Într-o administrație publică care își revendică meritocrația și neutralitatea politică, ascensiunea domnului Irimescu Traian la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) Vâlcea rămâne un exemplu discutabil de promovare accelerată, dublată de opacitate administrativă și suspiciuni rezonabile privind influențele familiale. Acesta este fratele fostului ministru al Agriculturii, Irimescu Achim, cu influență majoră în structurile cheie din agricultură, atât în plan național cât și european.
Într-un interviu acordat presei agricole pe 7 noiembrie 2016, Achim Irimescu declara explicit că are „doi frați juriști și o soră fără facultate”, precizând totodată că își petrecea frecvent vacanțele la Vaideeni, în județul Vâlcea, localitatea de baștină. Traian Irimescu este unul dintre acești frați – identificabil prin nume, profesie și proveniență – și se afla, chiar în anul interviului, în plin proces de promovare în cadrul APIA, ajuns deja consilier asistent după doar doi ani de la angajare. Traiectoria sa administrativă merită o atenție detaliată: în 2014, la vârsta de 58 de ani, este angajat la APIA Vâlcea pe postul de consilier debutant, venind din zona privată, de la firma Digital Cable Systems SRL. Doi ani mai târziu, în 2016, este promovat consilier asistent. În 2019 urmează o altă avansare, în funcția de consilier principal, iar în 2022 este numit consilier superior.
Această evoluție contrazice standardele obișnuite de promovare în funcția publică, care impun stagii minime și criterii clare de competență profesională. Din punct de vedere legal, avansările trebuie susținute de evaluări, concursuri și justificări administrative transparente. În cazul de față, nu există nicio mențiune publică privind aceste etape sau existența unor concursuri reale pentru ocuparea funcțiilor.
Mai grav, în anul 2022, când este deja numit consilier superior, Traian Irimescu nu are declarația de avere și interese publicată pe site-ul APIA, așa cum impune legea. Documentele apar doar pe site-ul vechi al Agenției Naționale de Integritate, ceea ce sugerează un posibil acord tacit între funcționar și instituție pentru a omite această obligație legală de transparență. În cuprinsul declarației de avere, la secțiunea „Clădiri”, domnul Irimescu figurează ca moștenitor în cotă de 1/4 al unei case de locuit de 77 mp în Vaideeni, împreună cu Irimescu Achim, Uba Gabriela și Gruia Iuliana. Existența acestei coproprietăți imobiliare, atestată oficial, întărește natura relației de familie între titularul funcției de ministru și beneficiarul ascensiunii administrative din APIA.
Tot în 2022, în contextul vârstei de peste 65 de ani, CNSAS emite o adeverință (nr. 7808/25.10.2023) care confirmă că domnul Traian Irimescu nu a fost lucrător sau colaborator al fostei Securități. Această verificare este, potrivit art. 465 lit. k din Codul administrativ, obligatorie pentru funcționarii publici care continuă activitatea după pensionare. Faptul că ea a fost emisă indică clar că raportul de serviciu al acestuia a fost prelungit administrativ după împlinirea vârstei standard de pensionare.
Apariția unui comentariu anonim pe blogul personal în iulie 2025, care sugerează că domnul Irimescu frecventa rar serviciul și ar fi beneficiat de favoruri neoficiale, întărește percepția publică deja consolidată de lipsa de transparență și de ascensiunea bruscă a acestuia. În răspunsul meu, am menționat, fără echivoc, că promovarea sa a fost facilitată în epoca în care fratele său deținea funcții de conducere în MADR, iar Adrian Pintea – susținut la rândul său de Achim Irimescu – i-ar fi fost aliat în cariera instituțională.
Într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi ignorate. Este dreptul publicului să afle cine a semnat prelungirea activității după 65 de ani, daca a cumulat sau nu domnul Irimescu salariul cu pensia în perioada 2022–2025, daca au fost respectate toate condițiile legale privind promovarea și ocuparea funcțiilor publice în acest caz si de ce APIA Vâlcea nu a publicat declarațiile de avere și interese în mod legal?
În absența unui răspuns ferm și transparent din partea APIA, ANFP sau MADR, cazul rămâne emblematic pentru infiltrarea relațiilor de familie în mecanismul funcției publice. O investigație administrativă riguroasă ar trebui să clarifice dacă în această carieră s-au respectat toate normele legale sau dacă avem de-a face, încă o dată, cu o administrare duplicitară, în care influențele personale cântăresc mai mult decât legea și competența.
Numirea Gabrielei Nicoleta Andrei în funcția de director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reprezintă încă un episod nefericit în lunga serie a politizării și capturării instituționale din România. Fără concursuri sau transparență, Andrei a parcurs rapid traseul profesional de la șef birou juridic la firma de jocuri de noroc Alpha Games SRL („păcănele”), apoi consilier local la comuna Hotarele, județul Giurgiu, până la poziția de director general APIA, propulsată politic și prin transferuri succesive. Toate informațiile prezentate provin exclusiv din declarațiile de avere si interese, fapt care, probabil, surprinde actuala directoare, ce pare să manifeste o suspiciune exagerată față de toți de când ocupă această funcție publică.
În mod deloc surprinzător, CV-ul actualei directoare APIA lipsește ostentativ de pe pagina oficială a instituției, ca o formă discretă de a evita întrebări incomode privind competențele și traseul profesional, fiind singurul director general din APIA aflat în această situație.
Recent, am publicat două articole prin care, ca fost consilier superior în APIA și câștigător al procesului Poienaru vs România la CEDO, am propus soluții concrete și radicale pentru reforma și eficientizarea instituției, măsuri menite să elimine suprapunerea atribuțiilor, nepotismul, clientelismul politic și risipa fondurilor publice.
În loc să analizeze în mod profesionist aceste soluții și să le integreze într-o dezbatere constructivă la nivelul APIA, Gabriela Nicoleta Andrei a ales să reacționeze într-un mod abject și defensiv. Directoarea generală a transmis tuturor centrelor județene și locale o circulară în care îi instruiește pe funcționarii publici, prin ample citate din Codul Administrativ, cum să-și delimiteze „opiniile personale” de „pozițiile oficiale” ale APIA. Documentul nu propune nicio soluție reală pentru rezolvarea problemelor grave ale instituției, ci indică doar o preocupare exagerată pentru imaginea proprie și controlul discursului public al angajaților, semănând mai degrabă cu o încercare de intimidare voalată.
