Funcția publică nu poate fi condusă de pe culoarul penal- PROPUNERE DE MODIFICARE LEGISLATIVĂ

Comunicatul DNA privind Adrian Pintea, fost secretar de stat în MADR și actual director general APIA, nu trebuie citit doar ca o știre penală. El trebuie citit ca un avertisment administrativ. DNA susține că, în calitatea de secretar de stat, Pintea ar fi intervenit în legătură cu un transfer realizat cu încălcarea regulilor privind publicitatea postului, termenul legal și verificarea competențelor profesionale. DNA precizează, corect, că punerea în mișcare a acțiunii penale nu înfrânge prezumția de nevinovăție.

Exact aici începe problema Codului administrativ. Prezumția de nevinovăție este obligatorie. Dar ea nu înseamnă dreptul de a conduce netulburat o instituție publică atunci când acuzația privește tocmai folosirea influenței administrative asupra procedurilor de personal.

APIA nu este o anexă de partid și nu este un grup de WhatsApp. Este o instituție care gestionează bani publici, fonduri europene, cariere administrative și relația directă cu fermierii. Directorul general conduce agenția, o reprezintă și emite decizii. Tocmai de aceea, un director general inculpat pentru fapte legate de transferuri, mutări sau influențarea carierei administrative nu trebuie condamnat înaintea instanței, dar nici nu trebuie lăsat să controleze nestingherit procedurile de numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, sancționare și coordonare a personalului.

Codul administrativ are deja un început de soluție. Articolul 501 permite măsuri asociate răspunderii penale, inclusiv mutarea temporară atunci când funcționarul public poate influența cercetarea. Dar textul este insuficient. Riscul nu este doar influențarea anchetei. Riscul este menținerea puterii administrative asupra instituției.

De aceea, propun modificarea Codului administrativ în sensul ca, după punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni de corupție, de serviciu, fals, obstrucționarea justiției sau fapte legate de ocuparea, modificarea ori încetarea raporturilor de serviciu, funcționarul public de conducere sau înaltul funcționar public să fie îndepărtat temporar de la atribuțiile sensibile, conducere, numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, cercetare disciplinară, sancționare și coordonare a personalului. Cu menținerea drepturilor salariale. Fără condamnare anticipată. Dar și fără control netulburat asupra instituției.

A doua modificare trebuie să privească transferul. Codul administrativ trebuie să prevadă clar că procedurile de transfer sunt obligatorii, publice, transparente și motivate. Transferul fără anunț, fără termen legal, fără verificarea competențelor profesionale și fără raport motivat trebuie să atragă nulitatea absolută a actului administrativ. Transferul nu poate fi lift politic. Transferul nu poate fi metoda elegantă prin care se ocolește concursul.

A treia modificare trebuie să închidă portița mutării imediat după transfer. Dacă o persoană este transferată într-o instituție, iar apoi, în termen scurt, este mutată definitiv sau temporar într-o altă structură, cu alte atribuții sau condiții specifice, trebuie refăcută verificarea competențelor. Mutarea nu poate fi ușa din spate a transferului.

A patra modificare privește comisiile de disciplină. În momentul în care se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un funcționar public de conducere sau un înalt funcționar public pentru fapte legate de serviciu, comisia de disciplină competentă trebuie sesizată obligatoriu, în termen scurt. Anexa nr. 7 la Codul administrativ reglementează comisiile de disciplină și procedura disciplinară, dar mecanismul trebuie întărit astfel încât tăcerea instituțională să nu mai fie posibilă.

În cazul unui conducător de instituție subordonată, cum este APIA față de MADR, sesizarea nu trebuie îngropată formal sub autoritatea celui vizat. Trebuie sesizată comisia competentă potrivit Codului administrativ, inclusiv, după caz, la nivelul autorității ierarhic superioare. Compartimentul de resurse umane, consilierul de etică, Corpul de control, reprezentanții funcționarilor publici și organizația sindicală trebuie să poată sesiza sau cere sesizarea comisiei competente.

