.
https://play.google.com/store/books/details?id=jHHMEQAAQBAJ
https://play.google.com/store/books/details?id=MIrLEQAAQBAJ
Poate că, uneori, adevărul nu cere o singură carte.
Poate că are nevoie de trei vieți artistice ca să poată fi spus până la capăt.
Astăzi, „THE BISON GRAVEYARD”, noua mea nuvelă în limba engleză, este disponibilă oficial pe Amazon, în ediție Kindle eBook.
Ulterior a apărut și varianta în limba română.
Cartea este prezentată ca o nuvelă inspirată din fapte reale, despre corupție, avertizori de integritate, abuz instituțional și prăbușirea unei rețele construite pe influență, complicitate și tăcere.
Deși este o operă literară, nucleul ei nu s-a născut dintr-o imaginație ruptă de lume, ci din realități pe care le-am cunoscut, le-am urmărit și le-am înțeles în timp. Cine mi-a citit articolele, investigațiile și pozițiile publice din ultimii ani poate intui de unde vine tensiunea acestei cărți.
„The Bison Graveyard” sau ” Cimitirul Bizonilor” este, în același timp, literatură și reacție morală. Este felul meu de a muta într-un spațiu narativ teme care, în viața reală, țin de adevăr, presiune, integritate, abuz și rezistență.
Am ales limba engleză pentru această ediție și pentru că subiectul depășește granițele locale. Corupția, intimidarea și rolul avertizorului de integritate nu sunt teme românești în mod exclusiv. Ele apar oriunde adevărul deranjează un sistem obișnuit să funcționeze fără control real.
În acest moment, ediția Kindle este deja live pe Amazon, iar ediția paperback se află încă în analiză și aprobare.
Ediția este live si pe Google Play.
Cei interesați pot găsi cartea aici:
În limba română: Cimitirul bizonilor by Antoniu Valentin Poienaru – Books on Google Play
În limba engleză: https://www.amazon.com/dp/B0GTRZG9GP
Problema menținerii în activitate a personalului trecut de 65 de ani din APIA nu privește doar dreptul individual al unor persoane de a continua munca. Ea privește mai ales raportul de subordonare administrativă dintre MADR și APIA, limitele în care o instituție subordonată poate interpreta dispozițiile ministerului și răspunderea celor care aprobă concret aceste mențineri.
Prin adresa nr. 162878 din 19.02.2026, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a stabilit pentru instituțiile din subordine măsuri de eficientizare și reducere a cheltuielilor, între care se află expres neaprobarea continuării activității după împlinirea vârstei de 65 de ani. Linia ministerului a fost, așadar, una clară de restrângere a acestor prelungiri.
Cu toate acestea, prin adresa transmisă ulterior centrelor județene, conducerea APIA a schimbat în mod practic modul de aplicare a dispoziției ministeriale. În locul unei aplicări unitare, APIA a lăsat problema la nivelul fiecărui centru județean, pe baza unei „analize instituționale”, iar directorii executivi au fost puși în situația de a aproba și înainta solicitări de menținere, dacă apreciază oportună această soluție.
Aici este contradicția de fond. Dacă MADR a transmis neaprobarea continuării activității după 65 de ani, APIA a transformat această măsură într-o procedură internă care permite aprobări punctuale în teritoriu. Astfel, ceea ce ministerul a formulat ca măsură restrictivă a devenit, la nivelul APIA, o chestiune de oportunitate administrativă.
Desigur, în apărarea acestor prelungiri se invocă Legea nr. 360/2023. Numai că această lege nu dă un drept automat și necondiționat de a rămâne în funcție până la 70 de ani. Ea vorbește despre opțiune și despre acordul anual al angajatorului. În cazul funcționarilor publici, și Codul administrativ tratează menținerea peste vârsta standard ca pe o situație excepțională, condiționată de cerere și aprobare. Prin urmare, nu există un drept absolut de a rămâne în funcție doar prin simpla invocare a legii pensiilor.
