Micul Prinț Cioloş

Îmi aduc aminte cum am încercat să plec la studii în Franța în anul 1994. Lucram la o firmă americană de prospecțiuni geofizice, adusă de Bogdan Baltazar, pe concesiunea Shell, în blocului geologic “10 Transilvania”. Arina Baltazar, fiica lui, era șefă şi reprezentantă a americanilor în România. Cu ajutorul acesteia am reușit să intru la Ambasada Republicii Franceze la București, în încercarea de a sparge cercul vicios în care mă aflam.

Fusesem admis, în urma unui concurs, în anul II la Universitatea din Versailles, Științe Politice, în cadrul Facultății Jean Monnet. Având o diplomă de inginer, admiterea s-a făcut, fără anul pregătitor, direct în anul II. Nu puteam să mă înscriu pentru că nu aveam viză și nu puteam obţine viza pentru că nu eram înscris.

Am vorbit la administrația facultății, solicitând înscrierea, care nu se putea face fără viză de şedere în Franţa. Am vorbit la ambasada pentru viză, care nu se putea acorda fără înscrierea administrativă. Și, dă-i și scrie lui Meleșcanu, ministru la Externe de atunci, lui Coposu, pentru că eram activist PNȚCD, prietenilor, presei locale,etc.

Peste ani, un nou prieten, de la Academia Română, filiala Cluj, îmi spunea că și el a fost atunci la concurs şi că a fost admis la Sorbona, la Drept, dar din cei aflați atunci la examenul de limbă franceză în sală, doar fiica lui Petre Roman a plecat la studii în Franța.

Uite-așa se pleca la studii în Vest, pe vremea aia!. Fără proptele plecai la Sfântu’-Așteaptă.

Nu contest faptul că Dacian Cioloş nu ar fi fost un student bun și nu ar fi meritat să-și continue studiile în Franța. Dar fără ajutorul providențial al Vulpii nu pleca nici în ruptul capului.

În 2006 a apărut, brusc, sub-secretar de stat la MADR, adus de ministrul Traian Remeş. Se ocupa de APIA. L-am contactat la momentul în care m-am prezentat la un concurs, la Apia Central, de ocupare a poziției de șef controale pe teren APIA Cluj, concurând cu un coleg, fost secretar al unei comune din județul Cluj, destituit din funcția publică de către prefectul de la acea vreme, Alin Tişe. I-am explicat lui Cioloş că respectivul contracandidat nu este compatibil cu funcția publică și că în acest caz nici nu are ce căuta la un concurs . Cioloş mi-a răspuns că e în Franța și că se va interesa de problemă la întoarcere. S-a interest așa cum m-am interesat eu de soarta aviatorului naufragiat în deșert, din povestea Micul Prinț a lui Antoine de Saint-Exupéry.

După simulacrul de anchetă, în urmă căruia a fost arestat şi condamnat cu executare Traian Remeş, ministru MADR, prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu l-a propus pe Dacian Cioloş drept înlocuitor. Să ne amintim cum, datorită presei, Cioloş, în noua sa calitate de ministru MADR, a fost obligat să publice pe site-ul APIA contractele Siveco cu această agenție, contracte suspectate de nereguli privind modul de atribuire, în contextul în care se punea în discuție acreditarea agenției de către Comisia Europeană.

Cât a fost ministru a știut să aplice amendamente “la sol” și să-i propună lui Tăriceanu, taxe preferențiale la gaze, pentru afacerile cu îngrășăminte ale lui Ioan Niculae, sau să se constituie ca minister, fără avizele juridice interne, parte în dosarul ICA, prin care’japiţa securistoidă’ a fost condamnată la 10 ani de detenție.

Traian Băsescu l-a preluat consilier la Cotroceni, după care l-a propus comisar european şi şef peste agricultura europeană, în perioada 2009-2014.

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene în legislatura 2015-2020, l-a reținut apoi drept consiler personal, după care,  Klaus Iohannis l-a numit premier.

Dacă în poziția de comisar a reformat agricultura europeană, succesorul său se străduiește să o simplifice. Nu întâmplător, Irimescu a încearcat să facă ordine în minister, agențiile din subordine şi legislaţia greoaie comunitară şi naţională, aferentă subvenţiilor acordate fermierilor.

Poziția de premier a confundat-o cu cea de fermier, luând și dând bani cu generozitate unor instituții, la concurență cu ordonanțele de urgență.

Cioloş trebuia să ocupe cel mult funcția de ministru al MADR, având vocația de agricultor, exact așa cum se autodefinește.

Prezența sa pe panourile publicitare ale unor partide care-l susțin și spectacolul ieftin cu statutul de membru al unui partid, trădează reflexul sistemului din care face parte, acela care ne hotărăște soarta, între patru pereți și la adăpost de ochii curioșilor.

Nu a fost suficientă perioada în care gaşca cu gât roşu ne-a ţinut pe loc 27 de ani.

A trebuit să apară Micul Prinţ cu trandafirul în mână.

„Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume … ” (Vulpea către Micul Prinț)