Romania intre constelatia Galileo si GPS

La inceputul anilor ’80, in plin razboi rece, fostul presedinte american Ronald Reagan a ordonat Departamentului Apararii demararea unui vast program militar de supraveghere si aparare a teritoriului si a intereselor economice ale SUA, cu ajutorul satelitilor de spionaj. Satelitii militari au schimbat practic strategiile de lupta, identificand din spatiu tintele inamice, lasand timp armatei aflate la sol sa le distruga fara pierderi umane si materiale insemnate. Aceasta tehnologie denumita Global Positioning System (GPS) a presupus utilarea satelitilor transmitatori de semnale si dispozitivelor de la sol cu echipamente extrem de costisitoare ca: transmitatoare, amplificatoare, receptoare, modulatoare sau convertoare. Intr-un cuvant, clasicul satelit de spionaj, obisnuit sa fotografieze, a fost invatat sa interpreteze imaginile, sa intercepteze convorbirile si sa indice exact pozitia in care poate fi lovit inamicul in propriul teritoriu.
Sistemul GPS s-a dovedit util si industriei civile, alocandu-se in acest sens frecvente de comunicatie prin satelit. Astfel, industria aeronautica, navala, de transport pe uscat, telecomunicatiile dar si domenii de cercetare in geofizica, geologie, geodezie, meteorologie si agricultura au luat o amploare fara precedent. Beneficiile enorme rezultate din inchirierea unor astfel de canale de comunicatie catre industria civila, au sustinut practic bugetul alocat initial de Congresul SUA dezvoltarii programului.
Eficienta militara a tehnologiei satelitare a avut ca rezultat sfarsitul razboiului rece si rezolvarea conflictelor din fosta Iugoslavie si Irak. Avantajele economice ce rezulta din exploatarea GPS la scara mondiala au determinat Uniunea Europeana sa puna bazele construirii propriului sistem de comunicatii prin satelit denumit Galileo. Construirea unei constelatii de 27 sateliti deasupra Europei, pe langa cei 28 de sateliti militari americani plasati pe orbite geostationare in jurul pamantului, s-a hotarat definitiv in martie 2002 la Bruxelles. Proiectul Galileo „poate fi deschis, sistem global, in intregime compatibil cu sistemul GPS, dar independent de acesta“, dupa cum declara oficialii UE, si va deveni operational in 2008. Americanii vor si ei sa modernizeze cei 28 de sateliti prin proiectul GPS II F operational tot in 2008, deveniti probabil vulnerabili dupa ce fortele armate irakiene au incercat fara succes sa sparga codul M de comunicatie al Armatei americane sau sa-i inlocuiasca, proiectul fiind denumit GPS III. Ambele sisteme prevad o gama larga de frecvente destinate industriei civile. Finantarea proiectului Galileo, la care si China este invitata sa participe, se realizeaza din taxele pe care tarile aflate in Uniunea Europeana le percep deja de la cetatenii lor. Extrem de costisitoare pare a fi modernizarea tehnologiei GPS americane, pentru anul fiscal 2003 fiind inghetate toate fondurile aferente acestui proiect.
Arhitectura semnalelor si frecventelor tehnologiei Galileo ascunde dorinta Europei de a-si dezvolta propria armata, motiv pentru care se doreste „independenta“ fata de GPS. Acest lucru nu va face decat sa amplifice disputele economice existente intre Europa si America. Pericolul major ar fi ca, odata devenite operationale, cele doua sisteme, pot interfera accidental prin frecventele lor militare, ceea ce ar declansa un adevarat razboi.
Cand e vorba de interesele noastre economice si militare va trebui sa facem cea mai buna alegere dintre cele doua sisteme, asemanator refuzului de a deferi Tribunalului Penal International soldati americani cu delicte penale aflati pe teritoriul Romaniei. Chiar cu riscul de a nu fi primiti in Uniunea Europeana. Romania a adoptat pentru nevoile sale sistemul existent pe piata, insa, nu-si poate permite sa achizitioneze doua tehnologii de comunicatie, interoperabile in domeniul civil, incompatibile militar si dezvoltate de state aflate in alianta NATO.