În același timp, adresa secretarului general al MADR clarifică un aspect important. Actele individuale deja emise și intrate în circuitul civil nu pot fi revocate simplu doar printr-o adresă ulterioară. Asta înseamnă că situația celor care aveau deja aprobări anterioare adresei ministrului este diferită de cea a persoanelor care solicită sau primesc menținerea după 19 februarie 2026. Dar această precizare nu validează aprobări noi date ulterior, contrare liniei ministeriale.
Cazul directorului executiv al APIA Maramureș, Urs Ioan Florin, este relevant exact din acest motiv. El pare să se afle într-o poziție juridică distinctă, întrucât avea o aprobare anterioară pentru continuarea activității. Dar, în același timp, este și conducătorul instituției care trebuie să aplice în teritoriu aceeași problemă pentru alți pensionari.
Aici discuția nu mai este doar despre pensie și prelungire. Devine o problemă de integritate administrativă. Cu atât mai mult cu cât în cazul lui Urs Ioan Florin există și un conflict de interese administrativ constatat de ANI și menținut de instanță, în legătură cu aprobarea unor plăți pentru o societate la care deținea acțiuni. În plus, potrivit propriei declarații de interese, el figurează și ca reprezentant MADR într-un consiliu de administrație. În aceste condiții, faptul că aceeași persoană este simultan beneficiar al propriei mențineri în funcție, director executiv și reprezentant declarat al MADR ridică o problemă serioasă de imparțialitate, obligație de abținere și verificare a compatibilității tuturor calităților exercitate.
Directorii executivi ai centrelor județene se află și ei într-o poziție delicată. Codul administrativ îi obligă să execute dispozițiile superiorilor ierarhici, dar le permite și le cere să formuleze în scris obiecții atunci când apreciază că o dispoziție este nelegală. Asta înseamnă că nu puteau nici să ignore adresa APIA, dar nici să execute mecanic aprobările fără a lăsa în scris propria poziție, dacă apreciau că există o contradicție între nota APIA și dispoziția MADR.
De aici apare și riscul lor. Dacă au aprobat sau au înaintat solicitări de menținere după 65 de ani fără rezerve scrise și fără sesizarea ierarhică a problemei, pot fi expuși unei răspunderi administrative, disciplinare sau patrimoniale într-un eventual control al Curții de Conturi, al ANFP, al Corpului de control al prim-ministrului sau al altor instituții competente.
Concluzia este simplă. Legea nr. 360/2023 nu dă un drept absolut de menținere în funcție până la 70 de ani. Ministrul Agriculturii a stabilit neaprobarea continuării activității după 65 de ani. APIA a transformat această măsură într-o procedură de aprobare lăsată la nivel județean. Iar cazul Urs Ioan Florin arată că, în anumite situații, nu mai discutăm doar despre pensionari, ci despre riscul ca interesul personal al unui conducător de instituție să se intersecteze cu aplicarea aceleiași reguli în teritoriu.
Problema reală nu mai este doar a celor care vor să rămână în funcție. Problema este a modului în care conducerea APIA a ales să gestioneze o dispoziție ministerială clară și a riscului ca, în final, răspunderea să fie suportată nu de cei care au creat această interpretare, ci de cei care au pus semnătura în teritoriu.
Proiectul de reformă a bugetului multianual al Uniunii Europene, care vizează perioada post-2027, prevede o schimbare radicală a arhitecturii financiare prin fuzionarea Politicii Agricole Comune cu Politica de Coeziune. Conform documentelor de lucru și declarațiilor emise la nivelul Comisiei Europene începând cu a doua jumătate a anului 2025, se urmărește crearea unui fond unic de dezvoltare, ceea ce va atrage după sine desființarea structurilor actuale de plată și implementare, respectiv APIA și AFIR, până în anul 2028.
Această restructurare implică transferul gestionării fondurilor FEGA (plăți directe) și FEADR (dezvoltare rurală) de sub autoritatea Ministerului Agriculturii sub egida Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene. Noua structură administrativă nu va mai prelua automat personalul din vechile agenții. Comisia Europeană a subliniat necesitatea unei selecții riguroase, bazată pe competențe tehnice specifice noilor sisteme de monitorizare digitală și satelitară, condiționând finanțarea de profesionalizarea aparatului funcționăresc.
