La un an de la aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, agricultura se confrunta cu probleme extrem de complexe, privitoare la platile pe suprafata provenite din fondurile europene.
Suprafata agricola negociata de Romania a fost de 8.716.370 ha iar alocatia financiara aferenta a fost de 440.635.000 Euro.
Suprafata determinata ca fiind eligibila pentru plata, dupa finalizarea controalelor ce au vizat supradeclararile parcelelor si introducerea acestor date in Sistemul Integrat de Administrare si Control(SIPA-IACS), a fost mai mare cu aprox. 200.000 ha fata de cea negociata. Pentru incadrarea in alocatia financiara s-a aplicat un coeficient de reducere unic pentru toti fermierii beneficiari de subventii europene.
Diferenta de suprafata poate reprezenta un semnal de alarma pentru cel care da banul, dar si suspiciunea ca ceva nu functioneaza in complicatul mecanism de subventionare.
Supradeclararile parcelelor au cauze obiective, fiind generate de identificarea gresita a parcelelor in blocurile fizice. Fermierii erau obisnuiti in anii trecuti cu notiunea de tarla, iar identificarea in blocurile fizice plasate pe o harta facuta din avion sau din satelit a reprezentat ceva nemaintalnit.
La controalele efectuate pe teren, masuratorile au aratat ca suprafetele nu corespund cu cele prezentate de catre fermier prin actele de proprietate. S-au depus mai multe cereri pe aceeasi parcela, atat de catre arendator cat si de catre arendas, stiind faptul ca, numai cel care lucreaza pamantul primeste subventie. Au existat extrem de multe litigii rezolvabile doar in instanta care, impreuna cu cele aratate mai sus, au atras sanctiuni, parcelele fiind excluse de la plata.
Ca sa ne facem o idee, rata de eroare la supradeclarari in Romania a fost de peste 15% in 2007, din totalul dosarelor de solicitare de subventie, fata de 2% cat este media din statele membre ale UE.
Pe termen lung, exista posibilitatea de eliminare a supradeclararilor prin actiunea de introducere a suprafetelor de pe intreg teritoriul tarii in sistemul national de referinta, de catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara(ANCPI). La solicitarea Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura(APIA) fermierul poate prezenta acte cu suprafete corect masurate si identificabile pe teren. In cazul unor conflicte de supradeclarare, ispectorii pot lua decizii rapide pe fiecare caz in parte, in conformitate cu reglementarile comunitare.
Pe termen scurt, exista posibilitatea conectarii la reteaua intranet a unor camere de luat vederi cu un soft si hard specializate, in fiecare centru local al APIA, care sa citeasca prin expunere, hartile pe care fermierii isi identifica parcelele. Noul pachet informatic poate identifica on-line doi fermieri aflati in locatii diferite in tara, care depun aceeasi declaratie pe o singura parcela. Dosarele celor doi aflati in conflict de supradeclarare se pot rezolva pana la sfarsitul perioadei de depunere a cererilor de subventie. Tot pana la acea data, ar trebui introduse in SIPA toate cererile de subventie pentru ca sistemul sa realizeze automat analiza de risc si sa emita rapoartele de control pe teren, teledetectie, zone montane defavorizate, masuri de agromediu, etc. Astfel, dupa incheierea acestor controale, se va putea realiza un control administrativ si controale incrucisate, indispensabile pentru a califica dosarele in etapa de aprobare plati. O minima investitie in solutia prezentata mai sus ar aduce economii importante agentiei APIA. Din aproximativ 1.240.000 de cereri de subventie cat au fost depuse in 2007, s-au identificat in jur de 140.000 de blocuri fizice supradeclarate, ce au corespuns unui numar de circa 550.000 de parcele si in care au fost implicati aproximativ 445.000 de fermieri. Acesti fermieri au fost invitati pentru a depune cererea de subventie iar apoi rechemati pentru rezolvarea conflictelor de supradeclarare. In spatele acestei actiuni au stat alte mii de ore de munca, cheltuieli impresionante si decalarea datelor de emitere a deciziilor de plata.
