craciunul-16636
Imi aduc aminte, cu drag, de sarbatoarea de Craciun din copilarie. Parintii mei, D-zeu sa-i odihneasca, stiau secretele tainice ale acestei sarbatori. Erau copii de tarani de pe Valea Muresului si a Tarnavelor.
Cardinalul Todea, parintele confesor, i-a educat la Casa Domnului din Blaj in credinta fata de D-zeu. De fapt, in ‘scoalele’ Blajului nu se facea decat politica bunei credinte in neamul romanesc si in D-zeu. In acest fel si-au construit parintii mei familia. Eram trei baieti si doua fete, dintr-un total de sase copii. Primul copil le-a murit pe vremea cand erau profesori intr-un sat amarat din Ardeal. Seria de cinci a venit dupa cum erau repartizati ca profesori. Ultima destinatie pentru ei a fost liceul din Ocna Mures.
In fiecare an, o sora mai mare de-a tatalui meu venea acasa la noi si se imbraca in Mos Craciun. N-o recunosteam nici in ruptul capului, desi, cu ea faceam ore de religie. Orele de religie le faceam pe ascuns, ca si slujbele oficiate de catre ‘mafia blajeana’, la noi in casa. Matusa mea, calugarita pe post de Mos Craciun, fusese inchisa sase ani la Gherla pentru ca nu a renuntat la greco-catolicism. Securitatea ne supraveghea intens. La noi acasa ‘mari minuni se intamplara’. Marile sarbatori religioase, dupa calendarul greco-catolic, se ceremoniau cu usile inchise si cu fosti preoti, proaspat iesiti din inchisorile comuniste. Cardinalul Todea era capul rautatilor si mijlocitorul ‘betziilor spirituale’.
O adevarata corvoada erau zilele de sarbatori. Podelele din casa trebuiau ‘shurluite’, curtea imensa trebuia maturata, covoarele, cam subtirele si uzate, trebuiau sa fie curate si vesele. Pe ele urma sa paseasca Mos Craciun cu daruri. Gandul meu, ca al fiecarui copil lipsit de lucruri materiale dar inconjurat de bogatii spirituale, era la daruri. Toate daurile de Craciun erau conditionate de credinta, ascultarea de parinti si invatat.
Mai tarziu, copil fiind, D-zeu mi-a rapit cu discretie parintii si sarbatorile. Eu incerc, in postura de parinte, sa-mi aduc aminte in primul rand de ceea ce am trait si sa retransmit bucuria nasterii Domnului tuturor celor pe care ii iubesc.
Poftiti la masa de Craciun.


6 comentarii la “Craciun fericit!”
  1. Remus Haiduc a spus:

    Sarbatori Fericite !

    Frumoasa descriere facuta in textul publicat. Trebuie sa avem mare grija in viitor de tot ceea ce tine de traditie, deoarece se pierd pas cu pas toate momentele pe care Noi si parintii/bunicii/strabunicii le cunoastem.
    Sa ne lumineze Dumnezeu drumul pentru a stii sa transmitem mai departe minunatele sarbatori Crestine.

  2. Claudiu Nicusan a spus:

    Antoniu, si pe mine m-a impresionat textul de mai sus. Cuprinde atata caldura, si „ceva” care ne leaga pe noi, poate cardinalul, poate fatul ca sunt greco-catolic si m-am regasit in text, nu stiu exact. Dar ma bucur sincer ca am dat peste el si l-am citit. Numai bine!

  3. Antoniu a spus:

    Claudiu multumesc pentru comentariu. Mai am unul la Articole mai vechi(Abundenta harurilor si harurile abundentei).
    De Blaj ma leaga o buna parte a copilariei. Mama mea era din Cergaul Mare iar o sora de-a tatalui meu traieste inca acolo. Este sotia poetului Radu Brates(Gheorghe Biris).

  4. iulia naghel a spus:

    Servus Antoniu,
    acum am dat de articolul tau….surprinsa de comentariile de mai sus nu sunt,dat fiind faptul ca te cunosc,ca stiu CINE au fost parintii tai si cum ati fost educati!!!Iar faptul ca ati crescut”cu religia de la Blaj”in casa,ce-i drept „fraudulos” pentru UNII,v-a „acoperit”cu mantia bunului simt,a adevarului,a modestiei si a cultului pentru invatatura!Frumoase si emotionante amintiri legate de sarbatorile de iarna,asa cum iti doresc din suflet sa le ai si de acum inainte,cu amintirea vie a celor care ACUM sunt plecati in alta lume!
    CRACIUN FERICIT,sa aveti parte de liniste sufleteasca,de bucurii si multumiri alaturi de cei dragi voua!

  5. Antoniu a spus:

    @iulia naghel- multumesc pentru gandurile bune si va doresc din suflet Craciun Fericit si un An Nou imbelsugat. Urarile ar trebui sa le transmit personal. Sau poate ne vedem de Sarbatori.

  6. Rodica Heber a spus:

    Antoniu draga, tu ai talent la scris! Ar trebui sa scrii mai mult!
    In legatura cu Mos Craciun, tu ai avut fericirea sa-l intalnesti si sa primesti cadouri de la el. Ca copil, eu am auzit numai de el,dar nu am avut niciodata fericirea sa-l intalnesc, nici macar odata asa intamplator prin sat… Ce sa mai zic de cadouri! Dar Minunea de Craciun o traiam si eu, pentru ca o aveam pe mama care ne povestea ce s-a intamplat atunci, odata in Bethlehem. Tot asa ca la voi, se faceau si la noi pregatiri mari in casa. Mama se scula cu noaptea-n cap si framanta cozonacii, tata ardea cuptorul. Pe cand ne trezeam noi, mirosul dulceag de mirodenii si cozonac copt ne gadila deja pe la nas. Atunci stiam ca Ajunul Craciunului e aproape si bucuria era tot mai mare, nu ptr. ca ar fii venit Mos Craciun,nu, la noi nu a venit niciodata si nici cadouri nu am primit, ci ptr. ca puteam pleca la colindat. Acesta era momentul cel mai fericit din copilaria mea. Ma fascina foarte mult mersul din casa-n casa si colinzile pe care le tot exersam cu mama inainte de Craciun. Plecam la colindat in Ajun, cu o straita tesuta de mama la razboi si mergeam din casa-n casa. Nu se intampla niciodata sa primesc aceleasi dulciuri sau banuti de la doua case la fel. Cutreieram Cergaul de la un capat la altul si incercam sa nu las nici o casa necolindata,dar pana la urma oboseala sau daca era zapada, picioarele ude si inghetate ma faceau sa ma intorc obosita dar fericita acasa. Tot ce primeam in straita era cadoul de la Mos Craciun. Colinzile imi rasunau in urechi inca o saptamana dupa ce trecea Craciunul si apoi incepeam sa numar zilele pana la Pasti cand o porneam iar prin sat dupa oua rosii. Cu toata saracia si lipsurile materiale, am avut o copilarie fericita ptr. ca am avut parinti cu credinta in Dumnezeu si care ne-au invatat care sunt valorile adevarate in viata.

Comentariul tau