În acest context, la nivelul conducerii actuale a APIA și AFIR se observă o intensificare a manevrelor de securizare a pozițiilor pentru viitoarea agenție. Deși Ministerul Agriculturii a emis directive clare de reducere a cheltuielilor de personal și de respectare a măsurilor de austeritate, în cadrul APIA se practică în prezent prelungirea contractelor de muncă pentru personalul aflat la vârsta pensionării. Aceste acțiuni contravin deciziilor de restructurare și par să aibă ca scop menținerea unei rețele de influență care să migreze în noua structură înaintea declanșării concursurilor oficiale.
Viitoarea agenție va implementa un sistem de recrutare monitorizat direct de reprezentanții Comisiei Europene, prin concursuri transparente, pentru a elimina practicile de nepotism și numirile pe criterii politice care au marcat actualele instituții. Funcționarii de execuție care dețin expertiza tehnică necesară sunt singurii care vor avea șanse reale de a accede în noua entitate, în timp ce structurile de conducere actuale, formate adesea pe baze non-profesionale, riscă excluderea din procesul de selecție dacă nu îndeplinesc criteriile de integritate și competență impuse de Bruxelles.
Unificarea fondurilor sub un singur canal de distribuție va elimina suprapunerile birocratice, dar va impune și o rigoare administrativă pe care actuala formă de organizare a APIA nu o mai poate susține. Având în vedere termenul limită stabilit pentru 2028, practicile actuale de angajare și prelungire a activității peste limita legală subminează credibilitatea instituțională în fața partenerilor europeni și pun în pericol procesul de tranziție a personalului calificat către noul format administrativ
În peisajul actual al administrației publice, marcat de directive stricte de austeritate și necesitatea eficientizării cheltuielilor, asistăm la un fenomen paradoxal care ridică serioase semne de întrebare asupra integrității instituționale. În timp ce Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a trasat prin adresa nr. 162841/19.02.2026 o linie clară de demarcație, interzicând explicit prelungirea activității funcționarilor care au împlinit vârsta de pensionare, asistăm la o „asumare” surprinzătoare din partea conducerii APIA. Această decizie, apărută imediat după Adunarea Generală a Sindicatului SIND MADR din 5 martie 2026 — unde realegerea președintelui Cristinel Gigi Șonea a fost onorată de prezența liderilor sindicali din APIA și AFIR pare să prioritizeze interesele de grup în detrimentul rigorii bugetare și al legislației în vigoare.
Din perspectiva de avertizor de integritate, este datoria mea să semnalez riscul transformării organizațiilor sindicale în scuturi de protecție pentru o castă restrânsă de privilegiați. Vorbim despre persoane influente, adesea cu legături de rudenie de tip soț-soție sau conexiuni politice solide, care, deși dispun de resurse financiare considerabile, fac presiuni pentru a rămâne în sistem mult peste limita legală de pensionare. Această solidaritate sindicală, afișată festiv în Aula Academiei de Științe Agricole, capătă nuanțe îngrijorătoare atunci când se transformă într-un mecanism de menținere în funcție a unor protejați, blocând astfel accesul tinerilor debutanți și reformarea sistemului prin transformarea posturilor conform punctului 4 din adresa ministerială.
Contradicția juridică și pecuniară a acestei asumări de către APIA este flagrantă și încalcă principiile fundamentale ale subordonării ierarhice reglementate de Codul Administrativ. Conform Art. 437, funcționarii publici și conducerea instituțiilor subordonate au obligația de a aduce la îndeplinire ordinele superiorilor ierarhici, în acest caz ordonatorul principal de credite, ministrul.
Cum poate o agenție subordonată să ignore o directivă de austeritate, invocând selectiv Legea 360/2023, când dreptul de opțiune pentru continuarea activității este condiționat legal de „acordul angajatorului”? Acest acord nu poate fi unul discreționar, ci trebuie să se supună politicii generale de personal stabilite de minister. Din punct de vedere pecuniar, insistența de a păstra personalul cu vechime maximă și salarii de top, în plină criză de cheltuieli, subminează direct efortul de echilibrare a bugetului.