In anul 2008 supradeclararile au scazut ca numar dar problema a ramas nerezolvata.
Supradeclararile parcelelor, neregulile observate la cerintele de bune practici agricole si de mediu, alaturi de alte sanctiuni provenite din controalele pe teren sau cele administrative, vor diminua in anii care vin sumele alocate de UE pentru subventionarea agriculturii romanesti. Pericolul mare ar fi sa scada apetitului fermierului pentru a lucra si intretine pamantul.
Iata o scurta prezentare a sistemului de identificare si intretinere a parcelelor agricole la nivelul anului 2008(LPIS) apia-dupa-doi-ani (sursa: http://mars.jrc.ec.europa.eu/)
Ascensiunea politică incredibilă a atras în jurul unui singur om, ca un magnet, o serie de intelectuali remarcabili. Remarcabili, nu prin scrierile lor şi nici prin minţile degerate de frigul comunist. Mai degrabă, au fost remarcaţi de către un abil politician, care, şi-a tras o gaşcă de susţinători elevaţi: mai albi, mai curaţi.
Purtaţi prin saloane elegante, plasaţi în posturi unde niciodată nu au visat sau oferindu-li-se tipografii pentru scris, susţinătorii au început să topească rapid cărţile altora şi să se publice în ediţii de lux, autointitulându-se ‘intelectuali publici’. Până la o publicitate agresivă şi preluarea frâielor mass-media, pentru a vorbi în numele naţiunii, nu mai era decât un pas.
O tactică deja cunoscută a fost aplicată în tandem cu prima, şi anume, ştergerea transpiraţiei, corectarea limbajului, scrisului şi privirii unui fost marinar-securist. Cei din jur nu puteau să fie catalogaţi, fireşte, decât lichele, la cea mai mică apostrofare de autosuficienţă.
Nimic nu părea a le mai sta în cale cu ceva. S-au gândit să condamne comunismul, sugerând fostului securist să-şi ceară scuze pentru atrocităţile săvârşite de sistem împotriva noastră. S-a evitat elegant, orice asociere cu cei care au adus comunismul, noi devenind implicit şi o ţară care a comis crime împotriva umanităţii.
Destituirea marinarului a excitat la culme gaşca de susţinători, asediul împotriva cititorului şi a telespectatorului căpătând culmi nebănuite. Au atacat din toate poziţiile instituţiile care şi-au permis să debarce fezandatul de la putere, reducându-i pe toţi la apocalipticul număr 322.
Asocierea politică de sfârşit de an, prin refacerea emanaţiei criminale a anilor ’90, i-a făcut pe ‘intelectualii publici’ să se trezească în postura de budă publică în care lichelele urinează patologic.
Desigur, în astfel de situaţii se plâng de persecuţii. Şi de miros. Nu poţi nega faptul că, nu ai jucat şeptică la Neptun cu Zeus sau că 2-2 nu e poartă-n casă la Cotroceni.
Intelectualii nu se văd niciodată. Ei există printre noi. Ieşirea lor la suprafaţă este stânjenitoare. Intelectualul, părintele spiritual al naţiunii, stă între cărţi şi se roagă pentru naţia sa. În scris.
Mai nou,‘intelectualii publici’ ameninţă pe cei aleşi: vor deveni ‘publici’, cu forţa, într-o cât mai grabnică republică prezidenţială.
Oare!?
Componenta 3:
“Promovarea sprijinului în domeniul e-business şi inovării pentru IMM-uri”
Subcomponenta 3.2 – PROGRAMUL DE FINANŢARE NERAMBURSABILĂ (PFN)
CÂTEVA INFORMAŢII PE SCURT
LA CE SE REFERĂ?
Oportunitatea de a primi o finanţare nerambursabilă din partea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în cadrul Proiectului Economia Bazată pe Cunoaştere, finanţat de către Guvernul României şi Banca Mondială.
CUI SE ADRESEAZĂ?
