Asociațiile din agricultură cer demisia conducerii APIA

Așa după cum știm, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a înfiinţat în 2004. Primii angajați ai agenției proveneau din direcțiile agricole județene, direcții care găsiseră momentul oportun de a scăpa de leneși și neisprăviți. La acea dată, puțini dintre ei știau care va fi rolul și durata de funcționare a agenției, mai ales că, aderarea României la Uniunea Europeană era incertă.

În ianuarie 2006 s-a dat o ordonanță de urgență prin care se blocau toate angajările de funcționari publici, excepție făcând ministerul agriculturii. Era momentul certitudinii privind aderarea României în 2007 la Uniunea Europeană.

Astfel, s-au organizat în februarie 2006 concursuri în toată țara, iar de la 1 martie 2006 au fost angajați aprox . 5000 de funcționari publici la APIA.

Începând cu conducerea centrală, 95% dintre angajații APIA au venit cu ‘recomandari’de pe listele întocmite de către PNL și PD.

Ce a urmat se știe. La banul comunitar s-au înghesuit mii de fermieri, funcționari, politicieni, instituții de stat, firme private și de stat, culte religioase, unități militare, aeroporturi și străini cu suprafețe imense, declarând codul 970, teren necultivat, pentru care au luat milioane de euro. Pe de altă parte, firmele care au făcut softurile s-au bătut pe viață și pe moarte pentru contracte cu APIA.

Un apetit așa de mare pentru jefuirea legală a banului național și comunitar nu a scăpat ochiului vigilent al Comisiei Europene, autorizarea de funcționare a agenției fiind mereu pusă în pericol.

Cu toate acestea, în perioada 2007-2014 s-au absorbit majoritatea banilor destinați României pentru agricultură.

La nivel european, planul de dezvoltare rurală nu a dat roade, așa că, s-a simțit nevoia de a reforma întreaga politică agricolă comună.

Nouă politică europeană, care cuprinde perioada 2015-2020, se pare că a complicat lucrurile, accesul la banii comunitari făcându-se după reguli mai stricte și condiționat de producție. Acest lucru a schimbat bazele naționale de date ale agențiilor de plăți europene, pentru a face loc noilor condiții de acordare a subvențiilor.

România nu a făcut excepție în 2015. APIA s-a blocat efectiv în interpretarea noii politici agricole, ceea ce a dus la întârzierea plăților către fermieri.

Deși perioada de plată a rămas neschimbată, plățile generale făcându-se începând cu data de 1 decembrie a anului în curs și terminându-se cu 30 iunie a anului următor, fermierii români nu pot accepta acești termeni de plată, datorită lucrărilor pregătitoare pentru campanile agricole de primăvară.

Anul acesta, plățile pentru Campania 2015 sunt în desfășurare până la data de 30 iunie 2016. Fermierii, în lipsa banilor, au fost prinși pe picior greșit, invocând falimentul și pierderea culturilor, drept pentru care, au cerut la unison demisia conducerii provizorii a APIA. Amintim că vechea conducere a fost decapitată de către DNA. La fel și administratorul firmei care face softul la APIA este anchetat de DNA.

În aceste condiții, fermierii nu ar fi trebuit să se plângă de lipsa banilor, dacă în anii trecuți i-ar fi folosit exclusiv pentru dezvoltarea propriilor afaceri agricole. La ce case și mașini au unii dintre ei, am fi tentați, în locul Comisiei Europene și a autorităților române, să ne întrebăm cum justifică fiecare, banii primiți drept subvenție din anii anteriori?

Cei mai privilegiați au fost, ani de-a rândul, marii fermieri, regăsiți o parte dintre ei în conducerile marilor asociații agricole. Aceștia au ‘scapat’ mereu de controale pe teren sau prin teledetecție. Ei cer acum, în numele lor, în primul rând, destituirea conducerii APIA, acuzând-o de neprofesionalism. N-au suflat nimic de vechea conducere, despre care am aflat de la DNA cât de ‘profesionişti’ erau.

Asociațiile agricultorilor trebuie să fie unite, pentru a fi un interlocutor credibil în fața oricărui ministru al agriculturii, să-și vadă de rampele de descărcare-încărcare a produselor agricole, nu a celor politice, iar fermierii, în totalitatea lor, să-și chibzuiască mai bine banii din subvenție, de la un an la altul, să nu-i mai cheltuiască aiurea, pentru ca apoi să se plângă precum babele la ușa APIA şi a ministrului agriculturii.