Adrian Pintea s-a întors la APIA. După el a venit DNA-ul

Adrian Pintea s-a întors la conducerea APIA exact cum se întorc, de obicei, oamenii sistemului în funcțiile din care par să fi plecat. Nu printr-o despărțire reală de putere, ci printr-o rotație administrativă, politică și convenabilă.

Cronologia ultimelor zile spune mai mult decât orice declarație oficială. La 29 aprilie 2026, Adrian Pintea a fost eliberat, la cerere, din funcția de secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Decizia nr. 155/2026, publicată în Monitorul Oficial. La 30 aprilie 2026, presa agricolă consemna revenirea sa la conducerea APIA. La 5 mai 2026, Guvernul Bolojan era demis prin moțiunea PSD-AUR. La 8 mai 2026, Direcția Națională Anticorupție anunța punerea în mișcare a acțiunii penale față de Adrian Pintea, la data faptei secretar de stat în MADR, pentru instigare la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru altul, în formă continuată.

Așadar, omul pleacă din MADR, revine la APIA, cade Guvernul, iar DNA-ul apare la ușă. Nu spun că această succesiune dovedește, prin ea însăși, vinovăție penală. Nici nu trebuie spus așa ceva. DNA însuși precizează că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă procesuală și nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție.

Dar aici nu discutăm doar despre vinovăție penală. Discutăm despre răspundere publică, despre credibilitate instituțională și despre o agenție care administrează miliarde de euro pentru fermieri. APIA nu este o anexă de partid, nu este un garaj administrativ pentru cei retrași temporar din guvern și nu este o moșie de funcții publice unde oamenii vin, pleacă și revin în funcție de cum bate vântul politic.

Comunicatul DNA din 8 mai 2026 descrie o presupusă intervenție a lui Adrian Pintea, în calitate de secretar de stat, asupra directorului general al Autorității Naționale Fitosanitare, Romeo Șoldea, pentru transferul unui cunoscut de la Camera Deputaților la ANF, apoi la Oficiul Județean Fitosanitar Botoșani. DNA susține că transferul s-ar fi realizat în șapte zile, deși legea ar fi impus publicarea unui anunț cu cel puțin 30 de zile înainte pentru verificarea competențelor profesionale. Mai grav, aceeași persoană ar fi ajuns pe o funcție cu atribuții de control fitosanitar, fără studii superioare de specialitate și fără cursuri relevante în domeniul agricol, horticol, biologic sau chimic. Prejudiciul indicat de DNA este de 148.542 lei, reprezentând salariile brute încasate în perioada 9 decembrie 2024 – 8 octombrie 2025.

Dacă reducem totul la un dosar penal, pierdem esența. Pentru mine, cazul Pintea nu începe în 2026. Eu am scris despre această construcție încă din 2016, când Achim Irimescu l-a adus pe Adrian Pintea la conducerea centrală a APIA. În articolul „Dottore Pintea Viteazul”, publicat în 4 octombrie 2016, am arătat că noul director general provenea de la APIA Vâlcea și că fusese numit într-un moment în care APIA avea conducerea decapitată de DNA. Am scris atunci că, în loc să se organizeze concursuri pentru o conducere legitimă, s-a preferat numirea unor oameni schimbați după cum se blochează softul, după cum se schimbă ministrul sau după cum bate vântul politic.

Tot în 2016, în articolul despre „câinii de pază” aduși de Achim Irimescu la APIA, am scris despre promovarea lui Cornel Constantin Turcescu, venit pe filiera Vâlcea, într-o schemă în care Adrian Pintea îl lăuda pe fostul său subaltern, iar APIA centrală continua să fie populată cu oameni aduși, mutați, promovați și protejați pe relații personale, politice sau instituționale.

În 2021, un alt episod a lovit imaginea conducerii APIA. Bogdan Dumitru Dumitrașcu, director general adjunct, a fost scos din funcție după informarea APIA de către organele de cercetare penală. În arhiva mea am consemnat atunci că Dumitrașcu era al doilea director general adjunct APIA încătușat după Aurel Pană. Nu vorbim, deci, despre un accident izolat, ci despre o succesiune de cazuri în care vârful instituției ajunge, periodic, în apropierea anchetelor penale.

În 2022, cazul Turcescu Mariana de la APIA Argeș a redeschis aceeași discuție despre funcții, concursuri, rude, protecții și integritate. Atunci am scris că atât Cornel Turcescu, director general adjunct APIA din 24 octombrie 2016, cât și Adrian Pintea, director general APIA din 15 iulie 2016, au fost numiți de Achim Irimescu. Nu întâmplător, în acea zonă de conducere apar mereu aceleași nume, aceleași relații, aceleași trasee administrative.