PROGRAMUL DE FINANŢARE NERAMBURSABILĂ (PFN) se adresează persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, asociaţiilor care activează în domeniul agriculturii (exceptându-le pe cele care se încadrează în Anexa 1 la Tratatul CE), societăţilor cooperative, cooperativelor agricole, grupurilor de producători. Toate aceste entităţi trebuie să fi obţinut profit operaţional în anul fiscal 2007, înainte de depunerea solicitării în cadrul PFN.
CE OFERĂ?
Programul de Finanţare Nerambursabilă oferă fonduri nerambursabile pentru următoarele grupuri – ţintă, cu respectarea limitei procentuale maxime menţionate:
Grup – ţintă A: persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale, întreprinderi familiale şi microîntreprinderi – 85%
Grup – ţintă B: întreprinderi mici şi mijlocii, asociaţii care activează în domeniul agriculturii, societăţi cooperative, cooperative agricole , grupuri de producători – 75%
Grup – ţintă C: Parteneriate – 60%
CE URMĂREŞTE?
Schemă de finanţare nerambursabilă finanţează proiecte care au ca obiectiv creşterea competitivităţii firmelor româneşti pe piaţa internă şi pe pieţele internaţionale prin adoptarea soluţiilor de e-business, inovare, precum şi prin soluţii de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC).
CARE ESTE PROCEDURA?
Toţi solicitanţii vor pregăti propuneri conform acestui Ghid al Solicitantului şi le vor depune până la data limită la sediul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) – Unitatea de Management al Proiectelor (UMP) prin poştă (cu confirmare de primire), curier sau direct la sediul MCTI – UMP.
Toate solicitările vor fi evaluate de către un Comitet de Evaluare şi toţi solicitanţii selectaţi vor semna un contract de finanţare cu UMP – MCTI. Durata procesului de implementare a unui proiect este de maximum 12 luni consecutive.
CONTACT: Mr. Razvan Ghitescu and Mr. Iulian Manea-Business Administration Specialists at Romanian Ministry of IT&C, Project Management Unit: Knowledge Based Economy Project , e-mail: [email protected]
14 Unirii Blvd., Bl. 6C, mezzanine, sector 4, Bucharest, postal code 040106, Romania
Telephone: 0040 – 31 – 7104020; Fax: 0040 – 31 – 7104024
TERMENUL LIMITA DE DEPUNERE A PROIECTELOR ESTE 26 IANUARIE 2009
TOATE INFORMATIILE AICI: http://www.ecomunitate.ro/ecrestere
Rezervele limitate de hidrocarburi, dependenta crescanda a Romaniei de importurile de gaz si petrol din fosta Uniune Sovietica si dorinta de a se integra in structurile euro-atlantice, au determinat autoritatile de la Bucuresti, imediat dupa 1989, sa ofere spre concesiune unor firme straine, vaste perimetre din tara spre a fi cercetate in vederea descoperirii de noi zacaminte.
Centralele fostei securitati au intrat imediat in alerta si au recomandat guvernului de atunci, doua firme de renume: Shell si Amoco. Prin aceeasi hotarire de guvern, HG 570/1992 s-a intocmit un acord ce stipula exploatarea si impartirea productiei cu cele doua firme, daca vor descoperi petrol si gaz. Firmei Shell i s-a oferit spre concesiune perimetrul „Transilvania Nord”, iar firmei Amoco perimetrul „Lapos”. Dupa faza de explorare incheiata in 1994, cele doua firme si-au extins activitatile, insa, au renuntat la acordul cu statul roman in 1997. Dezvoltarea si exploatarea dupa faza de explorare, se face doar daca cercetarile geofizice au ca rezultat existenta unor zacaminte de petrol si gaz.
Cercetarea geofizica pentru Shell si Amoco s-a facut de catre una dintre cele mai experimentate firme de explorari geofizice din lume, Western Geophysical din Huston, Texas, prin subsidiara sa de la Londra, Western Atlas, in colaborare cu Rompetrol SA, Prospectiuni Geofizice SA si Shell Exploration BV. Potrivit estimarilor facute la acea vreme de catre americani, rezervele de hidrocarburi ale Romaniei erau cel putin la nivelul celor din Orientul Mijlociu si situate la adancimi cuprinse intre 12-15 km, neexploatabile cu tehnologia anilor ’94. Oficialii romani, in schimb, nu au recunoscut niciodata acest lucru.