Prin prezenta, avertizez conducerea APIA și organizațiile sindicale partenere că decizia de asumare a prelungirilor activității peste vârsta de pensionare, în contradicție directă cu Adresa MADR nr. 162841/2026, întrunește elementele unei încălcări grave a disciplinei financiare și administrative.
Orice acord de prelungire semnat de conducerea APIA după data directivei ministeriale poate fi considerat nul de drept, generând riscul imputării salariilor plătite necuvenit.
Ignorarea autorității Ministerului încalcă obligația de subordonare prevăzută de Codul Administrativ, expunând instituția unor sancțiuni din partea organelor de control ale Statului.
Protejarea unor persoane bogate și influente prin pacte sindicale, în detrimentul tinerilor specialiști și al bugetului de stat, a facut deja obiectul sesizărilor către CCPM și ANFP.
Este o sfidare la adresa bunei guvernări ca, în timp ce restul administrației se pliază pe măsuri de reducere a costurilor, anumite segmente din subordinea MADR să creeze insule de privilegiu pentru cei bogați și influenți, sub pretextul protecției drepturilor salariale negociate între lideri sindicali care se susțin reciproc în funcții.
Situația fermei de bizoini de la Recea-Cristur ridică semne de întrebare majore asupra legalității subvențiilor încasate pe parcursul a mai bine de un deceniu, iar în calitate de avertizor public, consider că este datoria mea să aduc la cunoștința opiniei publice hățișul legislativ care a permis acest lucru. Din punct de vedere juridic, bizonul a fost o „entitate fantomă” pentru legislația agricolă românească și europeană până foarte recent, iar analiza cadrului normativ aplicabil între 2012 și 2026 relevă faptul că, în perioada 2012-2014, regulamentele europene (precum Reg. 73/2009 și Reg. 1122/2009) defineau bovinele strict prin speciile Bos taurus, Bubalus bubalis și Bos indicus, excluzând explicit genul Bison. Această excludere nu a fost o simplă omisiune, ci o realitate juridică.
Nu exista nicio normă care să permită asimilarea bizonilor cu bovinele pentru plăți agricole, ceea ce înseamnă că orice bizon declarat pentru ajutoare naționale (CNDP) sau plăți directe (SAPS) în acea perioadă era, în mod automat, neeligibil. Mai mult, bizonii nici nu puteau fi identificați legal ca bovine în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor (SNIIA) la acel moment, nerespectând astfel condițiile imperative pentru obținerea fondurilor.Chiar și odată cu tranziția către Ajutoarele Naționale Tranzitorii (ANT) în perioada 2015-2016, cadrul legal stabilit prin OUG 3/2015 și Ordinul 619/2015 a menținut aceeași barieră, vizând strict bovinele de carne, de lapte și bubalinele, fără a include bizonii în nicio schemă de sprijin APIA. O confuzie des întâlnită, pe care autoritățile par să o ignore, apare în contextul Regulamentului (UE) 2016/429, care a introdus genul Bison în aceeași categorie funcțională cu bovinele, însă strict sub aspect sanitar-veterinar. Este crucial de înțeles că această includere nu a modificat criteriile de eligibilitate pentru plățile APIA și nu are efect retroactiv, deci nu poate albi plățile nelegale efectuate anterior. Problema se ramifică și în stabilirea anului de referință 2018 pentru plățile decuplate. Dacă în acel an au fost declarați bizoni ca fiind bovine eligibile, dreptul la plată generat este unul nelegal, afectând toate sumele încasate ulterior până în prezent. Abia prin Ordinul 125/2024 bizonii au fost incluși explicit în definiția bovinelor pentru subvenții, dar această normă nu poate acoperi neregulile din perioada 2012-2022, deoarece legea nu acționează în trecut.
În consecință, dacă exploatația de la Recea-Cristur a încasat subvenții în tot acest interval, ne confruntăm cu un prejudiciu serios adus atât bugetului național prin plățile ANT care pot implica fapte de fals în declarații sau abuz în serviciu cât și fondurilor europene (FEGA și FEADR).