Ulterior, directoarea generală APIA emite un comunicat stupefiant, pe care îl redau integral aici, pentru ca publicul și decidenții politici să observe clar abordarea acesteia față de critica obiectivă și propunerile argumentate profesional:
„Față de apariția și propagarea în spațiul public a unui text prezentat drept un proiect de hotărâre inițiat de Guvernul României privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), care, în fapt, reprezintă o știre falsă, ce conține informații neadevărate, alarmiste și profund denigratoare la adresa instituției noastre, conducerea instituției aduce prompt și ferm următoarele precizări:
Nu există niciun proiect de act normativ aflat în lucru, în avizare sau în consultare publică, care să prevadă „reorganizarea APIA”.Aceste informații nu au nicio bază legală, nu provin din surse oficiale și reprezintă un caz evident de dezinformare publică.
Vă mulțumesc!
Gabriela Nicoleta ANDREI, Director general”
Acest comunicat este o demonstrație clară a incapacității de înțelegere a mecanismelor democratice elementare și a libertății presei. Un articol de presă, chiar și unul cu propuneri precise, nu se confundă cu un act normativ și nici nu pretinde a fi un proiect oficial de lege sau hotărâre de guvern. Reacția defensivă, neprofesionistă și exagerată a directoarei APIA nu face altceva decât să arate lipsa totală de experiență managerială și administrativă.
Într-un context economic complicat în care noul guvern condus de Ilie Bolojan propune ajustări și reforme dure pentru echilibrarea economiei și eficientizarea instituțiilor publice, comportamentul doamnei Andrei este cu atât mai nepotrivit. Funcționarii APIA, presa, societatea civilă și guvernul au nevoie de transparență și profesionalism, nu de instrucțiuni bizare și comunicări panicarde despre „fake news”.
Reforma APIA trebuie să fie profundă și reală, cu reduceri structurale, externalizări obiective, eliminarea nepotismului și concursuri reale, cu participarea Comisiei Europene. Aceste lucruri au fost clar și explicit propuse în articolele mele, care nu sunt altceva decât un apel responsabil și fundamentat profesional la acțiune concretă.
Guvernul României, condus de Ilie Bolojan, trebuie să decidă urgent dacă dorește menținerea actualei stări de fapt dominată de politizare, nepotism și lipsă de transparență sau să implementeze rapid măsurile pentru reformarea radicală și eficientizarea APIA.
Între timp, poate că directoarea Gabriela Nicoleta Andrei va reflecta serios la rolul ei instituțional și va înțelege că problemele reale ale APIA nu pot fi rezolvate prin intimidări și comunicate absurde, ci prin dialog real și profesional cu cei care doresc binele acestei instituții fundamentale pentru agricultura românească.
From “slot machines” to the leadership of APIA, or how to mistake an article for a draft law
The appointment of Gabriela Nicoleta Andrei as General Director of the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA) marks yet another unfortunate episode in Romania’s long-running saga of politicization and institutional capture. With no public competition or transparency, Andrei has quickly moved from head of legal affairs at the gambling company Alpha Games SRL (“slot machines”), to local councilor in the commune of Hotarele (Giurgiu County), and finally to General Director of APIA — politically propelled and advanced through successive transfers. All the information presented comes exclusively from statements of assets and interests a fact that likely surprises the current director, who seems to display exaggerated suspicion toward everyone since taking on this public role.
Unsurprisingly, the current APIA director’s CV is conspicuously absent from the official website, seemingly to avoid uncomfortable questions about her qualifications and career path. She is the only APIA general director in this situation.
Recently, I published two articles, as a former APIA senior advisor and winner of the Poienaru vs. Romania case at the European Court of Human Rights (ECHR), in which I proposed concrete and radical solutions for reforming and streamlining the agency measures intended to eliminate overlapping duties, nepotism, political clientelism, and wasteful spending.
Instead of professionally analyzing these proposals and incorporating them into a constructive debate at APIA, Gabriela Nicoleta Andrei chose to respond in a vile and defensive manner. She issued a circular to all county and local APIA centers instructing public servants, through lengthy quotations from the Administrative Code, how to separate “personal opinions” from “official APIA positions.” The document offers no real solutions to the serious institutional problems but reflects an exaggerated concern for personal image and controlling public discourse, bordering on veiled intimidation.
Subsequently, the APIA General Director released an astonishing press statement, which I reproduce in full to show the public and political decision-makers her approach to objective criticism and professionally grounded proposals:
“Regarding the emergence and spread in the public space of a text presented as a draft government decision concerning the reorganization of the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA), which, in reality, is a fake news story containing false, alarmist and deeply defamatory information about our institution, the management of the agency firmly makes the following clarifications:
There is no draft normative act being developed, under approval, or in public consultation that proposes the ‘reorganization of APIA’.
These claims have no legal basis, do not come from official sources, and clearly represent a case of public disinformation.
Thank you!
Gabriela Nicoleta ANDREI, General Director”
This press statement clearly demonstrates a lack of understanding of basic democratic mechanisms and freedom of the press. A media article even one that includes concrete proposals is not a law, and does not claim to be an official government draft. Her defensive, unprofessional, and exaggerated reaction reveals a total lack of managerial and administrative experience.
In a difficult economic context, where the new government led by Prime Minister Ilie Bolojan is proposing significant reforms to balance the economy and improve institutional efficiency, Ms. Andrei’s behavior is all the more inappropriate. APIA employees, the press, civil society, and government officials need transparency and professionalism not strange directives or panicked communications about so called fake news.
The reform of APIA must be real and deep: with structural cuts, objective outsourcing, elimination of nepotism, and genuine competitions that involve the European Commission. These measures were clearly and professionally proposed in my articles, which are nothing more than a responsible and expert call for concrete action.
The Romanian Government, led by Ilie Bolojan, must urgently decide whether it wants to preserve the current reality characterized by politicization, nepotism, and a lack of transparency or implement without delay the proposed measures to radically reform and optimize APIA.
Meanwhile, perhaps Director Gabriela Nicoleta Andrei will seriously reflect on her institutional role and realize that the real problems of APIA cannot be solved through intimidation and absurd communiqués, but through genuine professional dialogue with those who want the best for this essential institution in Romanian agriculture.
Pe 10 iulie 2025, președintele României, Nicușor Dan, a declarat public, fără nicio tresărire logică sau istorică: „Această asociație are sau nu are caracter legionar, pentru că legea nu ne spune. Legea spune că dacă faci o organizație cu caracter legionar trebuie să faci pușcărie. Eu cred că nu. Eu cred că e legitim să faci o organizație care să promoveze rezistența anticomunistă din munții Făgăraș.”
