Cucu!?

„Paginile în curs de actualizare” de la APIA s-au „vindecat” peste noapte!

Astăzi, 18 februarie, cercul s-a închis. La doar 24 de ore după ce am sesizat Corpul de Control al Prim-Ministrului(CCPM) si am scris articolul, APIA a capitulat în fața evidenței. Toate CV-urile conducerii sunt acum publice, dar modul în care instituția a ales să comunice această conformare este o lecție de aroganță administrativă.

În răspunsul oficial semnat chiar de Directorul General, Gabriela Nicoleta Andrei , mi se comunică ritos că „nu există o prevedere legală expresă care să instituie obligația publicării CV-ului” și că Legea 544/2001 nu l-ar enumera printre documentele publicate din oficiu.

Este o interpretare eronată și periculoasă. Standardul Național de publicare a informațiilor de interes public și bunele practici în administrația europeană — pe care APIA pretinde că le respectă pentru a primi acreditarea — impun tocmai această transparență. Să susții că cetățeanul nu are dreptul să știe cine îi gestionează fondurile este o sfidare la adresa democrației.
Cu toate acestea, așa-zisa generozitate instituțională a învins. APIA a decis să publice CV-urile nu pentru că legea o cere (în viziunea lor), ci pentru că „apreciază interesul pentru transparență”. O coincidență remarcabilă cum acest „interes” a fost apreciat exact când sesizarea mea a ajuns pe masa Corpului de Control!
Însă să nu confundăm publicarea cu legalitatea.
Faptul că au fost forțați să scoată la lumină aceste documente este doar primul pas. Analiza sumară a acestora ridică deja noi semne de întrebare.
Tiberius Dima, cel care gestionează licitația de 70 de milioane de lei, are un parcurs care trece prin turism și executare silită înainte de a deveni expert în antifraudă și achiziții.
Luiza Carmen Miș raportează o experiență vastă, dar sesizarea rămâne valabilă pentru verificarea autenticității formării academice.
Adriana Chirea prezintă un parcurs lung în Ministerul Agriculturii, dar și aici, studiile postuniversitare și masteratele necesită o verificare a conformității cu standardele de integritate solicitate.
Am câștigat prima bătălie. Dar războiul pentru integritate abia începe. Sesizarea mea către CCPM nu se oprește aici. Publicarea CV-urilor este doar proba necesară pentru pasul următor, cel de verificare a autenticității diplomelor și a legalității numirilor. Dacă APIA crede că printr-o scrisoare în care neagă evidența legii va închide subiectul, se înșală. Avertizorii de integritate nu se mulțumesc cu jumătăți de măsură și „amabilități” administrative. Mergem până la capăt, până la Registrul Matricul Unic.

Transparența nu este o opțiune a directorilor, este un drept al nostru!