Aici întrebarea este simplă. Unde este sindicatul APIA? Dacă sindicatul pretinde că reprezintă funcționarii publici, nu poate rămâne spectator atunci când directorul general al agenției este inculpat pentru fapte care privesc tocmai influențarea unei proceduri administrative. Sindicatul nu există ca anexă de protocol a conducerii. Există pentru apărarea funcționarilor, a legalității și a climatului profesional.

Am primit informații care trebuie verificate instituțional. După revenirea la conducerea APIA, Adrian Pintea ar fi creat un nou grup de comunicare cu directorii executivi ai celor 42 de centre județene, anunțând că celelalte grupuri se anulează și că noul grup devine canalul valabil. În sine, organizarea comunicării interne poate fi o decizie managerială. Dar, în contextul unei inculpări pentru fapte legate de influențarea procedurilor administrative, o asemenea reconfigurare rapidă a canalelor de comandă trebuie verificată de MADR, de Corpul de control și de comisia de disciplină competentă, pentru a exclude orice risc de presiune ierarhică, aliniere administrativă sau influențare indirectă a persoanelor care pot deține informații relevante.

Fotografia pe care o atașez articolului, publicată pe contul Facebook al lui Adrian Pintea, de la întâlnirea foștilor și actualilor directori APIA de la Covasna, nu este importantă prin zâmbete. Este importantă prin continuitate. În ea se vede o cultură instituțională care nu începe și nu se termină cu un singur nume.

Pentru mine, această continuitate nu este teorie. În 2006, la examenul oral pentru APIA, am avut o discuție tehnică despre GIS și GPS cu o persoană din conducerea agenției de atunci. Am contrazis o confuzie elementară, iar consecințele administrative au fost directe. Ce a urmat se știe, marginalizare, conflict instituțional, eliminare și, ani mai târziu, cauza Poienaru împotriva României la CEDO.

Tot din acea cultură instituțională face parte și felul în care avertizorul era tratat nu ca sursă de legalitate, ci ca problemă de izolat. Mi s-a relatat, într-un context legat de consultanța acordată unor fermieri străini cu probleme de terenuri în județul Cluj, că numele meu ar fi fost întâmpinat în zona conducerii APIA cu o formulă disprețuitoare, de tipul „nebunul de la Cluj”. Nu reproduc acest episod ca probă juridică, ci ca simptom al unei mentalități. Omul care sesizează nereguli nu este ascultat, ci etichetat.

Tocmai de aceea cazul Pintea nu trebuie redus la un om. El trebuie folosit ca argument pentru modificarea Codului administrativ.

Momentul este cu atât mai important cu cât Uniunea Europeană a adoptat noua Directivă (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției. Consiliul UE arată că actul armonizează definițiile infracțiunilor de corupție, stabilește sancțiuni comune și include măsuri de prevenire în sectorul public și privat. Statele membre au termen de transpunere, dar România nu trebuie să aștepte pasiv expirarea termenului.

Transpunerea directivei nu trebuie să însemne doar modificări de Cod penal. Corupția administrativă se pregătește înainte de dosarul penal în transferuri, mutări, numiri temporare, fișe de post, evaluări, comisii de disciplină tăcute, sindicate obediente și rețele interne de comandă.

Propunerea este simplă. Art. 501 trebuie completat pentru îndepărtarea temporară de la atribuțiile sensibile; art. 506 trebuie modificat pentru transferuri transparente și obligatoriu motivate; art. 507 trebuie completat pentru a bloca mutarea imediată ca formă de ocolire a legii; art. 492 și anexa nr. 7 trebuie întărite pentru sesizarea obligatorie a comisiei de disciplină competente și sancționarea pasivității instituționale.

Aceasta nu este o lege împotriva lui Adrian Pintea. Este o lege pentru funcția publică.