Când un președinte al României fost dublu laureat al olimpiadei internaționale de matematică emite asemenea enormități juridice și istorice, ne punem întrebarea firească dacă suntem conduși de un geniu matematic analfabet funcțional? Sau pur și simplu de cineva care ridică în slăvi, prin ambiguitate, o ideologie criminală, pentru că probabil are rude foști legionari?
România are o legislație clară, limpede, fără ecuații complicate, OUG 31/2002 interzice înființarea și promovarea de organizații cu caracter legionar iar Legea 217/2015 condamnă cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanității. Nu există nicio „zonă gri” legală.
Nu e nicio dilemă dacă înființezi sau promovezi organizații cu caracter legionar, e infracțiune. Simplu. Chiar și pentru un matematician. A contesta această lege la Curtea Constituțională, a o retrimite în Parlament după ce ți-a fost respinsă, și a susține că „legea nu e clară”, e nu doar ridicol, ci periculos.
Legionarismul nu este o idee romantică despre demnitate națională. Nu e nici măcar un simplu episod controversat. Este o ideologie fascistă, violentă, antisemită și criminală, responsabilă de Pogromul de la București (1941), asasinate politice (de la Armand Călinescu la Iorga), colaborări cu regimul nazist. E adevărat că unii legionari s-au ascuns în munți și au luptat împotriva comunismului. Dar asta nu schimbă trecutul lor fascist. E ca și cum ai spune că un criminal de război e mai puțin vinovat pentru că a învățat să cânte la fluier în închisoare. Istoria nu se spală cu apa rece a ignoranței.
Nicușor Dan s-a născut în zona Făgărașului, unde gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu a dus o luptă armată împotriva comunismului. Foarte bine. Dar gruparea era compusă, în mare parte, din foști legionari. Asta înseamnă că avem voie să facem azi asociații legionare cu scop nobil? Răspunsul este nu.
Dacă președintele are rude în zonă sau simpatii legate de această mitologie a rezistenței, e problema lui personală. Dar funcția prezidențială nu e spațiul pentru omagii aduse ambiguităților ideologice. Nu e pentru nostalgia „căpitanului”, ci pentru apărarea valorilor europene și a legii.
Federația Comunităților Evreiești din România, istorici, profesori, intelectuali, toți au reacționat prompt și tranșant. Pentru că știu ce înseamnă să lași necontestat un discurs care relativizează fascismul. Pentru că au văzut, în Europa, unde duce banalizarea urii. Pentru că știu că tăcerea lasă loc recidivei.
Domnule președinte, nu suntem toți olimpici la matematică, dar știm să citim o lege. Nu am luat medalie internațională, dar știm să identificăm o ideologie toxică. Nu conducem România, dar nici nu vrem s-o vedem reabilitând, sub masca anticomunismului, ceea ce Europa a condamnat cu decenii în urmă.
Fie sunteți complet rupt de istorie și realitate, fie vă bateți joc de noi cu bună știință. Oricare dintre variante e îngrijorătoare.
Și ambele ar trebui să vă coste politic.
După articolul meu anterior despre reforma necesară în APIA, public acum draftul transmis premierului Ilie Bolojan. Reacțiile au fost masive: funcționari onești, sufocați de impostura sistemului, au confirmat dezastrul.
Am ezitat să trimit acest document și ministrului Agriculturii, binecunoscut adept al stilului Farfuridi din piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale: „ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! clar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale.”
Directori și șefi aduși politic își instalează soțiile și prietenii în funcții bine plătite, fără atribuții. Șoferi ajunși consilieri superiori sau directori. Secretare care conduc în locul șefilor. Mașinile de teren sunt folosite de acoliți, iar inspectorii de control se luptă pe coclauri cu autoturisme de oraș.
Se inventează posturi, se ocolesc condițiile legale de promovare, se pensionează doar selectiv, totul cu tăcerea ANI și ANFP. Rețele de influență politică și securistă decid angajările și epurările.
Asta nu mai e administrație, e capturare instituțională!.
Prim-ministrul trebuie să controleze de urgență și modul de acordare a stimulentelor salariale. Plăți fictive au fost făcute masiv în APIA, prin aplicarea haotică a unor ordine ministeriale și acorduri de finanțare, fără o corelare clară cu atribuțiile din fișele de post. Așa cum am documentat în articolul meu din 2023, milioane de euro din fonduri europene au fost direcționate către șefi care nu gestionau nicio măsură FEADR, în timp ce funcționarii care lucrau efectiv în IACS erau marginalizați.
Aplicații informatice precum „Stimulente salariale FEADR” au fost dezvoltate pentru a cosmetiza raportări fictive, cu girul conducerii APIA și complicitatea unor directori din MADR. Totul a fost girat de ordine ministeriale care nici măcar nu sunt publicate pe site-urile instituțiilor. Bairamul pe fonduri europene trebuie oprit. Cei care muncesc trebuie recompensați, iar cei care mimează atribuții, eliminați.
HG-ul de mai jos propune măsuri dure de reducerea drastică a personalului, desființarea rețelelor clientelare, concursuri reale cu observatori europeni, reorganizare totală și economii uriașe.
PROIECT DE HOTĂRÂRE A GUVERNULUI
privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și al art. 5 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:
Art. 1 (1) Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se reorganizează prin reducerea, comasarea și externalizarea unor structuri, activități și funcții, în scopul eficientizării, transparentizării și digitalizării activității acesteia.
(2) Numărul total de posturi va fi redus cu minimum 35% la nivelul aparatului central și cu cel puțin 25% la nivelul structurilor teritoriale.
Art. 2 (1) Structura aparatului central se reorganizează împrejurul a maximum 6 direcții generale funcționale: a) Direcția generală tehnică (intervenții, autorizare, LPIS, control); b) Direcția economică și juridică (financiar-contabil, juridic, audit, contencios); c) Direcția resurse umane și administrativă (resurse umane, patrimoniu, achiziții, SSM); d) Direcția relații europene și raportare (relații instituționale, raportare UE, promovare); e) Direcția IT și digitalizare; f) Direcția control intern și conformitate (antifraudă, metodologie, securitate).
(2) Se desființează toate funcțiile de director general adjunct, șef serviciu și șef birou care nu se mai justifică structural.
(3) Toate posturile de conducere vor fi scoase la concurs public, organizat de MADR, cu participarea obligatorie a unor observatori sau membri delegați din partea Comisiei Europene. Mandatele de conducere sunt limitate la 3 ani, fără posibilitate de reînnoire automata sau numiri politice.