Intreaga suprafata a Romaniei a fost cercetata de catre Prospectiuni Geofizice Bucuresti, iar despre existenta rezervele de petrol si gaz se stia. Romania este renumita prin acuratetea cercetarilor in domeniul explorarilor geofizice. Ceea ce le lipsea americanilor, erau probabil detaliile referitoare la datele geotopometrice ale teritoriului Romaniei si pozitia bazelor militare supraincarcate la vremea respectiva de soldati neinstruiti si tehnica militara invechita. Vizita la sfirsit de mandat a fostului presedinte al SUA, George Bush Senior, a prefigurat acordul de explorare si exploatare a zacamintelor de petrol amintit mai sus, dar si un acord de negociere privind aderarea Romaniei la structurile NATO.
Cercetarea geofizica a fost facuta de catre Western Geophysical cu tehnica satelitara GPS(Sistem Global de Pozitionare), folosindu-se reteaua celor 24 de sateliti militari ai Pentagonului, plasati pe orbite geostationare in jurul Pamantului. La nivelul serviciilor secrete romanesti, a fost cel putin haos, atata timp cat nu se stia in plan local cine i-a adus pe americani si modul necunoscut de a cartografia din satelit perimetre petrolifere pe care se aflau si baze militare. Tehnologia GPS de atunci folosea exclusiv frecvente militare, incompatibile cu frecventele ‘civile’ percepute de urechile ceruite ale batranilor securisti. Adica, fostul ministru al MAN, Niculae Spiroiu, survola oficial cu presedintele Western Geophysical bazele militare din zona Sarata Monteoru, Buzau, aflate in perimetrul concesionat de Amoco, iar in Ardeal, serviciile secrete incercau sa puna mana pe hartile de productie de pe concesiunea Shell. Total nepregatiti, fostii securisti, nu stiau faptul ca, hartile de productie intocmite de catre Western Geophysycal, aveau ca suport harti obtinute de la Prospectiuni Geofizice, Rompetrol SA, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale sau Directia Topografica Militara a MAN. Avand aceste harti la indemana, americanilor le-a fost usor sa ‘prospecteze’ si un eventual profit. Profitul le-a venit si prin ‘achizitionarea’ a unor harti, care aveau cu nerusinare un caracter strict secret, micsorand astfel factura ce trebuia decontata concedentului.
Daca toate tranzactiile lui Western Geophysical s-au facut printr-o anumita banca(BRD), atunci fiica(Arina Baltazar-actualmente Marine DP Team Manager la WesternGeco, Marea Britanie; Western Geophisycal a devenit WesternGeco) viitorului presedinte al acestei banci(Bogdan Baltazar) trebuia musai sa lucreze la americani; un simplu sofer de taxi a ajuns sa gestioneze in franciza cateva statii de distributie carburanti Shell in Cluj(actualmente Mol), iar un fost director al Petrom SA(Claudiu Silaghi-decedat), sa participe cu 350 milioane lei in 1993 la infiintarea unei banci(Banca Transilvania), devenind un important comerciant de produse petroliere. Pentru Rompetrol SA, anul 1993 a fost anul privatizarii. In acea perioada s-a vandut perimetrul ‘Nicolae Ceausescu’din Libia, devenit ulterior un bogat zacamant de petrol si gaz, in contul unei datorii catre Romania. Banii s-au volatilizat precum gazul de sonda, devenind ‘energie vie’(Rompetrol).
Country Manager-ul in Romania al Western Atlas International se stia drept un colectionar de motociclete vechi. El si firma lui au reusit sa revigoreze afacerile in domeniul hidrocarburilor din Romania. Actualmente acesta se afla in Kazahstan, ca Chief Executive Officer si President la Caspian Services Inc. Asemenea afaceri se fac in toata lumea, direct cu autoritatile aflate la putere si intr-o suspecta confidentialitate.