Adrian Pintea beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dar APIA, MADR, fermierii, funcționarii publici și contribuabilii beneficiază și ei de o prezumție. Prezumția că administrația publică nu este proprietatea celui care o conduce temporar.

Nu trebuie să așteptăm o condamnare definitivă ca să reparăm Codul administrativ. Condamnarea privește persoana. Codul privește sistemul.

Funcția publică nu poate fi condusă de pe culoarul penal.

PROPUNERE DE MODIFICARE LEGISLATIVĂ
Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Expunere sintetică de motive

Prezenta propunere legislativă urmărește întărirea mecanismelor de integritate administrativă în materia funcției publice, în special în situațiile în care funcționari publici de conducere, înalți funcționari publici sau conducători ai unor autorități ori instituții publice sunt vizați de punerea în mișcare a acțiunii penale pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Actualul Cod administrativ reglementează răspunderea administrativ-disciplinară, comisiile de disciplină, transferul, mutarea și măsurile asociate răspunderii penale, însă textele actuale sunt insuficiente în situațiile în care riscul nu privește doar influențarea cercetării penale, ci și menținerea controlului ierarhic asupra personalului, a procedurilor de numire, transfer, mutare, evaluare, promovare, sancționare sau coordonare internă.

Articolul 501 din Codul administrativ prevede deja că, după punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă funcționarul public poate influența cercetarea, persoana competentă are obligația să dispună mutarea temporară, iar pentru funcționarii publici de conducere se păstrează drepturile salariale. Dar textul trebuie extins pentru a acoperi și riscul administrativ de influențare a carierei altor funcționari, a procedurilor de personal și a climatului instituțional.

Articolul 506 prevede că funcționarul public trebuie să îndeplinească studiile, vechimea și condițiile specifice ale funcției în care se transferă, iar verificarea acestor condiții revine conducătorului autorității sau instituției la care se transferă funcționarul. Totuși, formularea actuală privind procedurile interne de selecție este permisivă: autoritățile „pot aproba” asemenea proceduri, ceea ce lasă loc unor transferuri opace, rapide și greu verificabile.

De asemenea, anexa nr. 7 la Codul administrativ stabilește că procedura administrativ-disciplinară cuprinde sesizarea comisiei de disciplină, verificarea admisibilității și cercetarea administrativă, iar comisia poate fi sesizată de persoana vătămată sau de persoana care, în exercitarea atribuțiilor, consideră că s-a produs încălcarea îndatoririlor funcției publice ori a normelor de conduită. Dar nu există o obligație expresă, automată și sancționabilă de sesizare a comisiei competente atunci când se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un conducător al administrației.

Prezenta propunere este justificată și de noul cadru european instituit prin Directiva (UE) 2026/1021 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2026 privind combaterea corupției, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 mai 2026. Directiva înlocuiește acte europene anterioare privind corupția și modifică Directiva (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Noua directivă europeană privește atât sectorul public, cât și sectorul privat, armonizează infracțiuni precum mita, deturnarea de fonduri, traficul de influență, obstrucționarea justiției și anumite încălcări grave prin exercitarea ilegală a funcțiilor publice.

România nu trebuie să aștepte expirarea termenului de transpunere pentru a corecta vulnerabilitățile administrative evidente. Transpunerea directivei nu trebuie să însemne doar modificări de Cod penal, ci și întărirea mecanismelor de prevenire, disciplină, transparență administrativă și control intern.