Art. 3 (1) Centrele județene APIA vor funcționa cu un singur director executiv și trei servicii comasate: a) Serviciul de autorizare și plăți; b) Serviciul de control și LPIS; c) Serviciul economic și resurse.
(2) Centrele locale vor fi subordonate centrelor județene, fără conducere proprie, cu funcții de execuție redistribuite. Centrele locale din județele cu mai puțini de 5.000 fermieri activi se comasează administrativ.
Art. 4 (1) Se externalizează următoarele servicii, prin licitație deschisă: a) controlul pe teren și monitorizarea prin satelit; b) mentenanța IT, infrastructura digitală și suportul tehnic; c) auditul intern și antifraudă; d) serviciile de pază, arhivare și logistică; e) serviciile de resurse umane; f) analiza de risc.
(2) Contractele vor include criterii de performanță și audit extern anual.
Art. 5 (1) Este interzis transferul de personal din alte instituții publice în cadrul APIA. Accesul se face exclusiv prin concurs național, conform legislației privind funcția publică și regulamentului APIA aprobat de Comisia Europeană.
(2) Este interzisă angajarea sau menținerea în aceleași structuri APIA a soților/soțiilor sau rudelor de grad I. Candidații la concurs au obligația de a declara orice legătură cu membri ai Parlamentului, MApN sau ai serviciilor de informații.
(3) Promovările în funcții se fac exclusiv prin concurs organizat de comisii externe APIA, cu justificare a performanței, volumului de muncă și a rezultatelor.
Art. 6 (1) Orice modificare ulterioară a organigramei APIA impune notificarea și reacreditarea din partea Comisiei Europene.
(2) MADR va aproba noul stat de funcții în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
EXPUNERE DE MOTIVE
Reorganizarea APIA este necesară și urgentă pentru a elimina disfuncționalitățile structurale, suprapunerea de funcții și influențele de natură politizantă sau clientelară. Scopul acestei reforme este consolidarea unei structuri funcționale, transparente, eficiente și orientate către rezultate.
Prin reducerea posturilor și comasarea structurilor interne, se elimină paralelismele și se crește calitatea actului administrativ. Externalizarea serviciilor critice (IT, audit, control, HR) răspunde cerințelor de obiectivitate și control extern.
Reforma instituțională propusă are la bază prevederile Master Planului de înfrățire instituțională din cadrul Proiectului de Twinning, care a fundamentat inițial construcția APIA ca agenție comunitară. Așadar, modificarea actualei structuri presupune reintrarea în legalitate și eficiență financiară.
NOTĂ DE FUNDAMENTARE
- Titlul proiectului: Hotărâre a Guvernului privind reorganizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)
- Acte normative incidente: OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ; Legea nr. 500/2002; Regulamentele UE privind implementarea PAC 2023-2027
- Impact bugetar: economii anuale estimate de 7.560.000 lei prin externalizarea a 180 posturi (control, IT, HR etc.)
- Impact organizatoric: simplificare structurală, eliminare funcții nejustificate, comasări teritoriale
- Impact instituțional: creșterea eficienței, trasabilitate decizională, eliminarea conflictelor de interese
- Termen de implementare: maximum 60 de zile de la publicarea HG
- Autoritate responsabilă: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR)
- Notificare obligatorie și reacreditare: Comisia Europeană
A venit vremea curățeniei!.
Romania’s farmers deserve an institution that actually serves them. Yet today, the Agency for Payments and Intervention in Agriculture (APIA) has become a symbol of bureaucratic inefficiency. Instead of simplifying access to European funds, APIA is tangled in outdated procedures, political appointments, and structural overload.
From within the institution, I’ve seen firsthand how fragmented leadership, overlapping responsibilities, and tolerated nepotism have weakened the agency’s impact. That’s why I propose a radical overhaul—not cosmetic tweaks, but fundamental change.
The central headquarters must reduce its staff by at least 35%. Departments with similar functions should be merged, while deputy roles and intermediate management should be eliminated entirely. Non-essential services like IT, internal audit, human resources, and field inspections must be outsourced to free up resources and improve accountability. County centers should be regionalized, and smaller local offices merged, with leadership appointed through transparent, competitive processes—ideally overseen by representatives from the European Commission. These leadership mandates should be limited to three years, without political interference or internal transfers.
We also need strict policies to avoid conflicts of interest: family members should not work in the same APIA office, and candidates must declare any connections to Parliament, intelligence agencies, or the Ministry of National Defense. Promotion and career advancement must be decided by external panels, based on efficiency and merit. Any change to the new organizational chart should be subject to re-accreditation by the European Commission.
The restructuring would establish a leaner and more transparent hierarchy. Centrally, there would be just one General Director and six core departments: Technical (intervention, control, LPIS), Economic and Legal, Human Resources and Administration, European Relations and Reporting, IT and Digitalization, and Internal Control and Compliance. On the territorial level, each county center would have one executive director and three main services: authorization, control, and economic management. Local centers would be directly managed by county offices, without their own leadership, and offices serving fewer farmers would be consolidated.
This plan would also save money. Outsourcing services could cut roughly 7.56 million RON annually by reducing 180 positions across multiple areas—from field inspections to HR. That’s money that could be reinvested into better services for farmers, rather than bloated administration.
Reform is not just necessary—it’s urgent. Simplification, transparency, accountability, and digitalization must guide APIA’s future. Public funds must be safeguarded, and farmers need an ally, not an obstacle.
A Government Decision must be drafted, with provisions for the new structure, oversight by the Ministry of Agriculture and Rural Development, and endorsement by the European Commission. It’s time for APIA to fulfill its original promise: a professional, transparent institution that supports Romanian agriculture. I invite decision-makers, civil society, farmers, and journalists to push this reform forward. Only by facing institutional flaws head-on can we restore trust in public service and give Romanian farmers the tools they need to thrive.
Reforma radicală a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură(APIA)
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) se află de ani buni într-un blocaj birocratic și instituțional cronic. Cu o structură supradimensionată, un aparat central administrat excesiv și o rețea teritorială greu de gestionat, APIA nu mai poate funcționa eficient nici pentru fermieri, nici pentru interesul public.
Ca avertizor de integritate și fost angajat al acestei instituții, propun public un model de reorganizare radicală a APIA, care să pună capăt risipei de resurse, suprapunerilor funcțiilor și abuzurilor instituționale tolerate de sistem.