Având în vedere că situația de la Recea-Cristur nu este un caz izolat, se impune un control riguros la nivel național asupra tuturor exploatațiilor care au declarat bizoni în perioada 2012-2026. Este imperativ să se verifice modul în care asimilarea forțată a bizonilor cu bovinele a generat prejudicii sistematice bugetului de stat și fondurilor europene, având în vedere că nicio normă, inclusiv asimilarea sanitar-veterinară din 2016, nu a produs efecte retroactive care să legalizeze eligibilitatea acestora pentru subvențiile agricole.
Ca avertizor public care a sesizat deja aceste aspecte către EPPO și DNA, susțin că transparența este singura cale de a opri risipa banului public. Această analiză tehnică demonstrează că, până la actualizarea normelor din ultimii ani, nu a existat nicio bază legală pentru subvenționarea bizonilor, iar orice sumă încasată sub acest titlu reprezintă o neregulă gravă ce trebuie sancționată conform legii.
Am mai scris aici despre reforma pensiilor magistraților, așa că, repet: Acest text reprezintă exclusiv o analiză generală de politici publice privind tehnica legislativă și impactul reformelor asupra funcționării instituțiilor statului. Opiniile exprimate nu au nicio legătură cu litigiile mele personale, nu privesc și nu vizează nicio instanță anume și nu se referă la cauze pendinte. Nu exprimă susținere, critică sau așteptări față de vreo Curte de Apel sau față de vreun complet de judecată. Este un demers civic, nu juridic, și nu urmărește influențarea vreunei proceduri judiciare.
Curtea Constituțională a decis că legea privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraților este constituțională în raport cu criticile formulate. Din punct de vedere juridic, drumul către promulgare este deschis.
Dar constituțional nu înseamnă automat și suficient.
După publicarea motivării, mai mulți președinți de Curți de Apel, prin vocea președintei Curții de Apel Cluj, Dana Gîrbovan, au solicitat retrimiterea legii în Parlament pentru reexaminare. Argumentul lor nu este anularea reformei, ci nevoia unei dezbateri reale și a unei consultări mai ample a sistemului judiciar înainte de adoptarea unei reglementări cu impact major asupra statutului magistraților.
Pentru cetățeanul obișnuit, lucrurile trebuie simplificate. CCR a spus că legea este permisă de Constituție. Judecătorii spun că legea, deși permisă, poate conține probleme de aplicare, posibile inechități între categorii profesionale și riscuri de interpretare diferită. Mai mult, se atrage atenția că există și alte categorii asimilate salarial cu magistrații care nu sunt tratate identic, ceea ce poate genera noi dezechilibre.
Aici este punctul sensibil.
Dacă reforma vizează doar o parte dintre categoriile aflate într-o situație comparabilă, percepția de inechitate nu dispare. Ea doar se mută. O reformă care urmărește echitatea trebuie să fie coerentă pentru toate regimurile similare, nu selectivă. Altfel, în loc să reducă tensiunile sociale, le poate amplifica.
Câteva săptămâni de reflecție legislativă cântăresc mai puțin decât anii de stabilitate sau instabilitate care pot urma. O lege adoptată în grabă poate genera litigii, practici neunitare și costuri mai mari decât economia imediată.
Magistrații pot înțelege că regulile se schimbă. Societatea poate înțelege că privilegiile percepute trebuie corectate. Dar statul are obligația să construiască reforme care să fie nu doar constituționale, ci și echilibrate și coerente.
Retrimiterea legii în Parlament nu ar însemna sfidarea Curții Constituționale. Ar însemna folosirea unui instrument constituțional pentru a îmbunătăți un text care produce efecte pe termen lung. Nu este un gest de blocaj, ci unul de prudență.
Într-un stat matur, forța nu stă în rapiditatea promulgării, ci în capacitatea de a adopta legi solide, care tratează situații similare în mod similar și reduc tensiunile, nu le redistribuie.
CCR a închis discuția despre constituționalitate. Dezbaterea despre echitate și rigoare legislativă rămâne deschisă. Iar aceasta este o discuție care privește întreaga societate, nu doar un corp profesional.
Comentarii recente