Cine controleaza rezervele de hidrocarburi ale Romaniei?

Rezervele limitate de hidrocarburi, dependenta crescanda a Romaniei de importurile de gaz si petrol din fosta Uniune Sovietica si dorinta de a se integra in structurile euro-atlantice, au determinat autoritatile de la Bucuresti, imediat dupa 1989, sa ofere spre concesiune unor firme straine, vaste perimetre din tara spre a fi cercetate in vederea descoperirii de noi zacaminte.

Centralele fostei securitati au intrat imediat in alerta si au recomandat guvernului de atunci, doua firme de renume: Shell si Amoco. Prin aceeasi hotarire de guvern, HG 570/1992 s-a intocmit un acord ce stipula exploatarea si impartirea productiei cu cele doua firme, daca vor descoperi petrol si gaz. Firmei Shell i s-a oferit spre concesiune perimetrul „Transilvania Nord”, iar firmei Amoco perimetrul „Lapos”. Dupa faza de explorare incheiata in 1994, cele doua firme si-au extins activitatile, insa, au renuntat la acordul cu statul roman in 1997. Dezvoltarea si exploatarea dupa faza de explorare, se face doar daca cercetarile geofizice au ca rezultat existenta unor zacaminte de petrol si gaz.
Cercetarea geofizica pentru Shell si Amoco s-a facut de catre una dintre cele mai experimentate firme de explorari geofizice din lume, Western Geophysical din Huston, Texas, prin subsidiara sa de la Londra, Western Atlas, in colaborare cu Rompetrol SA, Prospectiuni Geofizice SA si Shell Exploration BV. Potrivit estimarilor facute la acea vreme de catre americani, rezervele de hidrocarburi ale Romaniei erau cel putin la nivelul celor din Orientul Mijlociu si situate la adancimi cuprinse intre 12-15 km, neexploatabile cu tehnologia anilor ’94. Oficialii romani, in schimb, nu au recunoscut niciodata acest lucru.

Intreaga suprafata a Romaniei a fost cercetata de catre Prospectiuni Geofizice Bucuresti, iar despre existenta rezervele de petrol si gaz se stia. Romania este renumita prin acuratetea cercetarilor in domeniul explorarilor geofizice. Ceea ce le lipsea americanilor, erau probabil detaliile referitoare la datele geotopometrice ale teritoriului Romaniei si pozitia bazelor militare supraincarcate la vremea respectiva de soldati neinstruiti si tehnica militara invechita. Vizita la sfirsit de mandat a fostului presedinte al SUA, George Bush Senior, a prefigurat acordul de explorare si exploatare a zacamintelor de petrol amintit mai sus, dar si un acord de negociere privind aderarea Romaniei la structurile NATO.

Cercetarea geofizica a fost facuta de catre Western Geophysical cu tehnica satelitara GPS(Sistem Global de Pozitionare), folosindu-se reteaua celor 24 de sateliti militari ai Pentagonului, plasati pe orbite geostationare in jurul Pamantului. La nivelul serviciilor secrete romanesti, a fost cel putin haos, atata timp cat nu se stia in plan local cine i-a adus pe americani si modul necunoscut de a cartografia din satelit perimetre petrolifere pe care se aflau si baze militare. Tehnologia GPS de atunci folosea exclusiv frecvente militare, incompatibile cu frecventele ‘civile’ percepute de urechile ceruite ale batranilor securisti. Adica, fostul ministru al MAN, Niculae Spiroiu, survola oficial cu presedintele Western Geophysical bazele militare din zona Sarata Monteoru, Buzau, aflate in perimetrul concesionat de Amoco, iar in Ardeal, serviciile secrete incercau sa puna mana pe hartile de productie de pe concesiunea Shell. Total nepregatiti, fostii securisti, nu stiau faptul ca, hartile de productie intocmite de catre Western Geophysycal, aveau ca suport harti obtinute de la Prospectiuni Geofizice, Rompetrol SA, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale sau Directia Topografica Militara a MAN. Avand aceste harti la indemana, americanilor le-a fost usor sa ‘prospecteze’ si un eventual profit. Profitul le-a venit si prin ‘achizitionarea’ a unor harti, care aveau cu nerusinare un caracter strict secret, micsorand astfel factura ce trebuia decontata concedentului.

Daca toate tranzactiile lui Western Geophysical s-au facut printr-o anumita banca(BRD), atunci fiica(Arina Baltazar-actualmente Marine DP Team Manager la WesternGeco, Marea Britanie; Western Geophisycal a devenit WesternGeco) viitorului presedinte al acestei banci(Bogdan Baltazar) trebuia musai sa lucreze la americani; un simplu sofer de taxi a ajuns sa gestioneze in franciza cateva statii de distributie carburanti Shell in Cluj(actualmente Mol), iar un fost director al Petrom SA(Claudiu Silaghi-decedat), sa participe cu 350 milioane lei in 1993 la infiintarea unei banci(Banca Transilvania), devenind un important comerciant de produse petroliere. Pentru Rompetrol SA, anul 1993 a fost anul privatizarii. In acea perioada s-a vandut perimetrul ‘Nicolae Ceausescu’din Libia, devenit ulterior un bogat zacamant de petrol si gaz, in contul unei datorii catre Romania. Banii s-au volatilizat precum gazul de sonda, devenind ‘energie vie’(Rompetrol).
Country Manager-ul in Romania al Western Atlas International se stia drept un colectionar de motociclete vechi. El si firma lui au reusit sa revigoreze afacerile in domeniul hidrocarburilor din Romania. Actualmente acesta se afla in Kazahstan, ca Chief Executive Officer si President la Caspian Services Inc. Asemenea afaceri se fac in toata lumea, direct cu autoritatile aflate la putere si intr-o suspecta confidentialitate.

Ce s-a intamplat cu aceste perimetre, dupa renuntarea in 1997 la acordul de exploatare a Shell si Amoco cu statul roman?. Pe harta de concesionare a perimetrelor de pe site-ul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale s-a putut obseva ca ele aveau licenta Romgaz SA.
Romgaz, avand statul roman ca principal actionar, si firma germana Wintershall, au infiintat o noua firma, Wirom Gas SA, cu participatiuni egale, pentru a explora si exploata perimetrul Transilvania Sud. Prospectiunile geofizice au fost facute de Prospectiuni Geofizice SA. Daca Shell si Amoco s-au retras datorita zacamintelor sarace in hidrocarburi, cum se afimase oficial, atunci este de neinteles, cum de Wintershall AG(parte a grupului BASF) vine in Romania exact in 1994, cand se termina explorarea geofizica, stabileste o relatie comerciala cu Romgaz SA(titulara licentei) si descopera si exploateaza incepand cu 27 martie 2004 la 1km nord de Sighisoara un zacamant de gaz?. Firma Wintershall este controlata de catre Gazprom, gigantul petrolier rus.

Cu alte cuvinte, rezerve exista, exploatarile lucreaza din plin, firmele prospera, iar populatia saraceste pe zi ce trece si ingheata in propriile case la venirea fiecarei ierni.

Independenta energetica intareste siguranta unui stat.

Consecinta fireasca este sa ne intrebam, cine controleaza in realitate rezervele de hidrocarburi din tara noastra?