Soluțiile propuse includ: reducerea drastică a posturilor din aparatul central (cu minim 35%); comasarea direcțiilor și serviciilor cu atribuții similare; desființarea funcțiilor de conducere intermediare (directori adjuncți, șefi birou); externalizarea serviciilor tehnice și administrative (control pe teren, pază, IT, arhivare, audit intern, antifraudă și resurse umane); regionalizarea structurilor județene și comasarea centrelor locale; toate posturile de conducere din noua organigramă să fie scoase la concurs, cu comisii de concurs care includ membri ai Comisiei Europene, având mandate clare de trei ani, fără posibilitatea numirilor politice sau a transferurilor din alte instituții; centrele locale, județene și centrul APIA unde există rude de grad I sau soți/soții să fie reorganizate astfel încât aceste persoane să fie dispersate în alte centre județene pentru a evita incalcarea metodei celor patru ochi și suspiciunile de fraudă; serviciul de analiză de risc să fie externalizat obligatoriu; candidații la concurs care au soți/soții sau aparținători în Parlament, servicii secrete sau MApN să declare aceste informații în mod public în procesul de selecție, fără a-i lipsi de dreptul lor constituțional de a candida; promovările în grad să se facă exclusiv prin comisii externe, justificate prin criterii clare de volum de muncă și eficiență dovedite; orice modificare a noii organigrame să fie validată printr-o reacreditare a APIA din partea Comisiei Europene.
Structura propusă prevede un singur director general (fără cei trei directori generali adjuncți, ca până acum) și maximum 6 direcții generale: tehnică (intervenții, control, LPIS); economică și juridică; resurse umane și administrativ; relații europene și raportare; IT și digitalizare; control intern și conformitate. La nivel teritorial: centrele județene vor funcționa cu un singur director executiv și 3 servicii comasate (autorizare, control, economic); centrele locale vor fi fără funcții de conducere, coordonate direct de județ, iar cele cu număr redus de fermieri vor fi comasate.
Estimarea detaliată de economii la APIA (Centru și Teritoriu) arată că doar prin externalizarea acestor servicii se pot realiza economii anuale de peste 7,5 milioane lei:
| Serviciu | Posturi estimate | Economii anuale (lei) |
|---|---|---|
| Control pe teren și monitorizare | 80 | 3.360.000 |
| Mentenanță IT și infrastructură | 20 | 840.000 |
| Pază și arhivare | 30 | 1.260.000 |
| Analiză de risc | 10 | 420.000 |
| Audit intern și antifraudă | 25 | 1.050.000 |
| Resurse umane | 15 | 630.000 |
| Total estimativ | 180 | 7.560.000 lei |
Această reformă nu este doar necesară, ci urgentă. Banii publici trebuie gestionați cu răspundere. Suprastructura actuală este o frână pentru funcționarea eficientă a agenției. Schimbarea trebuie să însemne: simplificare, responsabilitate, digitalizare, transparență, rezultate.
Astfel, se poate redacta urgent un proiect de Hotărâre de Guvern, care să propună toate aceste măsuri, incluzând prevederi privind structura reorganizată, competențele MADR și necesitatea avizării Comisiei Europene. Este timpul ca APIA să devină un instrument real de sprijin pentru fermieri și nu o instituție blocată în scheme politice, interese de clan și funcții de decor.
Invit decidenții responsabili, jurnaliștii, fermierii și societatea civilă să analizeze și să susțină această reformă de fond. Numai așa putem reclădi încrederea în instituțiile statului.
At a time when Romania is forced to adopt radical public administration reforms—merging institutions, reducing staff, cutting bonuses, capping salaries, increasing retirement age and enforcing strict budget discipline—it is essential that every institution managing public and EU funds operates flawlessly. One such institution is APIA, which administers billions of euros annually for agriculture. Yet, the system used to select farmers for control, based on risk analysis, raises many questions.
As a former APIA employee and integrity whistleblower, I have observed—and have consistently received reports—regarding discrepancies in how certain categories of farmers are treated. Some very large farms, owning hundreds or even thousands of hectares and operated by some of the wealthiest EU fund recipients, appear to have never been inspected in recent years. Meanwhile, smaller and mid-size farms, belonging to farmers who dared to speak out, file complaints, or refuse compromises, have been subjected to repeated inspections across multiple campaigns—sometimes without clear justification.
Moreover, I’ve heard accounts of APIA Central teams visiting various county offices, often housed in resort accommodations owned by precisely those large “protected” farmers. While these arrangements may be legal on paper, they raise concerns about the appearance of impartiality and independence. Why do some of the same beneficiaries appear in sample selections yet consistently receive favorable inspection reports? Why are others repeatedly inspected year after year despite no apparent increase in risk?
To understand how such selection could work, it’s essential to analyze the key responsibilities of APIA’s Sampling and Control File Selection Office, part of the IT–LPIS Directorate. This office prepares the operational procedure for selecting control samples across all intervention schemes, defines risk factors, and evaluates their effectiveness based on previous campaign results. More importantly, the office designs and deploys the software functions, scripts, markings, and selections within the IACS system.
In practical terms, this office has direct access to modifying risk algorithms (introducing or adjusting factors and weights), defining the size and structure of samples, carrying out the actual selection of farmers, marking selected farmers in the system,proposing software changes for the sampling module, executing tests and simulations and manual selection based on internal requests or complaints.
Essentially, this team can adjust both the “rules of the game” and the “players”—all internally, without external technical oversight. Scripts can be tweaked, thresholds shifted, and a farmer can be added or removed from the sample without any external validation. That level of systemic vulnerability is highly concerning for an agency managing EU funds and accountable to the European Commission.
Therefore, I believe a prompt and independent investigation is warranted into how the risk-based selection system has operated between 2016 and 2024. State audit bodies—DNA, ANAF, the Court of Accounts—as well as DG AGRI, OLAF or EPPO should determine whether large farms with potential connections to politicians, magistrates, police officers, doctors or privileged families through legal or financial vehicles have been inspected adequately, software changes or selections were manipulated internally without documentation or oversight.
Restoring public confidence in fund administration requires transparency and accountability. Romania can no longer afford errors, lost EU funds, or unfair advantage. If we truly want performance, meritocracy and institutional integrity, APIA must be part of the solution.
Let’s begin by asking tough questions and insisting on real answers—no matter how uncomfortable they may be.
Discrepanțe și vulnerabilități în sistemul de analiză a riscului APIA – O observație necesară
Într-un moment în care România este nevoită să adopte măsuri radicale de reformă în administrația publică – comasări de instituții, reduceri de personal, tăieri de sporuri, plafonări salariale, creșterea vârstei de pensionare și măsuri stricte privind disciplina bugetară – devine esențial ca fiecare instituție care administrează fonduri publice, mai ales europene, să funcționeze ireproșabil. Una dintre aceste instituții este APIA, care gestionează miliarde de euro anual pentru agricultură. Dar sistemul care selectează fermierii pentru control, prin așa-numita analiză de risc, ridică numeroase întrebări.