Ce s-a intamplat cu aceste perimetre, dupa renuntarea in 1997 la acordul de exploatare a Shell si Amoco cu statul roman?. Pe harta de concesionare a perimetrelor de pe site-ul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale s-a putut obseva ca ele aveau licenta Romgaz SA.
Romgaz, avand statul roman ca principal actionar, si firma germana Wintershall, au infiintat o noua firma, Wirom Gas SA, cu participatiuni egale, pentru a explora si exploata perimetrul Transilvania Sud. Prospectiunile geofizice au fost facute de Prospectiuni Geofizice SA. Daca Shell si Amoco s-au retras datorita zacamintelor sarace in hidrocarburi, cum se afimase oficial, atunci este de neinteles, cum de Wintershall AG(parte a grupului BASF) vine in Romania exact in 1994, cand se termina explorarea geofizica, stabileste o relatie comerciala cu Romgaz SA(titulara licentei) si descopera si exploateaza incepand cu 27 martie 2004 la 1km nord de Sighisoara un zacamant de gaz?. Firma Wintershall este controlata de catre Gazprom, gigantul petrolier rus.
Cu alte cuvinte, rezerve exista, exploatarile lucreaza din plin, firmele prospera, iar populatia saraceste pe zi ce trece si ingheata in propriile case la venirea fiecarei ierni.
Independenta energetica intareste siguranta unui stat.
Consecinta fireasca este sa ne intrebam, cine controleaza in realitate rezervele de hidrocarburi din tara noastra?
Noile pachete financiare aparute in plus, odata cu depunerea cererii de subventie la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura(APIA) nu au reusit sa formeze o imagine clara asupra sprijinului comunitar dedicat spatiului rural romanesc.
La depunerea cererii si identificarea parcelelor pe harta, fermierii primesc informatii despre aceste ajutoare, drepturile si obligatiile ce le revin. In momentul cand sunt controlati, uita de obligatii.
Nu intamplator aduc in discutie acest subiect. Multi dintre dumneavoastra faceti proiecte si cereti beneficiarului, in conformitate cu specificul proiectului, sa faca dovada ca este inregistrat la APIA. De asemenea, dupa aplicarea criteriilor de selectie se poate obtine un scor mai bun si o calificare a dosarului, daca, beneficiarul face dovada derularii unor masuri suplimentare. Aceste masuri apar in copia dosarului obtinut de catre beneficiar de la APIA.
Dupa ce dosarul a fost acceptat pentru finantare, pe parcursul implementarii lui, veti avea surprinderea ca printr-o decizie, aparent arbitrara, Agentiei de Plati pentru Dezvortare Rurala si Pescuit(APDRP) stopeaza finantarea.
Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala(FEADR) gestionat de APDRP, finanteaza impreuna cu Bugetul National unele masuri care se regasesc in cerere de subventie a fermierului, viitor beneficiar al unui proiect cu finantare europeana.
Un protocol semnat intre cele doua agentii de plati, da dreptul APDRP de control asupra modului cum ii sunt gestionati banii si daca i se respecta toate cerintele.
Una dintre cerinte este si repectarea bunelor conditii agricole si de mediu. Daca fermierul nu respecta aceste cerinte pentru care primeste bani din FEADR, atunci APDR poate dispune sanctiuni prin incetarea platilor.
Iata unul dintre motivele pentru care poate inceta finantarea unui proiect aflat in faza de implementare.
Imi aduc aminte, cu drag, de sarbatoarea de Craciun din copilarie. Parintii mei, D-zeu sa-i odihneasca, stiau secretele tainice ale acestei sarbatori. Erau copii de tarani de pe Valea Muresului si a Tarnavelor.