Text propus

Art. I. – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 492 alineatul (2), după litera n) se introduc patru noi litere, literele o), p), q) și r), cu următorul cuprins:

„o) nesesizarea comisiei de disciplină competente, în condițiile legii, în cazul în care persoanele sau structurile care aveau obligația de sesizare au luat cunoștință de existența unor fapte care pot constitui abateri disciplinare săvârșite de un funcționar public de conducere, de un înalt funcționar public ori de un funcționar public care exercită temporar o funcție publică de conducere sau din categoria înalților funcționari publici;

p) aprobarea, avizarea, semnarea sau punerea în executare, cu încălcarea dispozițiilor legale, a transferului, mutării definitive, mutării temporare, exercitării cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere, promovării, numirii ori modificării raportului de serviciu al unui funcționar public;

q) folosirea atribuțiilor funcției publice pentru influențarea directă sau indirectă a procedurilor de recrutare, transfer, mutare, promovare, evaluare, cercetare disciplinară ori numire în funcții publice, în afara cadrului legal;

r) nerespectarea obligațiilor privind prevenirea riscurilor de corupție administrativă, transparența procedurilor de personal, trasabilitatea decizională și integritatea funcției publice, atunci când acestea sunt prevăzute de lege, de regulamente, de proceduri interne ori de norme europene transpuse în dreptul intern.”

2. La articolul 492, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (9¹), cu următorul cuprins:

„(9¹) Suspendarea procedurii de angajare a răspunderii administrativ-disciplinare potrivit alin. (9) nu împiedică sesizarea comisiei de disciplină competente, verificarea admisibilității sesizării, analiza existenței unui risc administrativ, propunerea unor măsuri administrative temporare, restrângerea accesului la documente care pot influența cercetarea administrativă, mutarea temporară ori aplicarea măsurilor prevăzute la art. 501, atunci când menținerea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor poate afecta cercetarea administrativă, prestigiul autorității sau instituției publice, imparțialitatea administrativă, prevenirea riscurilor de corupție ori buna funcționare a autorității sau instituției publice.”

3. La articolul 501, după alineatul (4) se introduc opt noi alineate, alineatele (5)–(12), cu următorul cuprins:

„(5) În cazul funcționarului public de conducere, al înaltului funcționar public, precum și al funcționarului public care exercită cu caracter temporar o funcție publică de conducere ori o funcție publică din categoria înalților funcționari publici, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o infracțiune de corupție, de serviciu, de fals, contra înfăptuirii justiției ori pentru o infracțiune săvârșită cu intenție în legătură cu ocuparea, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, persoana care are competența legală de numire dispune, în termen de 3 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință, prin act administrativ motivat, suspendarea temporară a exercitării atribuțiilor de conducere și a atribuțiilor privind numirea, transferul, mutarea, promovarea, evaluarea, cercetarea disciplinară, sancționarea, controlul intern sau coordonarea personalului.

(6) Pe durata măsurii prevăzute la alin. (5), funcționarul public este mutat temporar într-o funcție publică ori într-o structură corespunzătoare nivelului de studii și experienței profesionale, fără atribuțiile prevăzute la alin. (5), cu menținerea drepturilor salariale avute.

(7) În cazul în care mutarea temporară nu este posibilă, atribuțiile prevăzute la alin. (5) se deleagă de îndată, potrivit legii, către o persoană care nu se află în situația prevăzută de prezentul articol și care nu se află în raport de subordonare directă față de persoana vizată, dacă acest lucru este posibil.

(8) Măsura prevăzută la alin. (5) nu constituie sancțiune disciplinară, nu reprezintă o constatare a vinovăției și se dispune exclusiv pentru protejarea interesului public, a prestigiului funcției publice, a imparțialității administrative, a prevenirii riscurilor de corupție, a bunei funcționări a autorității sau instituției publice și a încrederii publice în administrație.

(9) În cazul conducătorilor autorităților sau instituțiilor publice aflate în subordinea, coordonarea ori sub autoritatea unei alte autorități sau instituții publice, măsura prevăzută la alin. (5) se dispune de persoana sau autoritatea care are competența legală de numire, la sesizarea compartimentului de resurse umane, a consilierului de etică, a structurii de control, a organizației sindicale reprezentative, a reprezentanților funcționarilor publici sau a oricărei persoane interesate.

(10) Măsura se reevaluează din 6 în 6 luni și încetează de drept la clasarea cauzei, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal ori la încetarea calității sau funcției care a justificat măsura.