Ca fost funcționar APIA și avertizor de integritate, am remarcat – și mi-au fost semnalate în mod constant – anumite discrepanțe între tratamentul aplicat unor categorii de fermieri. Sunt ferme foarte mari, cu sute sau mii de hectare, aflate în posesia unora dintre cei mai bogați beneficiari ai fondurilor UE, care nu au fost niciodată controlate în ultimii ani. În același timp, ferme mai mici sau medii, ale unor agricultori care au îndrăznit să critice, să reclame sau să refuze compromisuri, au fost supuse unor controale repetate, de-a lungul a mai multe campanii, uneori fără temei clar.
În plus, există relatări despre vizite oficiale ale echipelor APIA Central în teritoriu, cazate în mod constant în resorturi turistice ce aparțin tocmai acelor fermieri mari „protejati”. Fără a afirma că aceste aranjamente sunt ilegale, trebuie ridicată întrebarea privind aparența de imparțialitate și independență a controlului. De ce același tip de beneficiari reapar în eșantioane doar formal, dar rapoartele de teren sunt constant favorabile? De ce alții, mereu aceiași, sunt controlați an de an, deși riscul lor nu se modifică în realitate?
Pentru a înțelege cum poate funcționa o asemenea selecție, este esențial să analizăm atribuțiile unui compartiment-cheie din cadrul APIA, și anume, Biroul eșantionare și selectare dosare control, parte a Direcției IT–LPIS. Acest birou este cel care elaborează procedura operațională privind selecția eșantionului de control pentru toate tipurile de intervenții, stabilește factorii de risc și analizează eficiența lor pe baza rezultatelor din anii anteriori. Mai mult, biroul proiectează și implementează direct funcțiile informatice, scripturile, marcările și selecțiile în cadrul sistemului IACS.
În concret, acest birou are acces deplin la modificarea algoritmilor de risc (introducerea de noi factori sau ponderi), definirea dimensiunii și structurii eșantioanelor, selecția propriu-zisă a fermierilor, marcarea în sistem a celor care urmează a fi controlați, propunerea modificărilor aplicației de eșantionare, realizarea testelor și a scenariilor pentru modulul informatic, sau selecția manuală în cazuri punctuale pe baza unor sesizări sau solicitări interne.
Altfel spus, biroul poate ajusta atât „regulile jocului” cât și „jucătorii” – iar toate acestea se fac intern, în lipsa unei entități externe de supraveghere tehnică. Scripturile pot fi adaptate, pragurile pot fi mutate, iar un fermier poate fi adăugat sau scos din eșantion fără ca un control extern să valideze obiectivitatea deciziei. Această vulnerabilitate de sistem este extrem de sensibilă, mai ales într-o instituție care gestionează fonduri europene și care trebuie să dea socoteală în fața Comisiei Europene.
În acest context, consider că se impune o verificare independentă, de urgență, a modului în care a funcționat acest sistem de selecție prin analiză de risc în perioada 2016–2024. Instituțiile abilitate ale statului – DNA, ANAF, Curtea de Conturi, dar și DG AGRI, OLAF sau EPPO – ar trebui să analizeze dacă fermierii mari, cu conexiuni în sfera politică, judiciară sau administrativă, au fost controlați cu aceeași rigoare ca și ceilalți, selecția lor a fost reală sau doar formală, echipele de control pe teren au acționat imparțial și independent, modulul de eșantionare IACS a fost modificat discreționar sau a păstrat trasabilitate sau există legături între „ospitalitatea” oferită de anumite ferme și rezultatele favorabile în controale.
Este esențial ca transparența și corectitudinea să fie repuse în centrul funcționării APIA. Altfel, România riscă nu doar pierderea fondurilor europene, ci și decredibilizarea totală a reformei administrative și a ideii de meritocrație în aparatul public.
Dacă vrem o administrație eficientă, trebuie să începem cu adevărul, oricât de incomod ar fi.
Pe 13 iulie 2025, în fața bisericii greco-catolice din Rădești, județul Alba – localitate care a purtat odinioară numele Uifalău și care astăzi îi poartă cu cinste numele, a fost dezvelit bustul episcopului Demetriu Radu, ctitor al lăcașului și martir al Bisericii Române Unite cu Roma. Am avut bucuria de a fi prezent la acest eveniment de suflet, împreună cu fiul meu, într-un cadru profund marcat de rugăciune, memorie și recunoștință.
Demetriu Radu a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale ierarhiei greco-catolice de la începutul secolului XX. Episcop al Oradiei, susținător al educației și culturii, promotor al unității românilor și ctitor al Palatului Episcopal Greco-Catolic din Oradea, și-a găsit sfârșitul tragic în anul 1920, în urma unei explozii produse în Parlamentul României, atentat care a tulburat întreaga societate românească a vremii.
Pentru mine, această participare a avut și o încărcătură personală. Numele meu, Poienaru-Cheșcheș, mă leagă prin alianță de familia Radu, o veche familie transilvăneană cu rădăcini adânci în pământul Ardealului. Dar dincolo de genealogie, ceea ce m-a legat sufletește de această zi a fost prezența a două mari figuri ale Bisericii de azi: Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop Eparhial de Oradea.
Pe PS Virgil Bercea l-am cunoscut în anii ’90, în casa mătușii mele, sora Tereza (Chescheș Elisabeta, sora tatălui meu), călugăriță greco-catolică din Congregația Maicii Domnului, fostă deținută politic, pomenită pe panourile memoriale ale închisorii de la Sighet. Tot în acea casă am aflat, cu emoție, că Preasfințitul Bercea era privit ca urmaș firesc al Preasfinției Sale Lucian Mureșan, cel care avea să devină întâi Mitropolit, apoi Arhiepiscop Major și, în cele din urmă, Cardinal al Bisericii Greco-Catolice.
Ce m-a impresionat de la prima întâlnire cu PS Virgil Bercea a fost tenacitatea lui liniștită, o credință adâncă și neclintită în Dumnezeu, dar și discreția care îl însoțea, asemenea mentorului său, Cardinalul Alexandru Todea, părintele spiritual al părinților mei, elevi ai Blajului de altădată.
Reîntâlnirea cu PS Virgil Bercea la Rădești, cu prilejul binecuvântării bustului lui Demetriu Radu, a fost o reînnoire a unui fir nevăzut care unește generații, vocații și jertfe. Este greu de imaginat altă figură contemporană mai potrivită pentru a reprezenta spiritual și istoric această continuitate.