Cardinalul Todea, parintele confesor, i-a educat la Casa Domnului din Blaj in credinta fata de D-zeu. De fapt, in ‘scoalele’ Blajului nu se facea decat politica bunei credinte in neamul romanesc si in D-zeu. In acest fel si-au construit parintii mei familia. Eram trei baieti si doua fete, dintr-un total de sase copii. Primul copil le-a murit pe vremea cand erau profesori intr-un sat amarat din Ardeal. Seria de cinci a venit dupa cum erau repartizati ca profesori. Ultima destinatie pentru ei a fost liceul din Ocna Mures.
In fiecare an, o sora mai mare de-a tatalui meu venea acasa la noi si se imbraca in Mos Craciun. N-o recunosteam nici in ruptul capului, desi, cu ea faceam ore de religie. Orele de religie le faceam pe ascuns, ca si slujbele oficiate de catre ‘mafia blajeana’, la noi in casa. Matusa mea, calugarita pe post de Mos Craciun, fusese inchisa sase ani la Gherla pentru ca nu a renuntat la greco-catolicism. Securitatea ne supraveghea intens. La noi acasa ‘mari minuni se intamplara’. Marile sarbatori religioase, dupa calendarul greco-catolic, se ceremoniau cu usile inchise si cu fosti preoti, proaspat iesiti din inchisorile comuniste. Cardinalul Todea era capul rautatilor si mijlocitorul ‘betziilor spirituale’.
O adevarata corvoada erau zilele de sarbatori. Podelele din casa trebuiau ‘shurluite’, curtea imensa trebuia maturata, covoarele, cam subtirele si uzate, trebuiau sa fie curate si vesele. Pe ele urma sa paseasca Mos Craciun cu daruri. Gandul meu, ca al fiecarui copil lipsit de lucruri materiale dar inconjurat de bogatii spirituale, era la daruri. Toate daurile de Craciun erau conditionate de credinta, ascultarea de parinti si invatat.
Mai tarziu, copil fiind, D-zeu mi-a rapit cu discretie parintii si sarbatorile. Eu incerc, in postura de parinte, sa-mi aduc aminte in primul rand de ceea ce am trait si sa retransmit bucuria nasterii Domnului tuturor celor pe care ii iubesc.
Poftiti la masa de Craciun.
La inceputul anilor ’80, in plin razboi rece, fostul presedinte american Ronald Reagan a ordonat Departamentului Apararii demararea unui vast program militar de supraveghere si aparare a teritoriului si a intereselor economice ale SUA, cu ajutorul satelitilor de spionaj. Satelitii militari au schimbat practic strategiile de lupta, identificand din spatiu tintele inamice, lasand timp armatei aflate la sol sa le distruga fara pierderi umane si materiale insemnate. Aceasta tehnologie denumita Global Positioning System (GPS) a presupus utilarea satelitilor transmitatori de semnale si dispozitivelor de la sol cu echipamente extrem de costisitoare ca: transmitatoare, amplificatoare, receptoare, modulatoare sau convertoare. Intr-un cuvant, clasicul satelit de spionaj, obisnuit sa fotografieze, a fost invatat sa interpreteze imaginile, sa intercepteze convorbirile si sa indice exact pozitia in care poate fi lovit inamicul in propriul teritoriu.
Sistemul GPS s-a dovedit util si industriei civile, alocandu-se in acest sens frecvente de comunicatie prin satelit. Astfel, industria aeronautica, navala, de transport pe uscat, telecomunicatiile dar si domenii de cercetare in geofizica, geologie, geodezie, meteorologie si agricultura au luat o amploare fara precedent. Beneficiile enorme rezultate din inchirierea unor astfel de canale de comunicatie catre industria civila, au sustinut practic bugetul alocat initial de Congresul SUA dezvoltarii programului.