(11) Dacă se dispune trimiterea în judecată pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. h), sunt aplicabile prevederile art. 513 alin. (1) lit. l).

(12) Actul administrativ prevăzut la alin. (5) poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Introducerea acțiunii nu suspendă de drept executarea actului.”

4. La articolul 506, alineatul (9) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(9) Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a aproba proceduri interne de selecție a funcționarilor publici prin transfer, respectiv de verificare a condițiilor de realizare a transferului, cu respectarea principiilor legalității, transparenței, competenței profesionale, egalității de tratament, imparțialității, prevenirii conflictelor de interese, prevenirii riscurilor de corupție administrativă și trasabilității decizionale.”

5. La articolul 506, după alineatul (9) se introduc opt noi alineate, alineatele (9¹)–(9⁸), cu următorul cuprins:

„(9¹) Declanșarea procedurii de transfer se aduce la cunoștință publică prin publicarea unui anunț pe pagina de internet a autorității sau instituției publice și pe pagina de internet a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru verificarea condițiilor și competențelor profesionale necesare funcției publice.

(9²) Anunțul prevăzut la alin. (9¹) cuprinde cel puțin: denumirea funcției publice vacante, categoria, clasa și gradul profesional, compartimentul, atribuțiile principale, condițiile de studii, vechime și condițiile specifice, bibliografia și tematica, documentele necesare, calendarul procedurii, criteriile de selecție și modalitatea de verificare a competențelor profesionale.

(9³) Verificarea îndeplinirii condițiilor de studii, vechime, competență profesională și a condițiilor specifice se consemnează într-un raport motivat, întocmit înainte de aprobarea transferului și păstrat la dosarul profesional al funcționarului public, precum și la dosarul procedurii.

(9⁴) Transferul nu poate fi aprobat dacă funcționarul public nu îndeplinește toate condițiile generale și specifice ale funcției publice vacante ori dacă procedura de publicitate și verificare prevăzută de prezentul articol nu a fost respectată.

(9⁵) Aprobarea transferului fără publicarea anunțului, înainte de expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, fără verificarea competențelor profesionale ori fără întocmirea raportului motivat prevăzut la alin. (9³) atrage nulitatea absolută a actului administrativ de transfer.

(9⁶) Încălcarea cu vinovăție a prevederilor alin. (5), alin. (9)–(9⁵) constituie abatere disciplinară gravă și atrage răspunderea administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz.

(9⁷) Este interzisă folosirea transferului ca mijloc de eludare a concursului, a procedurilor de recrutare, a verificării competențelor profesionale ori a condițiilor specifice prevăzute pentru ocuparea unei funcții publice.

(9⁸) Prin excepție de la alin. (9¹), în situații de urgență temeinic motivate, generate de stare de urgență, stare de alertă, calamități, situații de risc major pentru sănătatea publică, securitatea publică ori continuitatea serviciului public, termenul de 30 de zile poate fi redus numai cu avizul prealabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și cu publicarea motivelor care justifică urgența.”

6. La articolul 507, după alineatul (12) se introduc patru noi alineate, alineatele (13)–(16), cu următorul cuprins:

„(13) Mutarea definitivă sau temporară a unui funcționar public transferat, realizată în termen de 12 luni de la data transferului, într-o structură, compartiment, localitate ori funcție publică ale cărei atribuții sau condiții specifice diferă în mod substanțial de cele avute în vedere la data transferului, este permisă numai după verificarea prealabilă a îndeplinirii tuturor condițiilor specifice și a competențelor profesionale necesare noii funcții.

(14) Verificarea prevăzută la alin. (13) se consemnează într-un raport motivat, întocmit anterior emiterii actului administrativ de mutare.

(15) Mutarea definitivă sau temporară nu poate fi folosită pentru eludarea procedurii de transfer, a concursului, a verificării competențelor profesionale ori a condițiilor specifice prevăzute pentru ocuparea funcției publice.