În același timp, evocarea Preafericitului Lucian Mureșan nu poate lipsi din această mărturie. Născut în 1931 la Ferneziu (Baia Mare), al zecelea din doisprezece frați, și prigonit pentru credința sa, Lucian Mureșan a fost exmatriculat de autoritățile comuniste de la Institutul Teologic din Alba Iulia, muncitor necalificat, păstor clandestin și, în cele din urmă, consacrat episcop în libertatea recâștigată după 1989. La 27 mai 1990 a fost consacrat la Baia Mare, într-o Liturghie sub cerul liber, în fața a zeci de mii de credincioși. A devenit Mitropolit, apoi Arhiepiscop Major și, din 2012, Cardinal al Bisericii Române Unite cu Roma.
Nu pot să nu mă gândesc că, într-un fel, lanțul acestor mărturii și vieți dedicate nu este doar istorie, ci viață trăită. De la Demetriu Radu la Lucian Mureșan și Virgil Bercea, până la noi cei prezenți la Rădești în 2025, firul credinței, al jertfei și al demnității românești s-a țesut fără întrerupere, deși adesea în ascuns, în temnițe, în exil sau în tăcere.
Bustul ridicat la Rădești nu este doar un omagiu adus unui ierarh trecut în eternitate. Este un semn că această memorie nu a fost uitată, că există oameni care continuă să creadă, să zidească, să binecuvânteze.
Iar dacă Dumnezeu mi-a îngăduit să fiu martor la acest moment, o dată cu fiul meu, înseamnă că această flacără trebuie dusă mai departe.
Pe 31 ianuarie 2025 scriam despre necesitatea introducerii unei probe simple de dictare în procesul de recrutare pentru funcțiile publice. Argumentam atunci, cu exemple și citate oficiale de la ANFP, că stăpânirea limbii române, scris și vorbit, este o condiție legală pentru a deveni funcționar public. Mai afirmam că, dacă această condiție ar fi aplicată cu adevărat, jumătate din aparatul de stat ar dispărea a doua zi.
Nu a trecut mult și realitatea confirmă. Un comunicat semnat recent de președintele Federației Naționale a Sindicatelor APIA conține două greșeli flagrante:
„în urma pierderi salariale” în loc de „pierderii salariale”;
„Deasemenea” într-un cuvânt, în loc de forma corectă „De asemenea”.
Aceste greșeli nu sunt simple scăpări. Ele reflectă un nivel grav de analfabetism funcțional într-o instituție care gestionează anual miliarde de euro din fonduri europene.
Domnul în cauză nu este un funcționar de execuție. Este șef de birou la APIA – Centrul Local Slatina (Str. Tudor Vladimirescu, nr. 163), președinte al Sindicatului APIA Olt și președinte al Federației Naționale a Sindicatelor APIA – adică vocea care pretinde că vorbește în numele tuturor funcționarilor din sistem.
Soția domnului sindicalist, este șef serviciu Recuperare Debite la Centrul Județean APIA Olt (Str. Arcului nr. 20, Slatina). Aparent, sunt despărțiți de câteva străzi. În realitate, sunt legați pe traseul decizional al debitelor, într-o relație profesională care încalcă principiul celor patru ochi, impus în APIA pentru prevenirea conflictelor de interese.
Fermierul depune cererea la centrul local unde domnul sindicalist este șef. În urma unui control, se generează o decizie de debit. Decizia ajunge la centrul județean, unde soția semnează ca șef serviciu și este autorizată să introducă fermierul în serverul central de debite.
Această conlucrare între soț și soție într-o instituție publică este incompatibilă cu etica administrativă. Dacă într-adevăr cei doi semnează, direct sau indirect, pe aceleași decizii de debit, avem un conflict de interese de gradul I, interzis de Codul Administrativ, de normele APIA și de reglementările Comisiei Europene.
Avem funcționari care nu pot construi o frază corectă. Avem lideri sindicali care vorbesc în numele altora, deși nu stăpânesc limba oficială a statului. Avem familii care controlează fluxuri decizionale în sistemul de plăți, fără ca vreo instituție de control să reacționeze.
Reafirm propunerea făcută în ianuarie de introducere a unei probe de dictare obligatorie pentru accesul și menținerea în funcțiile publice.
Solicit ANI să își exercite mandatul și să verifice toate cazurile de rudenie din structura funcțională a APIA, începând cu județul Olt și terminând spectaculos în județul Maramureș.
După cum se vede, unii confundă sindicatul cu moșia, alții confundă biroul cu sufrageria.
Dar cetățeanul român care plătește taxe nu trebuie să confunde tăcerea cu acceptarea.
Într-o țară în care legea avertizorului public este încălcată fățiș de cei care pretind că o apără, iar protejarea celor care spun adevărul este doar un slogan de campanie, administrația condusă de primarul USR Lucian Viziteu la Bacău devine un caz-școală de dispreț față de statul de drept și față de oamenii care mai au curajul să denunțe ilegalități. Mihai Mihăilă, funcționar public în cadrul Primăriei Bacău, specialist IT, certificat cu handicap permanent, a fost supus unei adevărate campanii de hărțuire și eliminare profesională pentru singura vină că a spus adevărul. În 2021, acesta a sesizat DNA cu privire la o fraudă fiscală care a permis unei firme să plătească impozit de 0,1% în loc de 5%. Doi funcționari au fost condamnați definitiv în 2024. În loc să fie protejat, Mihăilă a fost mutat abuziv, scos din rețeaua IT, exclus, sancționat disciplinar, amenințat fizic și, în final, evaluat „nesatisfăcător” și pus în preaviz pentru „incompetență profesională”.
Ieri, 7 iulie 2025, Mihăilă m-a contactat personal, știind că sunt și eu avertizor de integritate, cu o decizie definitivă CEDO în favoarea mea și cu o primă victorie recentă în procesul de revizuire a destituirii mele, admisă la Tribunalul Cluj în 4 iulie 2025. Mi-a prezentat documentele doveditoare, procesele câștigate împotriva evaluărilor abuzive din 2022 și 2023, evaluarea „nesatisfăcătoare” primită pentru anul 2024 urmată de preavizul de concediere, precum și dosarul înregistrat la Tribunalul Bacău cu nr. 2170/110/2025. L-am ascultat, i-am citit actele și am realizat imediat că sunt aceleași metode de execuție birocratică pe care le-am trăit și eu: „nu faci nimic”, „ești ineficient”, „ți-am luat parola”, „ți-am luat dosarele” și, în final, ești eliminat, exact ca o piesă inutilă.