Eficienta militara a tehnologiei satelitare a avut ca rezultat sfarsitul razboiului rece si rezolvarea conflictelor din fosta Iugoslavie si Irak. Avantajele economice ce rezulta din exploatarea GPS la scara mondiala au determinat Uniunea Europeana sa puna bazele construirii propriului sistem de comunicatii prin satelit denumit Galileo. Construirea unei constelatii de 27 sateliti deasupra Europei, pe langa cei 28 de sateliti militari americani plasati pe orbite geostationare in jurul pamantului, s-a hotarat definitiv in martie 2002 la Bruxelles. Proiectul Galileo „poate fi deschis, sistem global, in intregime compatibil cu sistemul GPS, dar independent de acesta“, dupa cum declara oficialii UE, si va deveni operational in 2008. Americanii vor si ei sa modernizeze cei 28 de sateliti prin proiectul GPS II F operational tot in 2008, deveniti probabil vulnerabili dupa ce fortele armate irakiene au incercat fara succes sa sparga codul M de comunicatie al Armatei americane sau sa-i inlocuiasca, proiectul fiind denumit GPS III. Ambele sisteme prevad o gama larga de frecvente destinate industriei civile. Finantarea proiectului Galileo, la care si China este invitata sa participe, se realizeaza din taxele pe care tarile aflate in Uniunea Europeana le percep deja de la cetatenii lor. Extrem de costisitoare pare a fi modernizarea tehnologiei GPS americane, pentru anul fiscal 2003 fiind inghetate toate fondurile aferente acestui proiect.
Arhitectura semnalelor si frecventelor tehnologiei Galileo ascunde dorinta Europei de a-si dezvolta propria armata, motiv pentru care se doreste „independenta“ fata de GPS. Acest lucru nu va face decat sa amplifice disputele economice existente intre Europa si America. Pericolul major ar fi ca, odata devenite operationale, cele doua sisteme, pot interfera accidental prin frecventele lor militare, ceea ce ar declansa un adevarat razboi.
Cand e vorba de interesele noastre economice si militare va trebui sa facem cea mai buna alegere dintre cele doua sisteme, asemanator refuzului de a deferi Tribunalului Penal International soldati americani cu delicte penale aflati pe teritoriul Romaniei. Chiar cu riscul de a nu fi primiti in Uniunea Europeana. Romania a adoptat pentru nevoile sale sistemul existent pe piata, insa, nu-si poate permite sa achizitioneze doua tehnologii de comunicatie, interoperabile in domeniul civil, incompatibile militar si dezvoltate de state aflate in alianta NATO.
Ieri am plecat de dimineata intr-o mica escapada spre o comuna din judetul Salaj. Scopul nostru era sa ajungem cat mai devreme acolo, sa putem onora o invitatie facuta de primaria comunei, pentru a prezenta taranilor cateva tehnici de a accesa fonduri comunitare. Nu mai fusesem niciodata in acea zona. La intrarea in comuna, venind dinspre Zalau, in dreptul fiecarei case se taia porcul, pe marginea soselei. In lipsa zapezii, ceea ce imi vedeau ochii parea mai degraba un carnagiu. O imagine macabra pentru minoritatea porcilor din Romania, care, ar putea protesta pentru faptul ca nu sunt adormiti, inainte de a fi bagati la afumatoare, conform normelor europene si a statutului nostru de tara membra a Comunitatii Europene. Ma si gandeam cum sa-mi tin prelegerea in fata satenilor invitati, atata timp cat ei nu respecta cerintele de mediu, sanitar-veterinare, samd.
Surpriza mare a fost ca printre invitati se afla o singura femeie, barbatii invocand faptul ca majoritatea dintre ele, la acel moment, taiau porcii. Geaba le-am vorbit noi fermierilor despre stimularea tinerilor si a femeilor in accesarea de fonduri europene. Ele trebuie sa mai astepte, in opinia barbatului de la tara. Cratita cu jumeri si oala cu sarmale raman ‘instrumentele structurale’ ale oricarei gospodarii romanesti, dominate in totalitate de catre femei.
‘Voi demisiona în secunda doi si un sfert’
Cam aşa spunea într-un moment de sinceritate peştişorul cel mic şi voinic din acvariul cu răpitori. Adică, noi cu voi, doi şi un sfert.
Cum zeii să demisioneze? Nu-l vor lăsa să plece căluţii lui domn’
profesor, înhămaţi la acelaşi submarin.