(16) Încălcarea prevederilor alin. (13)–(15) atrage nulitatea absolută a actului administrativ de mutare și răspunderea administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz.”

7. La anexa nr. 7, articolul 26, după alineatul (1) se introduc cinci noi alineate, alineatele (1¹)–(1⁵), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul în care se ia cunoștință de punerea în mișcare a acțiunii penale față de un funcționar public de conducere, un înalt funcționar public ori un funcționar public care exercită temporar o funcție publică de conducere sau din categoria înalților funcționari publici, pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, conducătorul autorității sau instituției publice, persoana care are competența legală de numire, compartimentul de resurse umane, consilierul de etică, structura de control administrativ ori, după caz, autoritatea publică ierarhic superioară are obligația de a sesiza comisia de disciplină competentă în termen de 5 zile lucrătoare.

(1²) În cazul în care persoana vizată este conducătorul autorității sau instituției publice, sesizarea se înaintează comisiei de disciplină competente de la nivelul autorității sau instituției publice ierarhic superioare ori, după caz, comisiei competente potrivit art. 8 din prezenta anexă.

(1³) Organizația sindicală reprezentativă, reprezentanții funcționarilor publici, avertizorii în interes public, consilierul de etică, compartimentul de resurse umane, structurile de audit sau control intern, precum și orice persoană care cunoaște existența unor fapte ce pot constitui abateri disciplinare au dreptul de a sesiza comisia de disciplină competentă sau de a solicita compartimentului de resurse umane înaintarea sesizării către comisia competentă.

(1⁴) Sesizarea prevăzută la alin. (1¹) are ca obiect verificarea existenței unor posibile abateri disciplinare, a riscurilor de influențare a cercetării administrative, a afectării prestigiului autorității sau instituției publice, a riscurilor de corupție administrativă, precum și a necesității propunerii unor măsuri administrative temporare.

(1⁵) Neîndeplinirea obligației de sesizare prevăzute la alin. (1¹), atunci când persoanele sau structurile respective au luat cunoștință de situația juridică ce impune sesizarea, constituie abatere disciplinară, dacă fapta nu întrunește elementele unei alte forme de răspundere juridică.”

8. La anexa nr. 7, după articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 26¹, cu următorul cuprins:

„Art. 26¹ – Sesizarea în contextul prevenirii corupției administrative

(1) Sesizările privind fapte care pot constitui abateri disciplinare săvârșite în legătură cu proceduri de recrutare, transfer, mutare, promovare, exercitare temporară a funcțiilor publice de conducere, evaluare, cercetare disciplinară ori sancționare se soluționează cu prioritate.

(2) În cauzele prevăzute la alin. (1), comisia de disciplină competentă poate solicita documente, rapoarte, fișe de post, corespondență administrativă, proceduri interne, ordine, decizii, note interne și orice alte înscrisuri necesare verificării trasabilității decizionale.

(3) Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziția comisiei de disciplină competente documentele solicitate, cu respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal, informațiile clasificate și confidențialitatea procedurii administrativ-disciplinare.

(4) Refuzul nejustificat de a transmite documentele solicitate de comisia de disciplină competentă constituie abatere disciplinară.”

Art. II. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a aproba sau, după caz, de a actualiza procedurile interne privind transferul, mutarea, verificarea competențelor profesionale, trasabilitatea decizională și sesizarea comisiilor de disciplină.

Art. III. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul, prin ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Justiției, analizează corelarea Codului administrativ cu Directiva (UE) 2026/1021 privind combaterea corupției și înaintează Parlamentului, după caz, propuneri suplimentare de armonizare legislativă privind prevenirea corupției administrative, protecția funcției publice, evaluarea riscurilor de integritate și eficientizarea procedurilor disciplinare.

Art. IV. – Prezenta lege se aplică procedurilor de transfer, mutare, exercitare temporară a funcțiilor publice de conducere și sesizărilor disciplinare formulate după data intrării sale în vigoare.