În 2023, am scris despre stimulentele salariale FEADR ascunse de ochii curioșilor, cu Petre Daea în fundal și Adrian Pintea la conducerea APIA. Acolo miza nu era doar salariul unui funcționar, ci mecanismul prin care conducerea agenției își construia propriul sistem de beneficii, aplicații, ghiduri și justificări birocratice. Când APIA își premiază structurile centrale, iar fermierul se lovește de anexe, controale, hărți, erori de sistem și debite, avem deja două lumi paralele: lumea celor care gestionează banii și lumea celor care îi așteaptă.

În 2025, când am scris despre reforma care tace la APIA și despre baronii care vorbesc, l-am menționat pe Adrian Pintea, aflat atunci ca secretar de stat în MADR, în contextul menținerii unor directori județeni contestați, inclusiv Urs Ioan Florin de la APIA Maramureș. Acolo nu era vorba doar despre un om, ci despre o practică. Conservarea rețelei, apărarea funcțiilor, blocarea reformei, transformarea sindicatelor și a conducerilor locale în scuturi de protecție pentru un sistem care se autoconservă.

Privit astfel, comunicatul DNA din 8 mai 2026 nu cade din cer. El se așază peste o istorie. O istorie a numirilor fără transparență, a transferurilor discutabile, a concursurilor cu semne de întrebare, a doctoratelor utile, a directorilor mutați, rechemați, suspendați, protejați sau reciclați.

Cazul Pintea este, de fapt, o radiografie a APIA. O agenție construită pentru administrarea fondurilor europene a ajuns să fie percepută, în prea multe momente, ca un teritoriu de control politic și administrativ. În loc să fie o instituție tehnică, previzibilă, curată și respectată, APIA a devenit o scenă pe care se joacă aceleași piese. Ministrul aduce omul, omul aduce alți oameni, sistemul îi apără, fermierii așteaptă, iar DNA vine, din când în când, să stingă lumina în câte un birou.

De aceea, întrebarea nu este doar dacă Adrian Pintea este sau nu vinovat penal. Aceasta o va stabili justiția. Întrebarea publică este alta. Cum poate un om față de care DNA a pus în mișcare acțiunea penală să conducă, în continuare, instituția care gestionează una dintre cele mai sensibile zone ale banului public european și național?

APIA nu poate cere fermierului hârtii, termene, semnături, parcele exacte, declarații corecte și conformitate totală, în timp ce la vârful ei se aplică elasticitatea politică a funcției publice mai ceva ca podul din picioare sau șpagatul. Fermierului i se taie subvenția pentru o eroare. Șefului i se păstrează scaunul până trece furtuna.

Aici este ipocrizia.

Dacă un fermier greșește o parcelă, APIA îl controlează. Dacă un funcționar greșește o procedură, fermierul plătește. Dacă un director județean stă în funcție deși integritatea lui este contestată, instituția tace. Dacă un director general revine la APIA și, peste câteva zile, apare comunicatul DNA, ni se cere să așteptăm liniștiți finalul procesului penal.

Sigur că prezumția de nevinovăție trebuie respectată. Dar prezumția de nevinovăție nu este certificat de oportunitate administrativă. Nu orice om necondamnat definitiv trebuie să conducă o agenție de plăți. Integritatea nu începe abia după condamnare. În administrația publică, integritatea începe de la aparență, de la încredere, de la capacitatea unei instituții de a nu se compromite singură.

Adrian Pintea poate să își apere nevinovăția în fața organelor judiciare. Este dreptul lui. Dar APIA trebuie să își apere credibilitatea în fața fermierilor, a Comisiei Europene, a contribuabililor și a propriilor angajați onești.

Pentru că, la urma urmei, problema nu este doar Pintea. Problema este că APIA îl poate primi înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Problema este că aceeași agenție a traversat Benu, Pană, Dumitrașcu, Turcescu, Daea, Irimescu, Urs Ioan Florin și alte episoade fără să învețe lecția instituțională esențială. Fondurile europene nu se administrează cu rețele de influență, cu loialități de partid și cu funcții mutate dintr-un birou în altul.

Se administrează cu lege, concursuri reale, transparență, competență și răspundere.

Iar dacă APIA nu poate face singură această curățenie, atunci cineva trebuie să o facă din afară: MADR, ANFP, Curtea de Conturi, DLAF, OLAF, EPPO, DNA sau Comisia Europeană.

Până atunci, rămâne imaginea aceasta aproape literară „Adrian Pintea s-a întors la APIA. După el, a venit DNA-ul„.