Până şi nemernicul care nu mai e în primul rând la pescuit de unguri, evrei şi
ţigani, s-a aliat cu asemenea creaturi marine. Alt nemernic, cu cruciuliţe în
sânge roş-albastru, era şi el în plasa cu momeli a voinicelului.
Ţară de nemernici marini, nepământesc de caldă! sună versul unei poezii semnate de o balenă, până mai ieri cu trei trandafiri la înotătoare.
Dacă ar fi să facem calcule, pentru stânga acvariului, ar fi o sinucidere curată ca balenele sa facă o alianţă marină, punându-şi încă doi trandafiri la înotatoare. Marinarul de la timona le-ar scoate ochii cu harponul. Celelalte balene, cu săgeata galbenă drept plutitor, abia au scapat de anonimat, ieşind la timp din strânsoarea plaselor marinareşti aruncate peste ele în urmă cu mai bine de doi ani.
Cum e posibil ca un individ subacvatic să ajungă să facă toate jocurile, păcălind deopotrivă societatea marină şi cea de pe uscat?
Astfel de scenarii şi întrebări pot reprezenta astăzi doar o ficţiune.
În zilele următoare, datorită schimbărilor climatice, vom vedea peştii umblând pe uscat, căluţii de mare pe post de măgari sau pe mulţi care îşi vor plânge nemernicia de a fi înotat în ape tulburi.
Lecturând recent o carte scrisă de părintele Bernard Ștef, augustinian asumpționist, intitulată „Pelerinaj la Fecioara Săracilor, Cărbunari-Blaj“, am rămas uimit de mesajul unei rugăciuni intitulată „Consfințirea României la Inima Neprihănită a Fecioarei Maria“.
Rugăciunea face parte din ritualul pelerinajului de la capela din Pădurea Cărbunari de lângă Blaj. În 1933 au avut loc opt apariții ale Fecioarei Maria la Banneux – Belgia în fața unei fetițe de 11 ani, pe nume Marieta Beco, în urma cărora s-a construit o capelă pentru rugăciune. Cererea a venit din partea Fecioarei Maria, care a spus că „vine să aline suferința pentru toate națiunile“. Părinții asumpționiști de la Casa Domnului din Blaj, în frunte cu părintele arhimandrit Adhemar Mercks, belgian de origine, au hotărât, după cinci ani, în 1938, să construiască la Cărbunari un lăcaș similar celui de la Banneux, închinat „Fecioarei Săracilor“, cum s-a autointitulat Fecioara Maria într-una dintre aparițiile sale. Capela mică de lângă Blaj a fost, astfel, primul model copiat după Capela din Banneux, după care au urmat altele în întreaga lume. Lăcașul a fost cu smerenie întreținut și de credincioșii ortodocși în perioada comunistă, astăzi fiind un loc comun de pelerinaj.
Un mesaj pentru timpul nostru, ca să-l parafrazez pe pr. Bernard, este acela că harurile abundă asupra noastră doar dacă știm să perpetuăm credința în Dumnezeu și dragostea de țară. În fața unor evenimente legate de recesiunea economică mondială ce afectează și România este necesar să ne întoarcem fața către Dumnezeu. Țara noastră este asemenea mormanului de moloz și fum ce a înconjurat casa părinților iezuiți care au continuat să se roage nevătămați imediat după căderea bombei de la Hiroshima.
Corupția și mizeria morală, într-un cuvânt, pot fi eradicate prin rugaciune pentru a dobândi harul lui Dumnezeu. Mijlocitoare și „Fecioara Săracilor“, Maria este cea care „Îndepartează de la noi neunirea, discordia și greșeala. Dăruiește celor persecutați pentru credință, harul credinței și al statorniciei și binecuvântează România“. După ce vom fi redobândit credința „suntem siguri că nu vom pieri nici noi, nici țara, fiindcă rămânem consfințiți Inimii Neprihănite a Mariei, conștienți de datoriile noastre creștinești și patriotice“.
Comentarii recente