Caz de incompatibilitate confirmat definitiv: Urs Ioan Florin, în continuare în funcție la APIA Maramureș

În calitate de fost funcționar APIA și avertizor de integritate, recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și în conformitate cu Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, aflată în vigoare din 22 decembrie 2022, consolidată la data de 28 martie 2024 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1218 din 19 decembrie 2022, consider esențial să aduc în atenția publicului aspecte ce țin de aplicarea neunitară a legii. Nu este vorba despre un atac personal, ci despre o problemă de interes public, ce vizează credibilitatea administrației și a mecanismelor de control instituțional.

Respectarea deciziilor definitive ale instanțelor reprezintă fundamentul oricărui stat de drept. Din păcate, în unele situații, aceste hotărâri par să rămână literă moartă, nefiind urmate de acțiunile administrative firești. Un astfel de caz este cel al domnului Urs Ioan Florin, aflat la conducerea Centrului Județean Maramureș din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în ciuda unei incompatibilități constatate în mod definitiv.

În data de 19 martie 2025, domnul Urs a atins vârsta standard de pensionare. În loc ca raportul de muncă să înceteze conform prevederilor legale, contractul său a fost prelungit pentru încă un an. Nu există, până în prezent, clarificări oficiale dacă această prelungire a vizat o funcție de execuție sau continuarea exercitării atribuțiilor de director executiv. Cu toate acestea, se poate constata că domnia sa continuă să utilizeze atât biroul destinat conducerii, cât și autoturismul de serviciu – aspecte care țin de o funcție de conducere.

Pentru a lămuri situația, am solicitat un punct de vedere oficial din partea Agenției Naționale de Integritate (ANI).

Potrivit răspunsului emis de ANI la solicitarea nr. 4647/24.03.2025, domnul Urs Ioan Florin a fost declarat în stare de incompatibilitate prin Raportul de evaluare nr. 15355/G/II/06.04.2016. Acesta a ocupat funcția de director executiv în timp ce participa activ la evaluarea cererilor de finanțare – un conflict clar cu responsabilitățile funcției.

Raportul a fost contestat în instanță, însă Curtea de Apel Cluj, prin Sentința civilă nr. 37 din 2 februarie 2017, a respins definitiv contestația, iar hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

Conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice, o persoană față de care s-a constatat definitiv o stare de incompatibilitate nu mai poate ocupa o funcție sau demnitate publică vizată de această lege, timp de trei ani de la eliberarea, destituirea sau încetarea mandatului. Excepție fac doar funcțiile dobândite prin alegeri.

Prin urmare, în raport cu funcția de director executiv la APIA Maramureș, domnul Urs nu ar mai trebui să ocupe vreo poziție în instituție ce intră sub incidența legii.

În acest sens, nu există nicio informare publică sau măsură adoptată de APIA Central referitoare la clarificarea poziției ocupate de domnul Urs. Probabil prelungirea raportului de muncă s-a făcut conform art. 517 alin. 2 din Codul Administrativ, articol si alineat declarate constituționale de către o decizie a CCR.

Alin. 2 din art. 517 spune că „în mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.”, fără să precizeze și funcția publică de conducere sau dacă aceasta se menține având o decizie juridică definitivă de incompatibilitate.

Pentru aceasta, ANI menționează clar în solicitarea nr. 4647/24.03.2025 faptul că, în raport cu funcția de director executiv ocupată anterior, nu mai poate reveni nici pe viitor într-o poziție publică conform Legii nr. 176/2010!.

Această lipsă de reacție ridică probleme serioase privind aplicarea unitară a legii și responsabilitatea managerială în sectorul public.

Cazul în discuție nu este despre persoane, ci despre principii. Este esențial ca instituțiile publice să respecte cadrul legal și să acționeze în conformitate cu hotărârile judecătorești definitive. În caz contrar, se creează un precedent periculos care subminează încrederea cetățenilor în administrație și în mecanismele de control ale statului.