Am considerat că această situație trebuie expusă public și am sunat-o direct pe doamna deputat USR de Cluj, Oana Murariu, cu care am discutat transparent despre comportamentul incalificabil al primarului Viziteu. I-am spus fără ocolișuri că un astfel de om face praf USR-ul, distruge orice urmă de moralitate în administrația locală și compromite exact valorile pe care partidul pretinde că le apără. Doamna deputat l-a sunat imediat pe primarul Viziteu. Răspunsul acestuia este uluitor: „Mihăilă este un om care nu face nimic. Poate să facă ce demersuri vrea.” Așa s-a spus și despre mine: „nu face nimic”, deși lucram pe zeci de dosare APIA ale fermierilor. Mi-au tăiat accesul la baze de date, mi-au luat toate parolele, apoi m-au dat afară. Mihăilă trăiește acum același tipar de epurare, pus în aplicare de acest vataf al administrației, care nu înțelege că legea nu este o unealtă de răzbunare personală.
Asemenea comportament de dispreț absolut față de Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor de integritate este nu doar imoral, ci penal. Legea interzice explicit represaliile, iar ceea ce face acest individ este o formă de vendetă instituționalizată. Nu există nicio justificare profesională reală în evaluările lui Mihăilă, atâta timp cât instanțele anulează una câte una toate actele emise împotriva sa. Calificativele devin sentințe, iar preavizul ghilotină. Viziteu nu e un primar. E un executant, un tăietor de capete morale, un om care distruge ce n-a construit niciodată.
Un astfel de comportament trebuie sancționat nu doar moral sau politic, ci juridic. Acest individ trebuie dat afară de urgență din USR și deferit justiției de îndată. Pentru că nu ne mai aflăm în fața unei dispute de muncă, ci în fața unui abuz sistemic, recurent, asupra unor oameni vulnerabili, dar drepți. Cazul Mihăilă nu este un accident. Este rezultatul unui stil de conducere bazat pe răzbunare, izolare și înlăturarea celor care nu acceptă compromisul. Iar tăcerea celor din conducerea USR, dacă persistă, va transforma acest partid într-un complice al abuzului și al imposturii.
Este timpul ca cineva să spună lucrurilor pe nume.
Mihăilă nu este „un om care nu face nimic”. Este un funcționar corect, care a avut curajul să denunțe o fraudă și care acum e vânat pentru asta.
Iar eu, ca avertizor de integritate, trecut prin aceleași mâini murdare ale sistemului, nu pot să tac. Pentru că, într-o Românie în care adevărul e pedepsit și ticăloșia e promovată, a tăcea înseamnă a deveni complice.
În urmă cu câteva zile, locuitorii din Giurgiu au fost surprinși de apariția unei pantere negre, evadată din Bulgaria. O felină tăcută, ageră, aproape imposibil de capturat. O prezență neliniștitoare, care a reușit să fenteze autoritățile și să traverseze fluviul graniței ca o umbră.
Dar ceva similar pare să fi pătruns și în structurile instituționale locale. Nu este neagră, ci roșie. Nu vine cu gheare, ci cu pix și parafă. Se manifestă prin tactici de tip funcționăresc, mimând profesionalismul, dar generând haos administrativ și conflicte disimulate.
Această entitate birocratică roșie s-a remarcat în ultima perioadă nu prin competență, ci prin siretenie instituțională, prin detașări succesive, inițiative ocolitoare și o agresivitate mascată în pseudo-formalism. Este cel mai vocal adversar al Marianei Carmen Miron Urîtu, directoarea executivă a APIA Giurgiu, un profesionist cu examen câștigat, cu coloană vertebrală și, mai ales, cu o voce care refuză să tacă.
Mariana Carmen Miron Urîtu nu deranjează pentru că greșește. Deranjează pentru că face lucrurile corect. Semnalează nereguli, nu răspunde comenzilor politice și își exercită atribuțiile cu imparțialitate. În loc să fie sprijinită, este marginalizată, hărțuită tacit și ignorată sistematic. Cei care nu au promovat un concurs, dar ocupă funcții prin delegație, se coalizează împotriva sa într-un mecanism de autoapărare și de conservare a improvizației administrative.
Din păcate, această funcție publică nu aduce doar instabilitate managerială, ci și dovezi constante ale unui analfabetism funcțional greu de ignorat. Greșelile flagrante de ortografie, exprimarea defectuoasă și lipsa oricărei coerențe logice ar pune în dificultate orice elev de clasa a șasea, dar sunt tolerate la nivel de semnătură oficială.
Așa cum am propus pe acest blog, într-un articol viral intitulat „Cum să reducem numărul mare de funcționari publici din aparatul de stat?”, cred că a venit momentul ca testarea scrisă a competenței lingvistice să devină un criteriu eliminatoriu. Dacă s-ar da în acest moment o simplă dictare fiecărui funcționar public, a doua zi ne-am trezi cu jumătate din flotă dispărută. Este esențial ca Agenția Națională a Funcționarilor Publici să includă această probă în Codul administrativ. Nu poți avea pretenția de a redacta acte oficiale dacă nu cunoști limba română.
Conform Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, Mariana Carmen Miron Urîtu se încadrează pe deplin. Ea semnalează nereguli și este victima unor represalii subtile, dar persistente. Tocmai de aceea trebuie protejată, ascultată de instituții precum ANI, DNA, Avocatul Poporului și susținută de societatea civilă și presă.
Situația ei amintește de cazul Iuga Maria, funcționară APIA Sighet, care a câștigat definitiv în instanță după ce a fost sancționată abuziv pentru refuzul de a participa la compromisuri. Ca și în cazul Iuga, verticalitatea profesională devine un act de curaj. Și de pericol.
Eu însumi am trecut prin aceeași experiență. Cazul meu — Poienaru împotriva României, câștigat la CEDO — a demonstrat că statul nu are voie să își pedepsească avertizorii, ci are obligația să-i apere. Nu am fost nici cel mai comod angajat, nici cel mai docil. Dar am avut curajul să spun că ceva nu este în regulă. Justiția europeană mi-a dat dreptate. Acum, cred că trebuie să fim și noi alături de Mariana Carmen Miron Urîtu.
Pantera Roșie s-ar putea strecura liniștită prin subsolurile instituționale dacă nu ar exista ochii vigilenți ai celor care iubesc legea și limba. Dar când adevărul mușcă, nicio blană de catifea nu mai poate ascunde colții.
Comentarii recente