Cum s-au pierdut banii europeni alocați agriculturii și cum s-au vândut terenurile către străini

Dacă lui Dacian Cioloş și lui Achim Irimescu le aranjezi câte un simpozion sau o expoziție, îi așezi la o masă cu dantelă și ecuson și dai drumul la cameră, vor începe să răspundă cu veselie la întrebări legate de interesul lor față de fermieri.

Când vine vorba despre responsabilitățile autorităților statului privind penalizările aplicate de către Comisia Europeană sau dezangajările unor sume importante din sumele alocate pentru agricultură, încep să-și schimbe timbrul vocii afișând o atitudine dispreţuitoare și arogantă. Aceste răspunsuri sunt, de obicei, considerate bonusuri și comentate pe îndelete de către jurnaliști.

Aşa s-a întâmplat și la târgul de la Indagra, unde Achim Irimescu a vorbit la conferința intitulată pompos PNDR 2014-2020-Prezent și viitor: “Avem penalizări record, strânse de-a lungul anilor, pe cele două agenții de plăti, AFIR și APIA, de 755 milioane de euro, bani pe care trebuie să-i punem de la bugetul de stat. La această sumă se adaugă dezangajarea de anul trecut, de aproape un miliard de euro. S-au anulat proiecte de 850 de milioane de euro pentru că beneficiarii nu aveau cofinanţare. Este foarte grav că am dezangajat această sumă.”

Ne mai ‘pune’ una Achim Irimescu, dar nu de la bugetul de stat, cum s-a chinuit el la vremea respectivă cu Dacian Ciolos să reducă penalizările: “Aceste penalizări sunt cumulate din anul aderării la UE, 2007, practic sunt 10 ani de când le acumulăm. Prima penalizare a fost constituită în anul aderării, 2007, când am avut un regulament și noi, și Bulgaria, 1698, regulament din 2006, care spune că, dacă agențiile noastre nu sunt pregătite vor fi penalizate cu 25%. Pe vremea aceea era ministru al agriculturii Dacian Ciolos, eu eram la Bruxelles, și am reușit cu mari eforturi să reducem penalizarea la 10%.”

Pentru cunoscători, este vorba despre Regulamentul(CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005. Invocarea greșită a anului de aprobare a regulamentului și că respectivul regulament nu era doar pentru Bulgaria și România, nici n-ar fi atât de grav pentru Achim Irimescu, cât ar fi neregulile descrise în continuare.

Mai întâi, ați mai auzit până acum de aceste cifre aproximative privind penalitățile și dezangajările din gura vreunui oficial de la acest minister sau al guvernului? Nu cred!.

Menţionez faptul că regulamentul  prevede obligativitatea statului membru de informare anuală a opiniei publice și a beneficiarilor-fermieri, privind exercițiul financiar și  modul în care s-au cheltuit banii din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală(FEADR).

Da, căci despre gestionarea banilor din FEADR este vorba, atunci când Irimescu spune că APIA și AFIR au strâns penalizările amintite mai sus. Și nu este vorba despre penalizările privind modul de pregătire sau ‘gătirea’ celor două state.

Același regulament a prevăzut pentru fiecare stat membru, existența unor instituții interne de monitorizare, control, raportare și informare în privința utilizării banilor din FEADR. Ce-au făcut aceste instituții funcționale din România până acum? Nimic!

De-a lungul timpului, atenționările Comisiei Europene și măsurile de corectare privind neregulile utilizării banilor din FEADR, au trecut sub ochiul vigilent a lui Irimescu, acesta informând de la Bruxelles, sub semnătură, fiecare guvern care s-a succedat la conducerea României.

Entre temps, Ciolos s-a luptat de zor cu șefii APIA și AFIR, cu neamurile și amantele lor cu tot, numiți de fiecare dată politic, sau publicând sub presiunea mass-media, contractele oferite de către APIA lui Siveco, fără licitație.

Conform regulamentului mai sus amintit, art. 87, privind PNDR 2007-2013, “Sinteza evaluărilor ex post trebuie finalizată pană la 31 decembrie 2016.”

Sunt curios dacă noul guvern va informa, în cifre exacte în ianuarie 2017, opinia publică despre penalizări și dezangajări privind fondurile europene agricole alocate României, în perioada Politicii Agricole Comune 2007-2013 și va numi vinovații pentru aceste nereguli.

Nu se poate că toți să plătim din banii noștri, indiferenta, necunoașterea legislației europene și dezmățul din agențiile de stat care au dus la aceste sancțiuni.

Referitor la vânzarea terenurilor către străini și a faptului că MADR nu se simte obligată să aibă o evidenţă a unor astfel de vânzări, ne face să credem că țara asta este o țară fără stăpâni, sau, mai rău, este o țară cu stăpâni fără de țară.

Gravitatea problemei vânzărilor de terenuri a scos-o în evidența Klaus Iohannis.  În naivitatea lui a declarat că Irimescu l-ar fi  informat că aprox. 30% din terenul agricol din țara noastră ar aparține străinilor. Procentul, se pare, este cu mult mai mare.

Oricum, nu prea îmi vine să cred că atunci când  și-a întăbulat terenurile pe care se află poligoanele militare, Armata nu știa nimic despre situația terenurilor care aparțin străinilor și a propriilor cetățeni. Nu cred că Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară(ANCPI) sau APIA nu au o evidență exactă a terenurilor cumpărate de către străini, respectiv subvenționate prin schemele de plată din fonduri europene și bugetul național.

A veni acum la final de mandat guvernamental și, de ce nu, prezidențial,  să afirmi cu aproximație nivelul sancțiunilor europene pe care le plătim din buzunarul propriu sau procentul reprezentat de proprietarii străini ai terenurilor românești, nu poate fi decât o acțiune a unor neisprăviţi ajunşi în fruntea bucatelor.  Bucate care aparțin în continuare ‘intregului popor’, reprezentat de către vechea şi mai noua securitate.